Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Economia națională în campanie electorală

Mihnea GRAUR

Electoratul majoritar este unul predominant emotiv și ușor influențabil. Conform unui studiu al CURS din 2000, 70% dintre votanți nu sunt influențați ideologia partidelor. Electoratul informat ia în calcul și programele de guvernare sau, cel puțin, pilonii acestora. Latura economică continuă să preocupe intens, tocmai din acest motiv merită să studiem ofertele electorale 2008.


Ideea cizelării în timp a electoratului este mai mult de ordin teoretic, diferența fiind doar că înghesuiala nu a mai fost la pungi și pixuri, ci la tricouri, șepci și ceasuri de perete sau chiar bani, după cum bine știm că procedează cineva de multă vreme. La alegerile locale corturile principalelor trei partide erau amplasate în zone aglomerate, precum ieșirile din stațiile de metrou, călătorii îmbulzindu-se pe rând la fiecare din cele trei. Operele lui Caragiale sunt categoric depășite de realitate.
Există însă și electorat informat, care votează în cunoștință de cauză, ținând cont nu doar de circul televizat, ci interesându-se direct din programele de guvernare. Despre învățământ, sănătate sau justiție fiecare român poate să formuleze o opinie bazată pe experiența personală sau măcar a apropiaților. Nu același lucru se poate spune despre programele economice, deși efectele acestora sunt de interes maxim pentru toate categoriile sociale: fiscalitate,  politica investițională, salariul minim și salariul mediu, etc.
Care sunt programele politice ale celor trei mari partide pentru 2009-2012? Care este partidul care a diagnosticat problemele actuale și are soluțiile adecvate? Cum abordeză problematica economică?
Să le analizăm pe rând și, de ce nu?!, să votăm și funcție de concluzii.
„Impresia artistică”
Partidul aflat la guvernare este întotdeauna cel mai bun diagnostician, fiind conștient de importanța unor proiecte „uitate” în sertare, de impactul continuării celor aflate în derulare sau reiterând modificări legislastive pe care nu au reușit să le treacă prin parlament.
Este și cazul PNL, programul de guvernare se întinde pe nu mai puțin de 239 pagini, fiind grupat pe 23 de domenii de interes, pe alocuri eterogen, ca să nu spun că amestecă mere cu pere precum în actul de guvernare. Totuși, pentru fiecare dintre acestea sunt identificate problemele reale, iar soluțiile sunt pertinente.
PD-L vine cu proiecte enunțate la modul general și amestecate cu lozinci populiste înșirate fără cap și fără coadă, folosindu-le cu precădere pe cele din urmă cu patru ani și demonstrând că nu au tras nicio concluzie cât au fost la guvernare. La sfârșit sunt înșirați indicatori macroeconomici, care se doresc a fi concluziile celor expuse. Dar când explicațiile și argumentele sunt înlocuite cu afirmații populiste, fără nicio bază, valoarea programului este nulă.
PSD, hai să spunem împreună cu PC, prezintă succint 10 angajamente pe care și le asumă. Este de apreciat că vin cu soluțiile cele mai pragmatice, dar suferă prin veșnica raportare la guvernarea 2000 – 2004, ignorând trecerea timpului. Locul celor 400 de săli de sport este luat de 5000 de școli, grădinițe și creșe, dar și de exagerări precum „1.000.000 de locuințe în 10 ani vor asigura necesarul locativ al tinerelor familii și vor diminua drastic emigrarea tinerilor în vestul Europei” și  se va reduce „prețul de cost pentru apartamentele cu 2 camere sub 30.000 euro” sau „Producerea anuală a 150 milioane puieți forestieri”.
Politici fiscale și bugetare
Toate cele trei partide susțin scăderea presiunii fiscale, eficientizarea sistemelor de administrare și colectare a impozitelor și taxelor, încurajarea mediului de afaceri.
Pentru prima dată este folosit termenul de bugetare multianuală - mai bine mai târziu decât niciodată! -, să sperăm că nu va trece mult până la punerea în practică.
Ca abordări particulare se remarcă propunerile PSD de a „modifica legislația privind regimul decontării TVA în vederea scurtării timpului de rambursare” și crearea unor facilități pentru IMM-uri, inclusiv prin tranzacționarea pe bursă a creanțelor bancare asupra acestora.
PNL are deasemenea un capitol important privind politica IMM-urilor. Mai atrag atenția prin introducerea unei grile salariale unice la nivelul sectorului public și introducerea unui sistem electronic centralizat de achiziții pentru instituțiile și autoritățile publice cu licitații unitare pe produs.
La PD-L remarc doar reluarea vechii idei privind „scutirea de impozit pe profitul reinvestit, condiționată de utilizarea acestuia numai pentru investiții în utilaje, echipamente și tehnologii”.
PNL propune scăderea CAS-ului cu până la 10% și conceperea unei  fiscalități specifice pentru societățile și fermele agricole, în timp ce PSD urmărește scăderea impozitării salariilor mici de la 16% la 10% și reducerea impozitului pe dividende, dar mărirea celui pe tranzacții imobiliare.
În concluzie se remarcă programele PSD și PNL, probabil un veritabil duel între cei mai valoroși miniștri de finanțe postdecembriști: Mihai Tănăsescu și Daniel Dăianu. La PD-L se evidențiază teoria formelor fără fond: obiectivele de guvernare definite în stil lozincard-băsescian.
PSD are o politică fiscală îndreptată cu obstinație spre protecție socială, față de cea a PNL – spre facilitarea afacerilor, elemente ce definesc diferențele doctrinare.
Politica agrară
Agricultura reprezintă un punct - cheie în această campanie electorală, forța de muncă plecată la muncă în Spania și Italia provenind cu precădere din mediul rural. Recesiunea din aceste state îi poate aduce acasă și să-i provoace să-și investească economiile în terenuri și tractoare, scutind România de importuri de forță de muncă asiatică.
În 2008 aproximativ o treime din creșterea economică este asigurată de agricultură, după ce anul agricol 2007 a „tăiat” 1,3% din avansul economic. În aceste condiții putem aprecia că, deși ponderea agriculturii în PIB este de câteva ori mai mare decât în UE, există un potențial uriaș de creștere. Dacă se va sta în continuare cu mâinile în sân, atunci micii agricultori vor falimenta, iar investitorii străini vor profita de oportunitate. Depinde ce se dorește...
PSD și PD-L vor dublarea suprafețelor agricole amenajate pentru irigat la 1,5 milioane hectare. Cheia soluției pare să o aibă însă PNL care propun în acest sens „reformarea și reorganizarea ANIF (Agenția Națională de Îmbunătațiri Funciare) în vederea unei mai bune adaptări a activității acesteia la realitățile locale ale amenajărilor de irigații” și „stimularea în continuare a creării asociațiilor utilizatorilor de apă pentru irigații și crearea unor facilități pentru aceștia în gestionarea sistemelor de irigații.”
În timp ce PNL prezintă prioritățile pentru fiecare sector în parte - cereale, legume-fructe, lapte, carne, etc. -, PSD mizează din nou pe factorul social din mediul rural agricol promițând subvenții mari: 1500 lei/ha cultivat, 50% din prețul motorinei, 50% din prețul tractoarelor, utilajelor agricole și echipamentelor de irigații, etc.
Împăduririle sunt un refren unic, promisiunile celor trei partide fiind efectiv ilare în contextul despăduririlor masive la care au fost părtași în ultimele două decenii.
Infrastructura
Aici este cea mai mare meteahnă a României. PD-L –ul nu poate scăpa de imaginea lăsată de celebra afirmație formulată de Traian Băsescu în postura de Minsitru al Transporturilor „România nu are nevoie de autostrăzi”. Eșecul reasflatării atostrăzii A1 în mandatul Ancăi Boangiu și neimplicarea în recentele mandate Dobre și Berceanu vin să întărească această imagine.
Nici PNL nu poate invoca scuze pentru a se elibera de eticheta „ zero km de autostradă”.
Adevărul este că imaginea PSD este avantajată la acest capitol prin realizarea autostrăzii A2 și modernizarea șoselelor.
Dacă trecutul avantajează social-democrații, viitorul este liberalilor care au demonstrat o preocupare atentă prin realizarea planului național de acțiune împotriva inundațiilor, pentru realizarea acestuia fiind necesari 1,7 mild. euro în perioada 2007-2009 (din care doar 38% de la bugetul de stat). Sunt deasemenea bine conturate obiectivele de infrastructură din transporturi, ministrul Orban având planuri adecvate pentru fiecare domeniu, insistând pe transportul rutier unde graficul de realizare pare mult prea optimist având în vedere capacitatea de a pune în practică în actualul mandat. Să dea Dumnezeu să se facă toate!
Multe programe = multe promisiuni
Există un număr ridicat de proiecte în propunerile de guvernare ale celor trei partide. De multe dintre ele vom mai auzi abia în 2012 la următoarele alegeri.
Intrarea în mecanismul cursului de schimb ERM II la 1 ianuarie 2012 este o promisiune asumată de toți, binențeles împreună cu trecerea la euro doi ani mai târziu. Indiferent de cine va guverna, greul îl va duce însă tot Banca Națională care va trebui să probeze capacitatea de retragere rapidă a leului de pe piață, conversia prețurilor, informarea populației, etc.
Succesul denominării din 2005 îi determină să promită în numele altora. În realitate guvenul are de menținut un anumit trend, obiectiv realizabil. Alternativa este intrarea economiei pe o pantă descendentă, ceea nu poate face parte dintr-un program de guvernare. Atunci ce promit?!
Multe lucruri bune în cele trei programe de guvernare, multe altele ignorate pe rând de unul sau două partide. Un aspect economico-social „uitat” toți cei trei – clasa medie nu se regăsește în nici măcar un program. Se uită un segment important de electorat – exact acela care se urnește cel mai greu la vot – și se ignoră o alternativă de creștere economică pe termen lung (de ex. economisirea în scop de investiție).
Programele de guvernare și soluțiile efective pe care acestea le propun vin să probeze viziunea, strategiile și obiectivele partidelor. Actul de guvernare presupune capacitatea și abilitatea de punere în practică. Ultimele două decenii nu ne dau speranțe prea mari că se vor realiza majoritatea propunerilor, dar trendul economiei românești a indus un trend pozitiv și actului de guvernare.
Din păcate nimeni nu a reușit să realizeze un act de guvernare complet și calitativ, lăsând multe lucruri la voia întâmplării. Astfel fiecare votant are de ales între alternative care nu se exclud, dar sunt tratate de guvernanți această manieră. Alegem încurajarea afacerilor vs. politică socială, irigații vs. autostrăzi, diferite politici privind IMM-urile, protecția consumatorului sau cercetarea-dezvoltarea și inovarea.
Pentru prima dată alegem uninominal, pe lângă cele de mai sus trebuie să ținem cont și de numele celui de pe listă, și de partidul care ne va reprezenta în Parlament, dar și de capacitatea acestora de a aduce oameni pricepuți în echipa lor.
Înainte de închiderea ediției:
Campania electorală a început cu o săptămână mai devreme, Traian Băsescu promulgând legile privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor și respectiv pensiile pentru grupele de muncă 1 și 2. Impactul acestora și așteptările ridicate ale celorlalte categorii sociale (sănătate, armată, poliție, etc.) pun deja presiune pe guvern, care se va confrunta în noiembrie cu greve fix înainte de alegeri. Dincolo de mișcarea calculată de președinte în ideea de a „virusa” campania electorală cu un nou scandal pronit de Traian Băsescu, neinteresat de buget și de indicatorii macroeconomici ai anului viitor. Dar 2009 va fi (și) anul alegerilor prezidențiale.
Deh, dacă nu ne-au făcut rău alții, se pare că reușim singuri.
Publicat în : Economie  de la numărul 61

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: