Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

“Răceala georgiană” a Asiei

Jorg MULLER

Răspunsul apatic al Occidentului la invazia recentă a Georgiei de către Rusia trimite un mesaj periculos democrațiilor asiatice care depind de multă vreme de sprijinul SUA, în ceea ce privește amenințările regionale. Lipsa unui sprijin ferm al SUA pentru aliatul georgian ar putea face China și alte puteri autocrate din Asia să creadă că apărarea liberalizării globale de către SUA este doar retorică.


Atunci când autocrația stră­nută, Asia răcește. Controlul prin forță al Rusiei în Caucaz va avea consecințe globale, în Asia mai mult ca oriunde. În timp ce Europa se confruntă cu perspectiva unei tensiuni pe termen lung la granițele de sud-vest ale Rusiei, acțiunea militară a Mosco­vei va avea efecte la fel de îndelungate și mai departe de Marea Neagră: amenințarea curentelor democratice în Asia și consolidarea poziției globale a Chinei.
Lupta pentru libertate în Asia a schim­bat milioane de vieți și este încă departe de a se fi încheiat. Tinerele democrații asiatice, din Mongolia până în Taiwan, simt fără îndoială fiori când se gândesc la drama Georgiei. Folo­sirea nedisimulată a forței împotriva unui stat suveran și democratic, de către un rival uriaș, trimite fără îndo­ială un mesaj clar. Indiferent de pre­text, fie că e vorba de resurse naturale, mișcări separatiste sau dispute terito­riale, reafirmarea puterii în defavoarea dreptății amenință câștigurile politice ale ultimelor decenii, care au ajutat Asia să devină regiunea cea mai activă a lumii. Forțele anti-liberale din inte­riorul acestor state mici vor fi încântate de revenirea la o lume dominată de machtpolitik, în timp ce celelalte elite naționale ar putea fi dispuse să renunțe la drepturile câștigate, în schimbul păstrării privilegiilor econo­mice.
La fel de amenințător pentru supra­viețuirea tinerelor democrații din Asia este lipsa de răspuns a Occidentului la manevra Rusiei. Dacă Taiwanul și chiar Coreea de Sud simt că nu mai pot conta pe puterea SUA pentru protecție, atunci au toate motivele să caute protecția națiunilor dispuse să recurgă la forță. Mongolia și Filipine, și chiar ASEAN în ansamblu, se vor gândi de două ori înainte să colaboreze cu Washing­tonul sau să încerce să-și consolideze relațiile, fie ele economice sau politice. Ele înțeleg că nu-și pot pune nici măcar în parte destinele naționale în mâinile SUA, dacă ame­ricanii nu sunt dispuși să sprijine statele ce aleg să se alăture comu­nității națiunilor liberale. Este mai ușor pentru ele să accepte suzeranitatea autocraților regionali, care măcar le-ar asigura protecție sub stindardul huliga­nismului global.

China, marele beneficiar al acțiunilor Rusiei

La prima vedere, autocrații din Beijing trebuie să fie ușurați să afle că promisiunea din cel de-al doilea discurs de învestire al lui George Bush, că "politica Statelor Unite este să încurajeze și să susțină creșterea mișcărilor și a instituțiilor democratice în fiecare națiune", se reduce la simple cuvinte atunci când este testată de agresorii regionali. Oricare ar fi sco­pu­rile lor finale, conducătorii Chinei știu că ele vor fi atinse mai ușor în absența dorinței SUA de a apăra legile inter­na­ționale, de a-și proteja prietenii și chiar de a-și salva aliații. Cam aceas­ta a fost nuanța declarației de sprijin a Beijin­gului față de “rolul activ” al Rusiei în Georgia, declarație făcută luna trecută la întâlnirea autocraților din Asia Centrală – Shanghai Cooperation Orga­nization.
Însă la un nivel mai nuanțat, liderii Beijingului sunt conștienți că în com­parație cu cruzimea și agresi­vi­tatea rușilor, ei par, culmea, chiar "parteneri responsabili". În timp ce Medvedev și Putin călcau în picioare Georgia, preșe­dintele Hu și premierul Wen se scăldau într-o strălucire olimpică – în ambele sensuri ale epitetului. Primul ministru australian Kevin Rudd, venit pentru competiția sportivă, a avut convorbiri cu Hu, iar China a lansat apeluri de moderație, spre deliciul jurnaliștilor prezenți.
Această abordare a relațiilor pu­bli­ce va crea Chinei o imagine de me­diator respectabil în crizele interna­țio­nale. Fără îndoială mulți vor considera Beijingul o mare putere benignă, desigur una cu tancuri, rachete și sub­ma­rine, dar care se va abține de la utilizarea lor, așa cum fac puterile responsabile. Îndelungata represiune a Tibetului de către China, intimidarea vecinilor de la granițele terestre și maritime, sprijinul pentru regimul totalitar din Coreea de Nord sau sugrumarea cu o mână de fier a vi­itorului Taiwanului pot fi minimizate, dat fiind că Hu are picătura de autocontrol care îi lipsește lui Vladimir Putin. Iar cei care cred că SUA trebuie să se străduiască mai mult să nu-și înstrăineze China, să nu o împingă spre un comportament iresponsabil, vor menționa fără îndoială acest au­gust triumfător al Beijingului drept dovada de care are nevoie Washingtonul pentru a da la o parte îndoielile nefondate și a accepta poziția Beijingului.
Să fie oare o parte bună în fiecare eveniment?
Poate că președintelui Hu și aco­li­ților săi le va face plăcere să fie elementul pozitiv în comparația cu Rusia, să fie lăudați de comunitatea internațională. În acest caz, ei vor ști că un comportament ca al lui Putin îi va costa clauza națiunii celei mai favorizate și că o atitudine ame­nin­țătoare și agresivă le poate strica imaginea. Pe de altă parte, ei pot fi încurajați de timida “analiză a posibilelor sancțiuni” de către NATO și de răspunsul ezitant și insuficient al SUA la criza din Georgia. Dacă următorul președinte al SUA nu își reafirmă credibil angajamentul de a proteja statele democratice, urmat de acțiuni concrete, întreaga Asie va ști dincotro bate vântul.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 60

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: