Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

“Îmi place să conduc și cred că primăria sectorului 6 se află pe un drum bun, dar nu a ajuns încă «la destinație»” – Cristian Poteraș

Andreea POPESCU

Cristian Poteraș are 43 de ani, este inginer, sportiv profesionist și arbitru internațional. Cristian Poteraș este primarul Sectorului 6, aflat la al doilea mandat. Primul mandat de primar l-a câștigat în 2004 candidând din partea Partidului Național Liberal. În 2008, din partea Partidului Democrat-Liberal, a ieșit primul în preferințele electoratului din sectorul 6 al Capitalei, începându-și al doilea mandat la primărie. Între 1991 și 2003, a fost director general la mai multe societăți comerciale. Din 2001, Poteraș este președinte al Colegiului Central de Arbitri de Lupte din România.

Domnule Cristian Poteraș, ați fost reales recent primar al sectorului 6 din București din partea PD-L. Ce v-a motivat să considerați în continuare primăria un subiect de interes pentru dumneavoastră? Nu era mai bine să vă vedeți de afaceri, de sport și de familie? Se justifică această responsabilitate publică, cu tot stresul și presiunea publică implicite?
Ar trebui să fiu un prefăcut să vă spun că nu mi-am pus eu însumi astfel de întrebări. Da, îmi place să conduc și cred că primăria sectorului 6 se află pe un drum bun, dar nu a ajuns încă “la destinație”. Primul mandat a fost foar­te dificil pentru mine, atât personal, cât și profesional, fiindcă nu aveam experiența necesară, iar urgențele de modernizare ale sectorului erau “de nepăcălit”. A trebuit să învăț din mers, ceea ce a fost o provocare. Sunt sigur că știți că am făcut lupte în tinerețe. Așa ceva nu se uită, este ca mersul pe bicicletă, doar arena se schimbă…

Din vară sunteți și președintele filialei locale a PD-L. Puteți fi și primar, și președinte în același timp? Nu vă afectează eficiența?
Grea întrebare. Era ceva ce trebuia să fac. Am învățat din experiența pri­mului mandat că două săbii “politice” nu intră în aceeași teacă și asta afectează eficiența cu mult mai mult decât cumularea acestor funcții. PD-L a câștigat alegerile din sector, iar eu sunt adeptul unei linii clare și simple de conducere. Nu vreau să sune dema­gogic, dar nu vreau ca acest mandat să fie ultimul câștigat de partidul meu în sectorul 6. Îmi place gustul victoriei și vreau în același timp să umblu cu frun­tea sus printre oameni că nu mi-am bătut joc de încrederea lor.

Ce defecte aveți?
Vă mulțumesc că nu m-ați întrebat ce calități am. Despre cele strict per­so­nale, s-ar cuveni familia să vorbească. În privința celor politice, este mai com­plicat. Este greu pentru majoritatea politicienilor să recunoască faptul că au greșit, iar eu nu fac excepție, dar cred că e onorabil macăr să vorbești despre ele după o vreme. Nicicând nu m-am pretins mai deștept decât sunt și nu mi-a fost niciodată rușine să cer sfatul. Responsabilitatea însă eu o port. Am avut și am încredere în oa­me­ni, dar uneori faci alegeri greșite. Impor­tant este să corectezi situația și să pui presiune chiar și pe cei mai apropiați colaboratori. O dată cu vârsta se mai stinge din idealismul adoles­cen­ței, atunci când crezi că “poți schim­ba lumea”. Nu sunt poet, nu sunt savant, dar politica este un fel de balet pe gheață. Ai nevoie de costum, patine, rigoare tehnică și impresie artistică. Cine uită de juriu, adică de electorat, o pățește și nu mai primește a doua șansă. Priviți alegerile din sector.
Credeți în vreo doctrină politică? Scena politică pare mai degrabă dominată de oportunism și populism.
Sunt de acord cu remarca dum­neavoastră. Bunăstarea și libertatea sunt doctrina mea politică. Cineva mai învățat ca mine mi-a spus că aceasta se numește liberalism conservator. Dacă tot ne-am integrat în Uniunea Europeană, trebuie să învățăm să ne îndeplinim promisiunile electorale. Da, știu, la vorbe meșteșugite ne pricepem din vremea PCR-ului. Reveniți, vă rog, în sectorul 6 cel târziu la finele acestui mandat.  

Ce părere aveți despre uninominal?
Votul uninominal este necesar pentru reforma și responsabilizarea clasei politice. Eu așa am devenit primar și astfel se petrec lucrurile în Vest, de secole chiar. Dar nu sunt mulțumit cu prevederile legii actuale. Nu consider întemeiată varianta în care președinții de consilii județene să fie aleși într-un singur tur pe baza principiului „învingătorul ia totul”, iar parlamentarii – ale căror colegii sunt mult mai mici, din punct de vedere al populației, teritoriului și prerogativelor –, să își asigure direct mandatul doar dacă obțin 50%+1. Varianta mult mai justificată ar fi cea folosită în prezent la alegerile de primar. Cred, de ase­me­nea, că avem un parlament prea mare, prea scump, prea ineficient. O singură cameră legislativă ar fi suficientă.
În ceea ce ne privește, avem candidați valoroși și o mașinărie electorală „gata de luptă”. Să câștige cei mai buni!

Pregătind acest interviu, am stat de vorbă atât cu prieteni, cât și cu adversari politici de-ai dumneavoastră. Un fost aliat v-a pus următoarea etichetă – “simpatic”. Ce părere aveți?
Iarăși vreți să mă prindeți în corzi… Poate că are dreptate. Poate că mă înșel. Dar mă mândresc cu un lucru. Știu să mă amestec prin mulțime și să fiu unul de-al ei. Sincer. Îmi permit anumite capricii, dar pot să stau și să mănânc liniștit alături de alții la o cantină sau la bufetul gării. Îmi place să privesc oamenii în ochii și să râd cu poftă. Uneori cam zgomotos – iată un defect. Și încă ceva. Sunt norocos să am prieteni. Nume precum Ionuț, Daniel, Sorin sau Cristi poate nu spun cititorilor dumneavoastră nimic, dar pentru mine înseamnă foarte mult.

Și totuși în campania electorală au existat și acuze la adresa dum­nea­voastră, în special din partea unui anume realizator al postului OTV sau a publicațiilor tip paparazzi. Sunteți de acord cu zicala că orice minciună ascunde un sâmbure de adevăr?
Nu pot decât să vă laud pentru iscusința întrebării. Din punctul meu de vedere, OTV nu este un post de televiziune, cel puțin unul respectabil și competent în plan jurnalistic. A fi ziarist nu înseamnă a fi mercenar. Sunt pe deplin responsabil pentru actele mele politice și administrative. Dar consider a fi un fapt intolerabil hărțu­i­rea și jignirea aduse familiei mele. Acuzațiile bazate pe dovezi trebuie să mi le aducă mie. Să-mi lase soția și copilul în pace! Ei nu fac politică, nu sunt anchetați și nu au cazier. Singura lor „vină” este aceea de a mă fi sus­ți­nut în campanie. În principala dezba­tere TV pe care am avut-o cu ad­ver­sarul meu cel mai vehement (un fost coleg, de altfel), i-a pierit glasul când a fost vorba să-și dovedească concret acuzațiile. Să vă dau un exemplu: am fost acuzat că aș fi cheltuit banii contribuabililor pentru crearea biroului unic. Dincolo de faptul că am fost primul în București care a făcut așa ceva, vă invit într-una din zile să faceți o vizită neanunțată acolo și să vă convingeți de utilitatea sa sau nu. Și ca să vă răspund la ultima întrebare, vă spun că murdăria nu ascunde nici un strop de fair-play.

Sunteți și președintele Federației Române de Lupte. Olimpiada de la Beijing nu v-a împlinit speranțele. De ce?
Așa este, din păcate. Este din ce în ce mai greu. Desigur, scuze există întotdeauna. Rezultatele rămân însă. Au fost decizii ciudate, sunt jocuri de culise, dar trebuie să recunoaștem că ne este din ce în ce mai greu să motivăm tineretul să practice un astfel de sport. Mirajul banilor câștigați rapid și-a pus amprenta aici și, deși am finanțat din buzunarul meu multe ches­tiuni, nu poți forța oamenii să trăiască doar din visul de a câștiga cândva medalia de aur. În Roma antică, luptătorii de greco-romane erau profesioniști, iar “microbiștii” nu știau de fotbal. Dar nu voi renunța. Nu obișnuiesc. O vom lua de la capăt. Oricum sprijinirea sportului ar trebui să fie o prioritate pentru guvernanți, ceea ce în prezent nu este. Avem nevoie de un tineret nu numai educat, ci și să­nă­tos. Pare banal ce spun, dar sunt atâția care s-au acoperit doar cu vorbe.

Interviu realizat de Andreea POPESCU

Publicat în : Interviu  de la numărul 60

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: