Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Leul, în AFARA crizei?

Mihnea GRAUR

Leul a avut o evoluție paradoxală în 2008. Deși argumentele economice și financiare sunt solide – creșterea economică importantă în primele două trimestre, respectiv majorarea dobânzii de politică monetară –, imaginea leului nu este reflectată și de evoluția cursului de schimb. Neîncredere sau efect colateral al crizei internaționale? Care sunt efectele crizei asupra monedei naționale?

Cursul leului este influențat de o multitudine de factori, simi­lari cu ai oricărei monede. Lăsând de o parte categoriile teoretice, particularitățile leului în contextul actu­al al economiei mondiale ne solicită atenția.

Lipsa de sprijin intern

În actuala situație internă și inter­na­țională, leul ar trebui să fie o mo­nedă căutată, cu atât mai mult cu cât previziunile indică un trend favorabil în continuare. Există însă o mare dife­ren­ță între “ar trebui” și “a fi”. Diferența este făcută de însăși jucătorii de pe piața bancară. Cu excepția CEC și a câtorva bănci micuțe, capitalul bancar românesc este sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Iar această stare de fapt își face simțită prezența la mai multe nivele, lipsa de atracție față de leu fiind dată de:
l atracția “naturală” a băncii-ma­mă către euro (să nu uităm că vorbim de bănci austriece, germane, franceze, olandeze etc.);
l apartenența analizelor financiar-monetare și, implicit, a deciziilor față de grup, care supraevaluează vulne­ra­bilitatea leului în raport de factorii exter­ni (criza ipotecară, evoluția prețu­rilor la energie și petrol, inflația în zona euro etc.);
l goana după menținerea unor marje uriașe de profit (cel puțin com­parând instrumentele cu cele similare de pe piețele occidentale).
Înainte de privatizare, BCR deținea împreună cu CEC circa 30% din piață, BNR folosindu-le ca instrument impor­tant de a transmite mesaje în piață. Astăzi, când statul controlează – prin intermediul CEC – mai puțin de 5% din piață, BNR are la dispoziție doar mijloa­cele clasice de reglementare. Si­gur, sunt discutabile avantajele și deza­vantajele privatizării cvasi­inte­gra­le a sistemului bancar românesc, aceasta reprezintă o altă discuție, to­tuși aspectele menționate mai sus sunt de netăgăduit.
Marile grupuri europene ce dețin bănci în România au toate o singură strategie: importul de proceduri fără adaptarea la cerințele locale. Discuția este veche și a continuat să se acutizeze o dată cu trecerea timpului, diminuarea decalajului informatic nerezolvând fondul problemelor. Criza de personal din bănci este rezolvată doar pe hârtie prin import de middle și top management și/sau prin avan­sa­rea personalului de ghișeu care a absolvit “pe genunchi” la o facultate particulară acreditată sau nu. Atunci pot să mă mai mir că nu mi-a func­ționat internet banking-ul două săptă­mâni dintr-o lună?
Toate acestea explică de ce primii trei jucători – BCR, BRD și Raiffeisen – continuă să piardă din cota de piață, de la 50% în 2006 la 45% în 2007, iar băncile mici câștigă tot mai mult teren. Este loc sub soare pentru toată lumea, cu atât mai mult cu cât mai sunt circa 20 de nume grele care după 1 ianuarie 2007 și-au manifestat intenția de a începe operațiuni directe pe piața românească. Mai mult ca sigur, criza internațională începută anul trecut în SUA a frânat tendințele „expansio­nis­te”, dar sosirea acestora este până la urmă doar o chestiune de timp.

Crește dolarul sau scade euro?

Scăderea raportului euro/dolar de la (aproape) 1,6 în iulie la 1,4 la început de septembrie înseamnă o scumpire a monedei americane de 14%; în același interval de timp, cotația barilului de petrol a scăzut cu 39%. În aceste condiții există premise impor­tante ca dolarul să își continue reve­nirea, mai cu seamă că euro începe să nu se simtă prea bine.
Reuniți la Nisa la început de sep­tem­brie, miniștrii europeni de finanțe opinau că temperarea creșterii economice americane a împins către recesiune mai multe state membre, în special Germania, Spania și Marea Britanie. Creșterea economică a zonei euro va fi în 2008 de doar 1,3%, la jumă­tate față de anul trecut, iar estimările pentru inflație au fost revi­zuite la 3,6% față de nivelul ante­rior de 3,1% și dublu față de ținta de sub 2% formulată de BCE. În aceste condiții, Jean-Claude Trichet, președintele BCE, refuză să reducă rata dobânzii-cheie. Avantajele și dezavantajele sunt cântă­rite atent. Tot la Nisa apare ideea unui proiect prin care BEI să deruleze un pro­gram de susținere a IMM-urilor, care se confruntă cu probleme de creditare, decizia fiind imediat salutată de președintele Eurogroup Jean-Claude Juncker, care a subliniat că „între­prinderile mici și mijlocii sunt surse mai bune de locuri de muncă decât companiile mari”. Se aude și la București?
Partea bună a lucrurilor este că depre­cierea euro față de dolar încura­jează exporturile. În situația în care pentru prima oară după zece ani consumatorii europeni cumpără mai puțin decât în anul precedent, iar deficitul de cont curent al Uniunii Europene din trimestrul al doilea s-a situat la un nivel de 36,3 miliarde euro, de asemenea dublul anului precedent, atingând 1,2% din PIB-ul statelor membre, ei bine, în această situație, aparent vestea este bună. Pentru că exportul presupune să ai ce, adică producție, și, mai ales, unde, adică să aibă cine să cumpere. Greu, foarte greu, dacă ne gândim la exportul către SUA.
Așadar, este mai aproape de realitate să spunem că euro este în scădere decât să ne hazardăm în a vorbi despre o creștere a dolarului.

Curățenia de toamnă

În SUA are loc în aceste zile cură­țe­nia de toamnă. Bank of America a avut de ales între a scăpa de faliment Merrill Lynch sau Lehman Brothers. Prima a fost “cea aleasă”, cealaltă este în faliment, amândouă au dispărut de pe Wall Street! AIG a fost naționalizată cu o injecție de 85 miliarde dolari, dar sunt opinii care apreciază că giantul nu a depășit complet pericolul.
Lista băncilor cu probleme mari este mult mai lungă, bursele sunt în cădere liberă, se fac eforturi susținute de a ține departe de media orice știre. În disperare de cauză autoritățile de re­glementare bursieră din SUA și Marea Britanie interzic unele tranzacții spe­culative, ceea ce au ca efect imediat o creștere a indicilor bursieri în întreaga lume.
Bolnave de moarte, băncile devin adeptele principiului “lungește-mi, Doam­ne, boala”. Sigur, vor fi unii pen­tru care câteva zile în plus înseamnă salvarea prin vânzarea unei participații importante – de exemplu 49% din Morgan Stanley către China Invest­ment Corporation, prin preluare – Wa­shington Financial de către Citigroup etc.; dar numai dacă tranzacțiile se vor realiza. Vor fi însă și pierderi mari, probabil vor urma nume grele, dar și băn­ci mici și mijlocii ca “pierderi colaterale” – termen atât de drag americanilor (sic!).
SUA speră ca actuala campanie de curățenie financiară să fie pe final și să urmeze ieșirea din criză. Din contră, criza este departe de a fi consumată, în Europa conservatoare procesul va veni mai târziu, mai lin. Reacțiile în lanț vor mai dura.

Efectele asupra leului

Efectele asupra economiilor emer­gen­te, inclusiv a României, sunt dis­cu­tabile de la caz la caz. La noi sindromul fricii de criză există cu precădere datorită experiențelor nefericite din deceniul trecut, iar impactul va fi mult inferior economiilor dezvoltate. Mai curând putem vorbi de o frânare a creșterii economice, ceea ce nu este neapărat rău, o creștere forțată fiind infinit mai periculoasă.
O bună parte din fondurile specu­lative au părăsit țara în primele luni de după debutul crizei în august 2007. Faptul că Lehman Brothers a cumpărat anul trecut de pe BVB 3% din Impact cu 9,6 milioane euro reprezintă mai mult o știre decât un pericol, iar evo­luția indicelui BET este una mai mult emo­tivă în condițiile creșterii econo­miei naționale.
În condițiile în care se apropie iarna, s-ar părea că cererea de euro poa­te crea un vizibil disconfort asupra leului. Lucrurile nu stau tocmai așa. Creșterea aportului milioanelor de români care muncesc “afară” la circa 8 miliarde euro, continuarea investițiilor străine și creșterea așteptată a unor sume importante accesate din fon­du­rile europene vor contribui la o ofertă de euro suficientă, cu toate că piața internațională se află într-o criză acută de lichidități.
Creșterea dobânzilor în lei va favo­riza în continuare economisirea în mo­neda națională. Chiar ne putem aștep­ta mai curând la o criză de lei, și nu de euro. De altfel, România nu suferă de pe urma crizei internaționale decât din punct de vedere al cotațiilor inter­na­țio­nale energetice, importând inflație. Inflația va fi menținută în cote rezo­na­bile ca urmare a măsurilor BNR, în spe­cial prin majorarea dobânzii de refe­rință, instrument pe care a atenționat că va continua să-l utilizeze. Leul își va menține tăria prin creșterea eco­no­mi­că, cu toate că ne aflăm în an electoral și guvernul pompează bani grei fără să se gândească și la alte implicații în afară de cele electorale.

După închiderea ediției

Îmi mențin punctul de vedere și am să îl argumentez în continuare. Înainte de toate trebuie spus că în prezent criza este internațională, nu este nici pe departe o criză românească. Sigur, legăturile și factorii de influență există, tocmai de aceea continui să afirm că impactul asupra României va fi doar de frânare a creșterii economice.
Criza internațională are și valențe psihologice, în special datorită panicii necontrolabile care a curpins întreg mapamondul. La noi panica are două componente: cea psihologică, românii având încă sechele grave de pe urma prăbușirii de acum un deceniu, iar cea de-a doua componentă - vehemența mass-mediei cu privire la criza. Se bate apa în piuă la emisiuni, iar ziarele titrează cu litere de o șchiopă că vine sfârșitul lumii și reîncep cu bocetele, parte că sunt deja în campanie electorală, parte că altfel nu sunt capabili să atragă atenția.
În evoluția cursului de schimb din ultimele zile se regăsesc realitățile despre care tot scriu de vreo doi ani, iar aici mă refer cu precădere la deficitul de cont curent. Nu în ultimul rând sechelele de care pomeneam mai sus sunt potențate de pomenile acordate ilogic, care au atins apogeul prin aberația parlamentară a creșterii cu 50% a salariilor profesorilor. Guvernarea actuală se dovedelte a fi cea mai social-democrată din cele postdecembriste, e drept că a avut și de unde!, neținând seama de ce se va întâmpla în anii următori.
Problemele sociale există, sunt chiar grave în unele zone, dar ele nu trebuie tratate aruncând cu bani. Fără un plan și fără nicio logică aceaste măsuri se vor întoarce tocmai împotriva pensionarilor și profesorilor. În primul rând pentru că pentru astfel sunt aruncați bani în consum, bani care nu aduc decât inflație, creșterea productivității muncii fiind în majoritatea sectoarelor inferioară ratei de creștere a salariilor. În al doilea rând vorbim de sume imense, doar jumătate din sumă dacă ar fi fost investită din timp în infrastructură, în special în autostrăzi, fir-ar ele să fie că deja ajungem la paroxism vorbind despre ele, mai exact despre lipsa lor!, ei bine aceasta ne-ar fi adus noi investiții, nu ratarea oportunități precum cea a unei fabrici Mercedes. Stau mărturie cele miliarde lei care se vor duce în trimestrul IV în pensii.
În altă ordine de idei, deși ne-am obișnuit cu disperarea tuturor guvernelor înainte de alegeri, disperare care se manifestă cu precădere prin pomeni,  timp în care ceilalți promit toate aberațiile posibile și imposibile (pe primul loc rămâne cea cu cosmonautul român) și apariții televizate de prost-gust (blonda cu mopul, primul șprițar al țării la “scărpinatul oilor”, etc.). Nu cred că liberalii au câștigat mai mult de o mână de voturi cu majorarea pensiilor, nici nu știu cum ar fi putut să îi câștige, dar știm cu toții ce am pierdut.
În altă ordine de idei există o presiune pe lei deoarece investitorii străini au obiceiul în perioade de criză internațională să fugă de monedele economiilor emergente și să se refugieze în monedele considerate cu risc mai scăzut.
BNR nu a intervenit pe piață, și bine a făcut!, din mai multe motive, dar în primul rând pentru că ar fi fost o greșeală capitală să cheltuiască inutil ce a acumulat în timp. Totodată trebuie spus că evoluția cursului de săptămâna trecută îi convine guvernatorului Mugur Isărescu din cel puțin două motive: accizele pentru anul viitor se calculează în funcție de cursul de schimb de la 1 Octombrie, conform legii, al doilea motiv fiind interesul de a nu mai avea pe liberali la Ministerul de Finanțe în 2009…
Binențeles că o creștere economică de 10% în trimestrul trecut este în dezacord cu logica unei scăderi a leului cu 10% pe un termen atât de scurt. Mod normal nu ar trebui să fie probleme pe termen lung, motivele pe care le-am prezentat acum două săptămâni rămân valabile.
Singurul element care poate duce cursul euro la peste 4 lei este panica indusă de campania electorală dusă fără cap și reacțiile iresponsabile ale presei. În plus, vreau să atrag atenția asupra iresponsabililor care promovează zvonuri privind tot de cataclisme prin mailuri stupide gen “scoateți banii de la banca X că nu o să mai luați nici un leu de acolo”, deși limita de garantare este de 20 mii de euro, etc. , ei bine acești iresponsabili nu fac decât să îi sperie și mai tare pe cei care se tem de drobul de sare, potențarea panicii nu va duce decât la reacții necontrolabile ale depunătorilor, iar de acolo este posibil aproape orice. Dacă vă aduceți aminte cum nu de mult au fost falimentate bănci “cu ajutorul presei”, atunci înțelegeți foarte bine ce spun. Reamintesc deasemenea cum un astfel de zvon stupid a pus în pericol BCR-ul într-un moment în care cota sa de piață era uriașă, doar mărimea băncii și comunicatul guvernatorului Isărescu oprind cozile. Este bine știut că orice bancă din lume poate avea probleme grave dacă toți depunătorii se reped să-și anuleze depozitele și este grav că sunt destui “zvoniști” și “răspândaci” în presă care se folosesc de astfel de metode. Manipularea prostească și plătită va dispărea abia după prima sentință judecătorească corectă.
Până atunci dau ca prognoză pentru anul viitor un curs mediu de 3,6 lei, față de aproximativ 3,7  lei în acest an.

 

Publicat în : Economie  de la numărul 60

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: