Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Între negocierile actuale și rezultatele de la alegerile din toamnă

Mihaela ENACHE

     Apropierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare a generat o serie de turbulențe  pe scena politică, în condițiile în care fiecare partid caută deja formule care să-i permită accesul la putere. O certitudine pare să fie faptul că nici una dintre formațiunile politice nu va putea forma singură guvernul. De aici o întreagă suită a declarațiilor pe tema unor posibile alianțe post-electorale care să susțină o variantă sau alta pentru viitorul guvern.


Trebuie să spunem, de asemenea, că o particularitate semnificativă a sistemului actual de partide se referă la disponibilitatea principalelor trei partide – PSD, PDL, PNL – de a negocia în oricare format de două câte două, o variantă de guvern. De la cea mai discutată  – PSD cu PNL – la cea care include PSD și PDL, sau chiar PDL cu PNL. Fiecare dintre cele trei opțiuni poate constitui baza unei viitoare cooperări guvernamentale după alegerile din noiembrie 2008.
Configurarea actuală a scenei politice este, comparativ cu anii trecuți, foarte diferită în sensul unei mai bune echilibrări a forțelor. Sistemul de partide s-a echilibrat. Nu mai avem un partid majoritar cu alte formațiuni politice mici. Cele trei partide politice considerate cu șanse majore la alegeri – PSD, PDL, PNL – situate pe paliere ideologice diferite își împart procente semnificative de electorat. Situația politică s-a complicat foarte mult în ultimii doi ani după destrămarea Alianței DA iar relațiile dintre cei trei actori principali au fluctuat în funcție de anumite împrejurări, dar cu păstrarea unui echilibru relativ. În fapt, niciunul dintre cele trei partide nu are o strategie de relaționare cu celelalte pe termen lung. Aceasta se datorează faptului că în interiorul  fiecăruia există dispute în legătură cu poziționarea față de ceilalți actori. De pildă, conducerea actuală a PSD a susținut guvernul PNL din considerente ce țineau de stabilitatea guvernamentală sau din nevoia unei contraponderi la PDL. Există, evident curente de opinie care susțin o apropiere de PDL, justificată prin afinități personale sau pur și simplu, prin refuzul de a colabora cu PNL. Finalmente, orientarea PSD spre PNL sau PDL depinde de mulți factori, între care și de rezultatele pe care o grupare sau alta din PSD le va obține în alegerile parlamentare.
În cazul PNL situația este mai complicată. Deși presiunile politice au fost puternice în acești ani, Călin Popescu Tăriceanu a reușit să se mențină la conducerea guvernului printr-un sprijin discret din partea PSD. O alegere pragmatică, o soluție conjuncturală. Pe termen lung, însă, colaborarea cu PSD poate constitui o temă de atac eficientă din partea PDL și, este știut, poate pune probleme electoratului liberal. Pe de altă parte, o apropiere de PDL este considerată o variantă de lucru, deși grupările interne din PNL par mai orientate spre o colaborare cu PSD. Este dificil de apreciat în ce măsură liderii PNL iau realmente în calcul o reluare a dialogului cu PDL sau lansează această ipoteză în zona media doar ca o amenințare la adresa PSD.   PNL a reușit o relansare politică în ultimii doi ani dacă ne raportăm la situația sa pe scena politică în perioada de dinainte de 2004. Călin Popescu Tăriceanu este bine susținut în partid, deși există grupări cu opinii diferite în ceea ce privește orientarea viitoare a PNL. Tăriceanu are o poziție bună în partid dar, ca și în cazul fostului premier Adrian Năstase, menținerea sa depinde, în mare măsură, de rezultatul la alegerile din toamnă. Pe parcursul acestui mandat PNL a promovat o serie de lideri, cu precădere în eșalonul doi al partidului, principala sa problemă  rămâne, însă, lipsa resurselor umane.     
Opțiunile de colaborare politică ale PDL sunt, teoretic, mai limitate. Liderii democrat liberali au criticat deopotrivă PSD și PNL, s-au postat într-o stare de autoizolare și se consideră partidul care face adevărata opoziție. Existența unor grupări în interiorul PDL cu interese diferite  în ceea ce privește politica de alianțe va permite însă derularea negocierilor cu oricare dintre celelalte partide. Fuziunea prin absorbție a Partidului Liberal Democrat condus de Theodor Stolojan a creat o serie de tensiuni dar nu de natură să împiedice reluarea colaborării cu PNL. Condiționările reciproce care se fac între cele două partide – PDL ar colabora cu PNL dar fără Călin Popescu Tăriceanu pe de o parte și PNL ar discuta cu PDL dacă se distanțează de Traian Băsescu, pe de alta – par să facă imposibilă orice refacere a fostei Alianțe DA. Înlăturarea unuia sau altuia dintre lideri este,însă, greu de prevăzut în condițiile în care Călin Popescu Tăriceanu are o imagine bună și a reușit, printr-o strategie eficientă, să crească PNL în sondaje. De asemenea, o ruptură între PDL și Traian Băsescu este dificil de imaginat, chiar și fără Emil Boc la conducere. Putem specula, desigur, apreciind că doar o amenințare comună la adresa PNL și PDL i-ar putea determina pe liderii celor două formațiuni să refacă dialogul politic. În acest moment, sondajele de opinie plasează PDL pe primul loc în opțiunile electoratului dar trendul este unul descendent. Între cele două partide situate pe primele două locuri – PSD și PDL – diferența de procente este una variabilă, motiv pentru care atragerea celui de-al treilea, respectiv PNL, rămâne o miză importantă dar nu decisivă. Scenariile sunt conturate, dar pot surveni modificări. Rezultatele de la alegerile parlamentare din toamnă pot aduce surprize semnificative și în acest caz, negocierile vor fi esențiale.
Schema se complică, de asemenea, dacă luăm în calcul miza alegerilor prezidențiale de anul viitor. Dificultatea stabilirii candidaților pentru funcția prezidențială în interiorul partidelor, faptul că Traian Băsescu se menține în topul preferințelor electoratului constituie aspecte ce nu pot fi ignorate în procesul de creare a unor strategii de alianțe. Am putea spune,chiar, că este un factor determinant în cazul PSD și PNL, întrucât alegerea unui candidat presupune discuții și compromisuri între grupările interne din aceste partide.
În concluzie, este dificil de anticipat cum se vor poziționa cele trei principale partide politice după alegerile din noiembrie. Cu certitudine, orice colaborare poate fi posibilă. În ciuda conflictelor care le separă, a disputelor electorale, există premise pentru ca orice alianță guvernamentală să fie pusă în practică după noiembrie 2008.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 61

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: