Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Câștigătorii alegerilor locale

Daniel BUTI

Au trecut cinci luni de la alegerile locale. O perioadă suficient de mare pentru a putea analiza cu detașare rezultatele înregistrate. În plus, cu doar o lună înainte de alegerile parlamentare, o privire retrospectivă poate oferi informații nu doar utile, ci și necesare despre viitor. Este adevărat că scrutinul local nu acționează de fiecare dată ca o hârtie de turnesol pentru alegerile parlamentare. Cu atât mai puțin atunci când scena politică este una echilibrată. Cu toate acestea, alegerea în premieră a parlamentarilor prin așa-numitul „vot uninominal” face ca procesul electoral din această toamnă să se apropie din multe puncte de vedere de ceea ce s-a petrecut la alegerile locale.  



Câștigătorii alegerilor locale
de Daniel Buti

Au trecut cinci luni de la alegerile locale. O perioadă suficient de mare pentru a putea analiza cu detașare rezultatele înregistrate. În plus, cu doar o lună înainte de alegerile parlamentare, o privire retrospectivă poate oferi informații nu doar utile, ci și necesare despre viitor. Este adevărat că scrutinul local nu acționează de fiecare dată ca o hârtie de turnesol pentru alegerile parlamentare. Cu atât mai puțin atunci când scena politică este una echilibrată. Cu toate acestea, alegerea în premieră a parlamentarilor prin așa-numitul „vot uninominal” face ca procesul electoral din această toamnă să se apropie din multe puncte de vedere de ceea ce s-a petrecut la alegerile locale.  

Succesiunea alegeri locale – alegeri parlamentare, într-un interval de timp relativ scurt (mai puțin de șase luni) face ca prima confruntare electorală să reprezinte de fapt o aliniere la start a competitorilor în vederea marii curse parlamentare. Scrutinul local are menirea de a evidenția principalii competitori, de a contura axele electorale și chiar de a conduce la o redefinire a opțiunii de vot în favoarea majorității sau a actorului politic dominant. În esență, primul moment electoral constituie un indicator sau un predictor al alegerilor parlamentare.
Există cel puțin două motive care, corelate cu factorul timp, fac ca acest mecanism să funcționeze. Primul dintre acestea se referă la controlul administrației locale. Acesta este un element important care oferă acelui actor ce se impune prin număr de primari, consilieri locali și județeni în cât mai multe zone ale țării un avantaj cert pentru momentul electoral ulterior. Al doilea motiv este de natură psihologică. El presupune un mecanism de tipul „spirală a tăcerii”, ce funcționează în favoarea câștigătorului sau a celui perceput ca atare. Practic, rezultatele alegerilor locale contribuie la promovarea și potențarea imagologică a principalilor competitori, având capacitatea de a stimula votul util sau conformismul social.
Iată de ce alegerile locale au o importanță ce depășește simpla câștigare a unor posturi de primar sau consilier local ori județean. Dacă la toate acestea se adaugă o serie de elemente specifice, contextuale, miza alegerilor desfășurate în iunie 2008 crește considerabil. În primul rând este vorba despre resurse. Accesul la putere, fie pe plan central, fie local, presupune de fapt învestirea cu autoritatea și legitimitatea necesare gestionării banului public. Din acest punct de vedere, primul scrutin local desfășurat după aderarea la UE a stimulat competiția mai mult ca oricând deoarece resursele publice la care câștigătorii au acces sunt însemnate, fondurile europene creând perspective economice și sociale sunt favorabile unei guvernări de succes. În paralel, modificarea legislației electorale a general un nou front de conflict între actorii politici angrenați în lupta pentru putere. Alegerea prin vot direct a președinților de consilii județene1 a ridicat miza alegerilor locale. Investiți cu legitimitate populară, acești actori capătă o relevanță sporită atât la nivelul raporturilor de forțe de pe plan local, cât în interiorul partidelor din care fac parte (autonomia lor față de conducerea centrală se accentuează). De aici importanța acestor alegeri și contribuția lor la crearea unui climat specific momentului electoral din iunie.
La acest climat au contribuit și două caracteristici generale ale scenei politice. Prima dintre ele se referă la existența unui sistem politic multipolar echilibrat (în formulă tripartită), în care nici unul dintre principalii competitori nu deține o poziție dominantă. Acest lucru acutizează conflictul și lasă competiția deschisă oricărui rezultat. A doua caracteristică face trimitere la o situație politică unică în istoria postdecembristă. Este vorba despre coabitarea dintre un președinte având o culoare politică și o majoritate parlamentară ostilă, fapt ce a creat un spațiu politic conflictual. În astfel de situații, tensiunile cresc, iar atitudinile se radicalizează.
Câștigarea alegerilor locale pe un astfel de background a reprezentat așadar o performanță politică și de imagine pe care toți protagoniștii scenei politice și-au dorit-o. Este motivul pentru care, după ce momentul electoral s-a consumat, fiecare dintre principalii competitori a revendicat în mod public statutul de învingător. Partidele relevante și-au asumat pe rând victoria. S-au considerat și s-au prezentat fiecare în fața opiniei publice în calitate câștigător, încercând să impună o astfel de percepție. Iar rezultatele electorale au favorizat un astfel de deznodământ. Chiar și UDMR, o formațiune politică cu un electorat limitat în jurul pragului de 7%2 poate fi considerată o câștigătoare a alegerilor locale din iunie 2008. De aceea, este important de identificat adevăratul câștigător al acestor alegeri locale și mai ales de stabilit criteriile relevante de care trebuie să se țină cont într-un astfel de demers. În prealabil însă este nevoie de o imagine clară a rezultatelor înregistrate.
      ***
      Organizate în baza unui sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal (în două tururi), alegerile pentru desemnarea primarilor pot crea confuzii prin prisma rezultatelor pe care le generează. Aceasta deoarece victoria în locuri nu aparține întotdeauna câștigătorului în voturi. Altfel spus, partidul care obține cele mai multe mandate de primar nu beneficiază de fiecare dată de cel mai mare număr de voturi la nivel național. Având ca regulă de atribuire a mandatelor principiul „câștigătorul ia tot”, sistemul electoral majoritar poate crea discrepanțe evidente între votul popular și votul politic. Explicația constă în faptul că regula majorității nu se aplică la nivel național, ci în fiecare circumscripție în parte. Astfel, pentru câștigarea mandatului pus în joc, un candidat nu are nevoie de mobilizarea în exces a cât mai multor voturi, ci doar a acelui număr care să îi permită plasarea înaintea celorlalți competitori. Ceea ce contează într-un astfel de sistem electoral este performanța înregistrată în fiecare circumscripție și nu la nivel național. Accentul cade pe câștigarea cât mai multor mandate (plasarea pe primul loc în cât mai multe circumscripții uninominale, indiferent de numărul de voturi obținut) și nu a cât mai multor voturi. Alegerile locale din 2008 pentru desemnarea primarilor relevă o astfel de situație, de inversare a rezultatelor (câștigătorul în voturi nu obține și victoria în locuri).
      Ierarhia electorală este următoarea: pe primul loc se situează PD-L, care obține 33,54% din voturile valabil exprimate (2.965.070); locul secund este deținut de PSD cu 30,79% din voturi (2.722.023), urmat la distanță de PNL cu 19,48% (1.721.834); clasamentul este completat de UDMR cu 4,28% (378.413), de PC cu 2,53% (224.182) și de PNG-CD care obține 1,82% din voturi (161.629); lista este închisă de candidații independenți, care au acumulat 1,64% (145.213) din voturile valabil exprimate și de PRM cu 1,40% (124.492)3.

Figura 1. Primari. Raportul voturi/mandate    
      
      Cu toate acestea, cele mai multe mandate de primar4 au fost câștigate de PSD – 1.138 (35,75%). Pe locul al doilea se situează PD-L cu 909 mandate (28,55%), urmat de PNL cu 706 primari (22,18) și de UDMR cu 184 (5,78%). Clasamentul este completat de candidații independenți care au câștigat 56 de primării (1,75%), de PC cu 47 de mandate (1,47%) și de PNG-CD cu 37 de primari (1,16%)5.
      O situație asemănătoare, de inversare a rezultatelor se înregistrează și în cazul alegerii președinților de consilii județene. Scoasă de sub incidența majorității politice stabilită post-electoral în forul legislativ județean, această funcție a fost pentru prima dată supusă mecanismelor electorale directe (populare). Sistemul electoral, folosit în premieră în România (majoritar cu scrutin uninominal într-un singur tur) a oferit acele premise favorizante pentru o situație în care partidul preferat de cei mai mulți dintre alegători nu obține și cele mai multe mandate6. Astfel, în ierarhia voturilor înregistrate la nivel național conduce PD-L cu 28,17% (2.243.144). Este urmat de PSD cu 28,06% din voturi (2.234.465), de PNL cu 19,80% (1.576.214) și de UDMR cu 5.26% din voturile valabil exprimate (419.028).
      
Figura 2. Președinți de CJ. Raportul voturi/mandate

      În ceea ce privește mandatele obținute7, PSD este și de această dată mai eficient decât PD-L, candidații social-democrați reușind să câștige în 17 (41,46%) din cele 41 de circumscripții. PD-L a avut câștig de cauză în 14 circumscripții (34,14%), în vreme ce PNL a intrat în posesia a 5 mandate (12,19%). Au mai obținut președinția unor consilii județene UDMR cu 4 mandate (9,75%) și FDGR cu 1 mandat (2,43%).
   Dacă alegerea primarilor și a președinților de consilii județene presupune o confruntare electorală personalizată și contextualizată, desemnarea prin vot a consilierilor locali și județeni reprezintă un indicator mult mai clar al locului și al perspectivelor pe care fiecare actor politic le are în raport cu zonele de putere și de influență spre care aspiră. Momentul electoral vizând consiliile locale și județene are o încărcătură politică mai mare. El scoate în evidență poziția pe care partidele și nu candidații individuali o ocupă în preferințele electoratului. Caracterul plurinominal al circumscripțiilor și sistemul electoral proporțional folosit sunt doi factori explicativi pentru această stare de fapt. Chiar dacă există „locomotive electorale” care trag după ele listele de candidați, rezultatul se contabilizează în dreptul partidului, oferind o dimensiune cantitativă rolului și relevanței sale politice.
      Având în vedere natura proporțională a sistemului electoral în baza căruia sunt aleși consilierii locali și județeni este de așteptat ca ierarhia electorală (dată de numărul de voturi) și cea politică (dată de numărul de mandate) să nu înregistreze diferențe, așa cum s-a întâmplat în cazul primarilor și al președinților de consilii județene. Numărul de voturi primite de fiecare partid și mai ales poziția sa în preferințele electoratului ar trebui să se reflecte, cu o fidelitate mai mare sau mai mică, în numărul de mandate deținute și mai ales în poziția sa pe scena politică. Și totuși, efectul de inversare a rezultatelor se manifestă și în cazul alegerilor pentru consiliile locale și județene. Explicația este următoarea: sistemul electoral este într-adevăr proporțional, dar el funcționează ca atare doar la nivel local, acolo unde se distribuie mandatele. Atunci când se însumează la nivel național voturile și mandatele obținute de fiecare partid, în fiecare localitate/județ se operează de fapt cu mecanisme specifice sistemului electoral majoritar plurinominal. De aceea, și în acest caz, câștigătorul în voturi nu este întotdeauna același cu câștigătorul în locuri. Rezultatele alegerilor pentru consiliul județean confirmă acest lucru.
      Cel mai mare număr de voturi obține și de această dată PD-L. Formațiunea democrat-liberală a fost preferată de 28,38% (2.220.313) din electoratul prezent la urne (voturi valide). Pe locul al doilea, la mică distanță se află PSD cu 28,22% din voturi (2.207.745). Urmează în clasament PNL cu 18,64% (1.458.490), UDMR cu 5,43% din voturi (425.218), PRM, în dreptul căruia se regăsesc 3,65% din voturile valabil exprimate (285.475) și PC cu 3,31% (258.891)8.
      
Figura 3. Consilieri județeni. Raportul voturi/mandate
      
      În ceea ce privește numărul de mandate obținut, clasamentul se inversează la vârf. Astfel, partidul cu cei mai mulți consilieri județeni este PSD cu 32,58% (436). În urma sa, cu doi consilieri mai puțin se află PD-L (32,43%)9. Pe locul al treilea se poziționează PNL cu 289 de mandate câștigate (21,59%). Acesta este urmat de UDMR cu 89 de mandate (6,65%), PCM cu 19 consilieri (1,42%), PC cu 16 (1,19%) și PRM cu 12 mandate (0,89%).
      Un scenariu similar s-a derulat și în cazul alegerilor pentru consiliile locale. Deznodământul confruntării electorale relevă aceeași situație: PD-L obține cele mai multe voturi, dar PSD intră în posesia celor mai multe mandate. Astfel, clasamentul voturilor este următorul: pe prima poziție se situează PD-L cu 27,70% din voturi (2.356.584); este urmat de PSD cu 26,67% (2.268.271) și de PNL cu 18,08% (1.537.840); locul patru revine și de această dată UDMR cu 4,75% din voturi (404.657); au mai obținut scoruri supraunitare PC cu 3,71% (315.825), la mică distanță PRM cu 3,70% din voturi (314.731), PNG-CD, preferat de 3,53% (300.661) din electoratul prezent la urne (voturi valabil exprimate) și candidații independenți cu 3,38% (288.305)10.
      
Figura 4. Consilieri locali. Raportul voturi/mandate
      
      În ierarhia mandatelor deținute11, primul loc este ocupat de PSD cu 12.137 de locuri (30,11%); urmează PD-L cu 11.129 mandate (27,61%), PNL cu 8.529 consilieri (21,16%), UDMR care obține 2.195 mandate (5,44%), PC cu 1.398 de consilieri locali (3,46%), PNG-CD cu 1.203 (2,98%) și PRM cu 1.090 de aleși locali (2,70%).
      ***
      Având în vedere toate acestea, cine este câștigătorul alegerilor? Răspunsul nu este deloc simplu. El depinde în primul rând de referențial. În iunie 2008 au avut loc nu mai puțin de patru confruntări electorale. Au fost aleși primarii, consilierii locali, consilierii județeni și președinții de consilii județene. Prin urmare, există patru dimensiuni electorale, patru tipuri de voturi și patru tipuri de rezultate. Implicit, se poate vorbi despre existența a patru câștigători. Din fericire, realitatea indică în toate cazurile aceeași ierarhie: PD-L obține în toate confruntările electorale cele mai multe voturi, în vreme ce PSD intră, de fiecare dată, în posesia celor mai multe mandate. Acesta este însă un caz particular. În plus, el nu răspunde cu exactitate la întrebarea, cine a câștigat alegerile: partidul cu cele mai multe voturi sau partidul cu cele mai multe mandate? Pentru a răspunde este nevoie de câteva precizări.
      Alegerile constituie principiul de bază al democrațiilor reprezentative deoarece ele oferă guvernanților legitimitate, iar votul este acel mecanism care cuantifică voința și preferințele politice ale cetățenilor. Sigur că transformarea numărului de voturi în locuri presupune folosirea unor tehnici specifice (moduri de scrutin), dar ceea ce contează din perspectiva principiilor democratice este în primul rând votul. Conform teoriei democrației electorale votul reprezintă vocea poporului. El arată care sunt opțiunile politice ale electorilor și care este impactul, atractivitatea și gradul de dezirabilitate publică al actorilor politici la un moment dat. Prin urmare, acesta este criteriul în baza căruia ar trebui stabilit câștigătorul alegerilor. Din acest punct de vedere, victoria aparține PD-L. Chiar dacă formațiunea democrat-liberală nu se impune într-o manieră categorică (distanța față de al doilea clasat este mică), ea este preferată de cei mai mulți dintre alegătorii prezenți la urne12.
      ***
      Aceasta este doar o concluzie parțială, fiind rezultatul imaginii pe care clasamentul electoral o oferă. Perspectiva însă este una statică. Alegerile reprezintă o fotografie a momentului, iar în vederea stabilirii câștigătorului, aceasta se poate dovedi de multe ori irelevantă. Este nevoie așadar de o privire de ansamblu care să permită identificarea unui trend evolutiv al actorilor politici. O comparație cu performanța politică și mai ales electorală înregistrată în urmă cu patru ani, la precedentele alegeri locale este un instrument care poate oferi o imagine mult mai fidelă a câștigătorului13.
      Și în acest caz, în funcție de termenul de comparație folosit (alegerile pentru primari, pentru consiliile locale sau cele pentru consiliile județene) pot exista mai multe răspunsuri. Dintre acestea, cel care are ca sistem de referință alegerile pentru consiliile județene este cel mai apropiat de realitate. Motivul constă pe de o parte în caracterul politic al votului, mult mai pronunțat în cazul consilierilor decât în cel al primarilor. Circumscripția de tip uninominal face ca, în situația celor din urmă, încărcătura politică a votului să fie diluată de acele aspecte (preponderent imagologice) personale, subiective pe care candidații individuali le folosesc și le promovează, dincolo de eventuala apartenență politică, pentru a mobiliza electoratul. Pe de altă parte, scrutinul județean are în raport cu cel local un grad de cuprindere mult mai mare. Practic, rezultatele înregistrate la alegerea consilierilor județeni sunt mai relevante pentru un calcul de bilanț, la nivel național14.
      Ca atare, comparând două momente electorale similare – alegerile pentru consiliile județene în 2004 și 2008 – performanța actorilor politici (măsurată în voturi) capătă, sub influența factorului timp, o altă consistență. Un partid politic poate fi considerat câștigător sau pierzător prin raportare atât la ceilalți competitori, cât și la propriul statul și propria evoluție. Din această a doua perspectivă, realitatea arată ca în Figura 5: dacă în 2004 PSD obținea 32,71% din voturi (2.957.617), în 2008 randamentul său a fost de 28,22% (2.207.745); PD avea în urmă cu patru ani un scor de 12,79% (1.156.867), iar în prezent, sub titulatura PD-L (rezultat al unui proces de reorganizare –comasare prin fuziune cu PLD) a ajuns la 28,38% (2.220.313); pe un trend ascendent se află și PNL care în 2004 beneficia de 15,99% din voturi (1.445.674) pentru ca, în 2008 să obțină 18,64% (1.458.490); UDMR înregistrează un parcurs ușor descendent de la 5,67% (513.165) în 2004 la 5,43% (425.218) în 2008; pe aceleași coordonate, evoluția PRM este de la 8,10% (732.935) în urmă cu patru ani, la 3,65% (285.475) în prezent, iar PC/PUR scade și el de la 6,01% (543.860) la 3,31% (258.891).
      
Figura 5. Consilieri județeni. % voturi în 2004 și 2008

      Datele prezentate comparativ necesită două observații suplimentare. Pentru o imagine cât mai exactă a modului în care a evoluat din punct de vedere electoral fiecare actor politic trebuie puse în balanță voturile exprimate în cifre absolute. Ele reprezintă un indicator mult mai fidel al performanței electorale, în condițiile în care scorul procentual aferent fiecărui partid are o bază de calcul variabilă. Astfel, în timp ce în 2004 numărul total de voturi valabil exprimate a fost de 9.043.072, în 2008 acesta s-a redus cu 13,51% (7.821.148), pe fondul unei prezențe mai scăzute la urne.
      Cea de-a doua observație vizează Alianța D.A., funcțională în 2004, la alegerile locale, doar în București și Cluj (în cele două circumscripții PNL și PD au prezentat liste comune de candidați). În aceste condiții, atât pentru liberali, cât și pentru democrați o comparație a rezultatelor înregistrate în două momente electorale similare, succesive se poate dovedi incompletă dacă nu se ține cont de faptul că cei doi actori au beneficiat în realitate de un număr mai mare de voturi, ce nu se regăsește în dreptul fiecăruia dintre ei. Din cei 459.466 (5,08%) de electori ai Alianței D.A., o parte sunt votanți ai PNL, o parte ai PD și o parte sunt votanții alianței. Această configurație este importantă deoarece ea poate influența tendința evolutivă a celor două formațiuni. Dacă PD/PD-L aproape și-a dublat performanța de la un moment electoral la altul, astfel încât, în cazul său, chiar și un surplus de 459.466 de voturi este irelevant, pentru PNL o astfel de cifră poate inversa dimensiunea parcursului electoral. În 2008, liberalii au obținut cu 12.816 voturi mai mult decât în 2004, dar, având în vedere raportul de forțe existent în urmă cu patru ani între cei doi parteneri, probabilitatea ca PNL să fi contribuit mai mult decât PD la zestrea electorală a Alianței D.A. este mai mare. Altfel spus, votanții Alianței D.A. sunt într-o proporție mai mare votanți PNL, decât votanți PD.
      Acestea fiind spuse, este momentul pentru o nouă concluzie parțială: ținând cont de poziția la start a actorilor politici, poziție câștigată în urmă cu patru ani, victoria în alegerile locale din iunie 2008 aparține PD-L. Chiar dacă diferența față de locul secund este relativ mică, de doar 12.568 voturi, formațiunea democrat-liberală a avut o evoluție spectaculoasă, dublându-și numărul de voturi și situându-se în vârful ierarhiei electorale. Practic, PD-L cunoaște cea mai consistentă creștere, dar și cea mai mare volatilitate electorală. Făcând abstracție de modul în care se pot distribui voturile Alianței D.A. între partidele componente, un alt actor care înregistrează o creștere electorală în raport cu anul 2004 este PNL. Cu excepția acestor două partide, toți ceilalți actori parlamentari se află pe un trend descendent. Susținerea lor electorală a scăzut, chiar dacă în anumite cazuri, cum este cel al PSD, performanța și anvergura politică s-au menținut la cote similare celor din trecut15.
      ***
      Pentru ca imaginea câștigătorului alegerilor locale din iunie 2008 să fie completă trebuie introdus un al treilea criteriu de analiză. Perspectiva de abordare este tot una de tip comparativ, dar de această dată referențialul este oferit de sondajele de opinie. Datele sociologice privind intenția de vot creează un anumit orizont de așteptare privind performanța electorală a fiecărui actor politic. În același timp, ele indică o posibilă ierarhie electorală, reprezentând atât pentru partidele politice, cât și pentru electorat un reper ce poate influența strategii și intenții de vot. Chiar dacă valoarea sondajelor de opinie premergătoare momentului electoral este mai degrabă una imagologică, relevanța științifică a instrumentului contribuie la acuratețea concluziei finale.
      Principala problemă ridicată de acest tip de comparație constă în faptul că  sondajele de opinie ce au fost făcute publice în preajma alegerilor reflectă, în mod evident percepții și intenții de vot locale. Mai mult, majoritatea se concentrează asupra confruntării electorale din București. Or, identificarea câștigătorului în alegeri presupune stabilirea unui clasament național, adică realizarea unui tablou general al performanțelor electorale, prin însumarea rezultatelor locale. De aceea, raportarea la sondajele de opinie este într-o oarecare măsură viciată deoarece singurul indicator național ce poate fi pus în balanță cu votul propriu-zis este intenția de vot pentru alegerile parlamentare. În acest caz, accentul cade pe dimensiunea politică a votului fapt ce reduce acele incompatibilități generate de modul diferit în care electorii definesc două situații electorale distincte (atât ca problematică, soluții și semnificații, cât și ca grad de concretizare). Prin urmare, alegerile pentru consiliul județean reprezintă și de această dată termenul optim de comparație. Ele pot oferi o imagine generală a raporturilor de forțe existente pe scena politică, ce poate fi pusă față în față cu realitatea sondajelor. Ca atare, iată câteva date sociologice anterioare datei alegerilor:
- sondaj IMAS16, realizat în perioada 8-15 august 2007: PD conduce detașat cu 42%; este urmat de PSD cu 17%, PNG cu 13%, PNL cu 12% și PRM cu 5% opțiuni de vot; cu 4% intenție de vot UDMR se află sub pragul electoral la fel și PLD, preferat de 3% dintre respondenți.
- sondaj INSOMAR17, realizat în perioada 8-13 noiembrie 2007: PD se află pe prima poziție, cu 40% intenție de vot, fiind urmat de PSD cu 19%, PNL cu 13%, PRM cu 6% și PLD cu 6%; la limita pragului electoral se situează UDMR și PNG cu câte 5%.
- sondaj INSOMAR18, realizat în perioada 6-10 decembrie 2007: PD este preferat de 40% dintre cei chestionați, în vreme ce PSD se plasează pe locul secund cu 18%, urmat de PNL cu 13%; clasamentul este completat de UDMR cu 7%, PLD cu 6% și de PRM cu 5%.
- sondaj CURS19, realizat în perioada 18-30 decembrie 2007: PD se află pe primul loc în preferințele celor chestionați cu 36%, fiind urmat de PSD cu 25%, PNL cu 14% și UDMR cu 6%; topul formațiunilor ce ating pragul electoral este încheiat de PRM și PNG cu câte 5%.   
- sondaj ATLE20, realizat în perioada 20-28 ianuarie 2008: PD-L este creditat cu 35,6% din opțiunile celor intervievați, fiind secondat de PSD cu 25,4% și PNL cu 12,9%; ierarhia este completată de PNG cu 5,3% și PRM cu 5%; UDMR se poziționează imediat sub pragul electoral cu 4,7%. Sondajul ATLE a măsurat și intenția de vot pentru alegerile locale, 33% dintre cei chestionați optând pentru PD-L; pe următoarele poziții se situează PSD cu 28,6%, PNL cu 14,5% și PNG cu 5,9%.
      Rolul acestor date nu este acela de a sugera câștigătorul alegerilor. Ele arată un raport de forțe pre-electoral care, odată întipărit în mentalul colectiv poate influența percepția asupra rezultatului final al alegerilor. Astfel, PD-L a plecat în cursa electorală cu un avantaj oferit de statutul dominant din de sondajele de opinie, fiind în mod cert un pretendent la prima poziție. Distanța de minim zece procente în fața PSD anunța o victorie relativ facilă. Aceasta s-a și concretizat, formațiunea democrat-liberală situându-se ca și în sondaje, în vârful ierarhiei electorale. Clasamentul a fost confirmat cel puțin în privința primelor trei poziții. PD-L este și din această perspectivă câștigătorul alegerilor locale numai că succesul său nu este la fel de categoric pe cum îl anunțau sondajele de opinie. Intenția de vot a fost mai mare decât votul în sine, iar diferența față de al doilea partid clasat este de numai 0,16% (12.568 de voturi). Pe același tip de raționament, dar funcționând în sens invers se remarcă performanța PNL care, deși a confirmat poziția a treia relevată de sondaje a înregistrat un scor superior celui anunțat de cercetările sociologice. În concluzie, ierarhia din sondaje se menține, dar raportul de forțe este mult mai echilibrat.
      ***
      Cine este câștigătorul alegerilor locale? Această întrebare are în acest moment un răspuns. Ținând cont de faptul că aproape fiecare dintre principalii competitori (partidele parlamentare) și-a revendicat într-o formă sau alta victoria a fost nevoie de identificarea unor criterii relevante în stabilirea unei ierarhii. Aceasta cu atât mai mult cu cât partidele ce și-au însușit statutul de câștigător au argumentat în mod diferit, raportându-se la realități eterogene.
      Criteriile folosite au fost:
1. numărul de voturi obținut în cazul alegerii consilierilor județeni (vot politic). La acest capitol, câștigătorul este PD-L. Chiar dacă victoria este la limită, formațiunea democrat-liberală se află în vârful ierarhiei electorale, înaintea tuturor celorlalți competitori. În plus, poziția este confirmată și de numărul de mandate deținute (consilieri județeni + consilieri generali ai municipiului București).
2. evoluția electorală, prin raportare la performanța înregistrată în urmă cu patru ani. Și în acest caz victoria aparține PD-L. Ascensiunea sa este evidentă și categorică, chiar dacă stabilitatea acestei poziții nu este confirmată de factorul timp.
3. imaginea și gradul de așteptare create de sondajele de opinie. Din nou câștigătorul este PD-L. Victoria nu este una categorică și nu la nivelul prognozat de cercetările sociologice, dar ea există.
      Concluzia se desprinde cu ușurință: PD-L este câștigătorul alegerilor locale din iunie 2008. La acest moment, formațiunea democrat-liberală este preferată de către cei mai mulți dintre electori. Trendul său este pozitiv în raport cu situația electorală din 2004, dar negativ în relație cu realitatea sondajelor de opinie.
      Cu toate acestea, argumentele celorlalți actori politici nu trebuie ignorate. PSD deține cei mai mulți primari, cei mai mulți președinți de consilii județene și cei mai mulți consilieri locali. De asemenea, se află imediat în spatele PD-L ca număr de consilieri județeni. Raportul de forțe este echilibrat. În plus, formațiunea social-democrată pare a se afla pe o pantă ascendentă, depășind nivelul indicat de sondajele de opinie. Într-o situație oarecum similară este și PNL care a crescut din punct de vedere electoral și față de momentul similar din 2004, dar și în raport cu măsurătorile sociologice premergătoare alegerilor locale din 2008. Și UDMR poate considera că scorul electoral înregistrat (comparabil cu cel obținut în urmă cu patru ani) reprezintă un succes deoarece este pentru prima dată când formațiunea maghiară a avut un adversar direct (PCM), din interiorul etniei, care s-a adresat aceluiași public țintă.
      
      În fine, un astfel de tablou politic și electoral permite și o predicție în legătură cu rezultatele alegerilor parlamentare. Deși se poate vorbi în continuare despre un sistem partidist bipolarizat21 (a nu se confunda cu un sistem bipartidist), dimensiunea sa este diminuată, primele două partide însumând 57% din voturi. Ca atare, scena politică este una echilibrată, competiția electorală din toamnă fiind deschisă oricărui rezultat (cel puțin într-o măsură mult mai mare decât în cazul precedentelor scrutine parlamentare).
Publicat în : Politica interna  de la numărul 61

Comentarii

Comentariul nr.1 - costel a spus în 23.11.2008 12:35:00:
interesant articol. interesanta concluzie.
pentru parlamentare insa mandatele psd se pot dovedi mai importante decat voturile obtinute in locale de pdl.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: