Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Parlamentarele 2008 – o campanie inedită

Mihaela ENACHE

  Introducerea sistemului de vot uninominal, făcută la presiunile unor reprezentanți ai societății civile, dar și ca urmare a creării unui puternic curent de opinie ce solicita reînnoirea clasei politice, a creat un înalt nivel de așteptare în rândul opiniei publice. S-a considerat că aplicarea acestui tip de scrutin va face ordine în Parlament și va responsabiliza parlamentarii în fața electoratului. Inițial, apariția unor candidați cu mare notorietate din zona divertismentului a pus sub semnul îndoielii eficacitatea acestui tip de vot. S-a văzut că electoratul a fost suficient de înțelept să discearnă faptul că notorietatea nu poate suplini experiența politică. Sistemul în sine rămâne unul destul de complicat dat fiind faptul că un candidat care a câștigat în colegiul său un procent mare poate să piardă mandatul la redistribuire.



Cum era de așteptat, acest tip de vot a pus partidele și candidații în fața unor situații relativ noi. În primul rând, faptul că, nemaiexistând sistemul de listă, candidatul a fost nevoit să-și creeze propria campanie electorală. Cu siguranță, toate partidele și-au stabilit, la nivel național, strategia, programul politic, mesajele comune. Fiecare candidat le-a preluat, dar și-a creat un program personalizat, adaptat la realitățile colegiului său. Rolul conducerii centrale de partid s-a diminuat. Dincolo de aceasta, candidatul a avut nevoie, însă, de susținerea organizației partidului din județul/colegiul său. Aici a intervenit o dificultate, în sensul că, în cele mai multe cazuri, motivația aleșilor locali de a se implica în campania parlamentarului nu a fost una prea puternică. Cu siguranță, rolul organizației locale în campania candidatului a fost unul major, mai ales în situația în care acesta nu a fost familiarizat cu problemele comunității locale. De regulă, organizația locală cunoaște specificul zonei, oamenii și poate mobiliza toare resursele necesare unei campanii. Pentru candidatul care nu a fost „om al locului”, organizarea unei campanii a fost destul de complicată. Altfel spus, dacă nu a existat o susținere puternică din partea acesteia, campania nu a avut șanse de reușită. Departajarea alegerilor locale de cele parlamentare a demotivat organizațiile locale să se implice foarte mult în bătălia electorală. În cele mai multe cazuri, pentru aleșii locali – primari, președinți de consilii – campania pentru parlamentare nu a reprezentat o miză prea importantă. Cu certitudine, situația a fost diferită de la un partid la altul, dar și de la o organizație la alta a aceluiași partid.  
Un rol important a revenit, în cadrul acestei campanii, consultanților politici. Piața de consultanță politică, destul de restrânsă de altfel, a fost foarte solicitată în această perioadă, în situația în care candidații au trebuit să-și desfășoare campania pe cont propriu. În cele mai multe cazuri, rolul consultanților a fost unul de concepție – strategie, redactare ofertă, creație audio-vizual –, ei trebuind că colaboreze cu membrii organizației locale în derularea campaniei. În orice caz, pentru partidele politice și pentru candidați, obișnuința unei colaborări cu firmele de consultanță politică abia se formează. Politicianul nu a înțeles, sau este pe cale de a înțelege, că, deopotrivă, într-o campanie electorală, dar nu numai, are nevoie de consiliere politică pentru a-și construi o imagine. Exigențele electoratului au crescut concomitent cu lipsa de interes pentru viața politică. Cetățenii au devenit mai neîncrezători în promisiunile politicienilor, iar tendința de a-i judeca prin zicerea “toți sunt la fel, indiferent de partid“ s-a accentuat. Prin urmare, calitățile personale ale omului politic vor conta mai mult și, spre deosebire de anii trecuți, el chiar va trebui să se implice mai mult în activitățile din colegiul său.
S-a apreciat că acest tip de vot va crește vizibilitatea candidatului și va diminua importanța partidului. Parțial, acest raționament s-a dovedit valabil. Mai mult decât în perioada votului pe listă de partid, candidații au fost nevoiți să facă o campanie door to door. Finalmente, votul politic a fost cel care a contat. Cu unele excepții, în cazul candidaților cu notorietate, cetățenii au votat partide, și mai puțin candidați.
În mod evident, campania pentru alegerile parlamentare a fost diferită de cele anterioare. În primul rând, pentru faptul că a presupus o implicare mai mare a candidatului în procesul electoral. Descentralizarea campaniei, prin atragerea organizațiilor locale ale partidelor în acest proces, a făcut ca șansele candidatului să depindă de capacitatea de mobilizare a acestora. De asemenea, descentralizarea a fost constatată și în cazul conceptului de campanie. Candidații și-au stabilit mesaje proprii, strategii diferite în funcție de particularitățile și specificul electoratului local. De pildă, în funcție de opțiunile de vot ale electoratului, un candidat a scos mai mult sau mai puțin în evidență apartenența sa la o formațiune politică printr-o mai vizibilă afișare a siglei sau culorii de partid. Faptul că a avut aleși locali în colegiu a contat foarte mult.
Cu certitudine, introducerea votului uninominal aduce schimbări semnificative în structurarea clasei politice. Mai mult decât în competițiile electorale anterioare, campania pentru parlamentare a fost mai costisitoare și mai complicată. Este clar că pe viitor candidații se vor gândi mai serios dacă se vor lansa în acest tip de competiție O clarificare a acestui sistem de vot, prin reglementarea sistemului de redistribuire a mandatelor va trebui, însă, făcută. Chiar dacă s-a făcut cu jumătate de măsură, putem vorbi de o primă etapă de reformare a clasei politice.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 62

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: