Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Rusia și Ucraina. Încotro?

Laurențiu CONSTANTINIU

Sunt voci printre specialiști – atât ruși, cât și occidentali – care susțin că următorul incident, după cel dintre Rusia și Georgia, va fi unul ruso-ucrainean. Dificultatea în a găsi o rezolvare pentru problema bazei maritime militare ruse din Crimeea se pare că este un argument în favoarea tezelor lor. În plus, acțiunile președintelui Viktor Iușcenko din timpul și de după terminarea conflictului ruso-georgian lasă să se înțeleagă faptul că o rezolvare pașnică a diferendelor dintre Rusia și Ucraina nu ar prea fi posibilă.

Și aceasta pentru că o altă evoluție a evenimentelor nu se înscrie în logica de         funcțio­nare a statului ucrai­nean, așa cum a fost el creat, ci în logica celor care îi conduc acum destinele.

O tradiție istorică ignorată

În 1991, anul declarării indepen­denței Ucrainei, cei care au contribuit la atingerea acestui obiectiv au făcut o greșeală fundamentală: au ignorat carac­teristicile formațiunii statale care fusese Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, care țineau de tradiția istorică, și au încercat să creeze un nou stat ucrainean, cu o națiune ucrai­neană. Evenimentele de după 1991 au dovedit că demersul elitei politice ucrainene nu a avut un fundament real. Acest lucru este de domeniul evidenței și doar elita politică națio­nalistă ucraineană încearcă să le nege.
Este de domeniul evidenței că Ucraina este un stat „binațional”, între grani­țele căruia viețuiesc două popoare: ucrainean și rus. Populația rusofonă este strâns legată din punct de vedere etnic, mental și istoric de Rusia, iar această realitate nu poate fi negată, în pofida recensămintelor care anunță că numărul rusofonilor scade cu fiecare an.
În al doilea rând, o mare majoritate a acestor rusofoni au locuit acolo de veacuri, fapt care face problema națio­nală să se pună în următorii termeni: „ucraineni plus ruși” și „teritorii ucrai­ne­ne plus teritorii rusești”.
Sentimentul rusofob care traver­sează o parte a elitei politice ucrainene are la originea sa Uniunea Sovietică, iar actorii politici de la Kiev încearcă să-l utilizeze pentru edificarea unui stat ucrainean cu o națiune ucrai­nea­nă. Naționaliștii moderați ucraineni, care s-au aflat la originea declarării independenței Ucrainei față de URSS, au încercat să construiască o structură statală cu o puternică armătură etnică ucraineană, făsă să ia în considerare faptul că în partea de vest a țării sentimentele naționaliste și antirusești sunt mult mai puternice. Acest lucru a facilitat accesul la putere al națio­naliș­tilor mai puțin moderați, care au orga­nizat „revoluția portocalie” și în urma căreia au luat puterea, în 2004.
În fine, dualitatea etnică și terito­rială a Ucrainei împarte țara într-o Ucraină de Vest, populată de ucraineni, și o Ucraină de Sud-Est, populată de ruși. Orice program de „ucrainizare” a țării ar putea duce la destrămarea țării. Dacă din Georgia, după 1991, rușii care s-au simțit supuși unui proces de deznaționalizare au putut pleca pur și simplu deoarece nu aveau un teritoriu despre care să spună că este al lor, promovarea în Ucraina a unei astfel de politici ar putea duce la dezmembrarea țării pe criterii etnice.

O conduită antirusă

În opinia noastră, posibila pro­ble­mă teritorială a Ucrainei nu s-ar fi pus cu acuitate în ultima perioadă, dacă „părinții fondatori” ai statului ucrai­nean ar fi organizat noul stat, ținând cont de existența a două etnii pe teritoriul Ucrainei.
În principiu, disputa ruso-ucrai­nea­nă s-ar putea rezolva foarte simplu dacă autoritățile de la Kiev ar fi ținut/ar ține cont de o serie de realități: acordarea de drepturi egale rușilor și ucrainenilor pe teritoriul Ucrainei; păs­trarea loialității istorice a condu­căt­o­rilor ucraineni față de Rusia (cu alte cuvinte, păstrarea vie în memoria colectivă a populației a istoriei comune a celor două state); respectarea inte­re­selor Rusiei în zona bazinului Mării Negre.
Însă nici unul dintre liderii care s-au aflat la conducerea Ucrainei după 1991 nu a înțeles acest lucru (sau poate nu au dorit să-l înțeleagă). Dim­po­trivă! Autoritățile ucrainene au încercat să uniformizeze etnic țara, neluând în considerare necesitățile populației rusofone; au promovat o politică antirusă pe plan extern, ignorând interesele Rusiei la Marea Neagră.
În plus, Ucraina – mai mult sau mai puțin – a întreținut starea conflictuală din­tre Rusia și o serie de statele Europei Centrale și de Est (Polonia, statele baltice). Valul revoluțiilor portocalii din 2004 nu a făcut altceva decât să sporească iritarea unei Rusii care se vedea tot mai mult împinsă spre est și încercuită de Occident.
Departe de noi gândul de a face din Rusia un înger, însă demersurile Ucrainei în direcția deteriorării relației bilaterale cu Rusia nu pot fi tăgăduite.
Judecând după inițiativele în materie de politică externă ale elitei politice ucrainene, putem afirma că actualul curs intern și extern al Ucrainei este departe de a fi unul independent. Se pare că factorii de decizie de la Kiev au ca obiectiv „ciupirea de nas” a Rusiei cu orice preț, în schimbul unor promisiuni din partea Occidentului, privind accederea în structurile euro-atlantice.
Câștigurile obținute de către Ucrai­na de pe urma conductelor petroliere care tranzitează țara au ajutat, într-o anu­mită măsură, funcțio­narea tâ­nă­rului stat, a elitei sale politi­ce și a populației sale. Din punct de vedere politic însă, o bună parte a elitei politice supraviețuiește și grație discursului antirus.
Se pare că, după recentul conflict din Caucaz, situația în zonă este departe de a se fi liniștit. Dimpotrivă! Ucraina, ar trebui să ia tot mai mult în considerare „factorul rus”. Acest lucru ar fi benefic atât pentru Ucraina, cât și pentru statele din zonă. Altminteri, Rusia dispune de toate mijloacele pentru a găsi rezolvarea diferendelor cu Ucraina. Și nu avem în vedere atât o soluție de forță, cât mai ales una economică, extrem de pragmatică și de eficientă.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 60

Comentarii

Comentariul nr.1 - stan alexandru a spus în 18.11.2008 15:20:00:
Buna ziua! As dori daca se poate niste detalii despre relatia dintre rusia si ucraina in legatura cu disputa crimeeiei dintre cele 2 tari.Va multumesc anticipat

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: