Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România mutilată

Claudia CRISTESCU

Un crater ca de meteorit gigant în care nu mai crește nimic. Un munte de steril  impropriu oricărei forme de viață. Un peisaj selenar și cenușiu. La doi pași de Roșia Montană, se află o mărturie a mutilării pe care omul poate să o provoace naturii: exploatarea cupriferă Roșia Poieni.

La 10 decembrie 2007, direc­torul financiar al “Gabriel Resources”, Richard Young, de­clara: „Nu vom pleca din România. Vom fi aici și peste 25 de ani. Dim­potrivă, am depus cereri pentru obți­nerea dreptului de extragere a aurului din mai multe zone din Munții Apuseni –  Băișoara, Baia Sprie, Băița, Certej, Bucium și Brad”. În timp ce opinia publică, ONG-urile de mediu și auto­rită­țile statului au replicat mereu dur la intențiile extractive ale canadienilor de la “Gabriel Resources”, atunci când vine vorba de dezastrul ecologic de la exploatarea Roșia Poieni, situată la doar câțiva kilometri de Roșia Montană, o tăcere absolută și total nejustificată caracterizează atitudinea celor îndrituiți să reacționeze.  

Decret ceaușist secret

Situată în Munții Apuseni, la extre­mitatea sudică a Munților Metali­feri, Roșia Poieni este cel mai mare zăcământ de cupru din România și al doilea ca mărime din Europa, deținând peste 1 miliard de tone de minereu.
În 1978, Nicolae Ceaușescu dă un decret pentru expropierea locuitorilor zonei, peste 300 de familii, ca prim pas spre începerea proiectului de execuție ce cuprindea exploatarea la zi a minereului cuprifer de la Roșia Poieni, în uzina de preparare amplasată în incinta Dealul Piciorului. Proiectul ini­țial prevedea o capacitate de producție de 9 milioane tone/an de minereu extras și prelucrat și o producție de 16.700 tone de cupru în concentrate, urmărindu-se o extindere la capacita­tea de 15 milioane tone/an minereu extras și prelucrat. Datorită unor pro­ble­me cauzate în procesul tehnologic de utilajele indigene folosite, capa­cita­tea maximă atinsă a fost de doar 3,8 milioane tone minereu în anul 1988, în restul perioadei producția realizată fiind de aproximativ 2 milioane tone mi­nereu extras și prelucrat anual.
La fina­lul procesului de prelucrare al zăcământului de cupru a rezultat sterilul, adică partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier care, conform proiectului, era transportat prin conducte de oțel, decantat și depozitat în iazul Valea Sesei, cu evacuarea apelor limpezi, sau în iazul de avarie Valea Ștefanei II. Teo­retic, aceste deșeuri (sterilul) ar tre­bui depozitate în gropi special ame­na­jate, însă în România au fost și sunt aruncate direct în natură.
În anul 1986 a început să se dea drumul la steril care a tot curs, acoperind totul în jur până acum trei ani când exploatarea a fost oprită, fiind ineficientă. În 2007, însă, statul român decide asocierea cu un consorțiu de firme în vederea repornirii exploatării Roșia Poieni. Lacul de steril ce acoperă valea a înghițit aproape toate cele 1000 de gospodării ce erau cândva în cea mai afectată dintre zone, anume satul Geamăna din comuna Lupșa.
Abia în 2004, fostul jurist al com­bi­natului de la exploatarea Roșia Poieni a făcut public decretul ceaușist de expropriere a zonei, cedându-l locui­to­rilor din satul Geamăna pentru a-l folosi ca documentație în numeroasele memorii adresate autorităților.

Afacere profitabilă sau dezastru ecologic?

În vara anului trecut, se încheia con­tractul de colaborare dintre „Cu­prumin“ SA Abrud și consorțiul format din societățile Cuprom SA București, Energo Mineral SA Baia Mare și Ipronef SA București, în baza căruia la exploa­tarea minieră de cupru de la Roșia Poieni urmează a se realiza în urmă­torii cinci ani investiții de 155 milioane de euro. Practic, consorțiul a intrat în posesia zăcământului de cupru din Munții Apuseni, având la dispoziție mijloacele fixe și licența de exploatare, în timp ce statul român se va alege de pe urma colaborării cu contravaloarea redevenței miniere și a unei cote-părți din profit. Statul a încheiat această afacere neluând în considerare Decla­rația Academiei Române privind pro­i­ectul de exploatare minieră de la Ro­șia Montană prin care se atrage atenția asupra “dezastrului ecologic cu multi­ple consecințe inacceptabile” în măsu­ra în care se va relua exploatarea zăcă­mântului de cupru de la  Roșia Poieni.

“Băieții deștepți” ai cuprului

Oficial, încheierea contractului de colaborare este rezultatul unui proces de selecție competitivă, demarat de Ministerul Economiei prin Oficiul Parti­ci­pațiilor Statului și Privatizării în Industrie în vederea identificării ofertanților interesați să investească în restructurarea exploatării Roșia Poieni. În realitate, însă, șansele ofertanților străini din Elveția și Marea Britanie au fost restrânse pentru favorizarea unor companii românești apropiate minis­trului Economiei de la acea dată, Co­druț Sereș. Consorțiul care a intrat în posesia exploatării din Munții Apuseni este format din trei companii ce dețin societăți offshore înregistrate în paradisuri fiscale. Potrivit docu­men­tului http://www.competition.ro/diver­se/Comunicat%20Moldomin%20Cuprumin.pdf, Energo Mineral SA își des­fă­șoară activitatea în domeniul comer­țului cu ridicata al produselor inter­me­diare neagricole și al deșeurilor. Cu­prom are ca activitate principală pro­ducția metalelor prețioase și a altor metale neferoase, în timp ce domeniile Ipronef SA sunt activitățile de arhi­tectură, inginerie și consultanță tehnică legate de acestea.
Cuprom, care mai deține com­binatele de prelucrare a cuprului de la Baia Mare și Zalău, este administrată de doi foști vicepreședinți ai Citibank România, Horia Simu și Horia Pitulea, secondați de Ionuț Costea, actual președinte al Raiffeisen Banca pentru Locuințe.

Miza: aurul

Interesul major vizavi de exploa­tarea cupriferă de la Roșia Poieni se poate justifica printr-un detaliu șt­i­ințific: în compoziția oricărui metal există așa-numitele „elemente minore” care se prelucrează separat și se izolează în condiții speciale. În cazul cuprului, este vorba de elemente plumbo-zincifere, cadmiu, galiu, indiu. Dar și de pirită, care este auriferă. Zăcă­mântul de cupru din Roșia Poieni deține în procent ridicat mineralul numit calcopirită, din care – prin proce­dee tehnologice speciale – se extrage aur. Prezența aurului în zăcământul cu­prifer de la Roșia Poieni, în particular, și din Apuseni, în general, e foarte clară, pornind de la modelul său genetic de tip dioritic (Hollister), în care mineralizația specifică e de tip Cu-Au. Așadar, interesul consorțiului „Cu­prom“-“Energo Mineral“-“Ipronef“ poa­te viza nu cuprul pur (adică metalul), ci concentratul de cupru din care s-ar obține aur.

Satul-fantomă

„Emoționant, lugubru, trist, înspăi­mân­tător, nici nu știu care cuvânt ar fi mai potrivit pentru a descrie starea de acolo“, sunt cuvintele unui jurnalist de televiziune ce a realizat, în 2005, pri­mul reportaj despre dezastrul din satul Geamăna, “satul furat de moarte”. Mediatizarea nu a servit, din păcate, la nimic: activitatea la explorarea minieră va fi reluată, iar locuitorii zonei și gospo­dăriile lor vor fi cât de curând înghițiți de deversările de steril. Zona în care este situat satul Geamăna era una dintre cele mai prospere regiuni ale Apusenilor. Acum, totul este aco­perit de un lac de steril adânc de 250 de metri, ce continuă să crească, fiind deversat prin conductele construite în munți. Din sutele de gospodării, au mai rămas doar 20, una dintre ele apar­ți­nând familiei Holhorea. Priveliștea de la casa lor este îngrozitoare: livada, curtea, copacii, casele vecinilor, toate se află sub nămolul toxic. Sterilul este lângă gardul ogrăzii, urmând să înghită și locuința lor. Fântânile din sat sunt otrăvite, apa potabilă fiind adusă de la mai bine de un kilometru.
Ioan Holhorea, capul familiei, este paralizat de la brâu în jos pentru restul vieții din cauza unui accident petrecut acum 5 ani. Împreună cu Maria, soția sa, au 3 copii: doi băieți și o fetiță. Venitul familiei se rezumă la pensia bunicii, pensia de handicap a tatălui și din banii câștigați de băiatul cel mare muncind cu ziua pe unde poate. Fetița de 9 ani străbate zilnic 8 kilometri pe jos pentru a merge la școală, indiferent că este vară sau iarnă.
Cum a fost posibil ca un sat înflo­ritor să devină acum ruină povestește sora lui Ioan Holhorea, doamna Maria Panta: “În 1978 au venit ordinele de evacuare, iar din 1986 a început exploatarea. Sute de familii au fost strămutate, primind o sumă infimă de bani pentru a se stabili în alte locuri. Unii au rămas în urmă crezând că sterilul nu va ajunge la ei, dar au privit neputincioși cum în 20 de ani s-a umplut o vale de 250 de metri cu steril, acoperind casele satului”.

Războiul familiei Holhorea

Maria Panta a întreprins toate demersurile posibile și imposibile pentru a sesiza opinia publică și autoritățile de dezastrul ecologic de la Roșia Poieni și de drama umană din satul Geamăna. Din 2004, adică imediat după ce au intrat în posesia decretului ceaușist secret privind proiectul exploatării miniere de la Roșia Poieni și declararea satului Geamăna drept zonă moartă, au adresat memorii și sesizări autorităților locale din Alba, Comisiei de Abuzuri a Senatului, Camerei Deputaților, care, însă, și-au declinat competența în favoarea primăriei comunei Lupșa și prefecturii județului Alba. Au sesizat Garda de Mediu Alba, au cerut sprijin la organizația Alburnus Maior (care luptă împotriva proiectului celor de la Gabriel Resources), aceștia refuzând, însă, să se implice.
Paradoxal este faptul că, deși la o aruncătură de băț față de Roșia Montană pe marginea căreia s-a sesizat comunitatea internațională, autoritățile naționale și mai toate organizațiile de mediu, dezastrul ecologic de la Roșia Poieni nu suscită interesul și revolta nimănui. Nici măcar în rapoartele Gărzii de Mediu Alba nu se face referire la zona respectivă, de parcă ar fi inexistentă. Cât de credibil mai poate fi atunci motto-ul înscris pe site-ul Agenției pentru Protecția Mediului Alba: “Protecția mediului este responsabilitatea noastră, a tuturor: cetățeni, agenți economici, autorități publice, ONG-uri. Cu totii contribuim la poluarea mediului, pornind de la hârtia aruncată pe jos...
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 59

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: