Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Când o să vină recesiunea?

Cristian BANU

Ministrul Economiei și Finanțelor, Varujan Vosganian, a anunțat o creștere economică record pe primul semestru, de 8,6%. Cum primul semestru nu include și datele pe agricultură și 2008 este un an mai bun decât 2007 în acest sens, putem fără a greși prea mult să estimăm o creștere anuală undeva între 9 și 10%, departe de estimarea inițială a guvernului (6,5%) și peste cea prognozată de subsemnatul anul trecut (8,5 %).

Această creștere survine în condițiile în care în întreaga Europă se resimt efectele cri­zei economice declanșată criza banca­ră americană, o criză departe de a-și fi epuizat toate efectele. Deși toate agen­țiile de rating și analiștii economici consi­derau România printre cele mai vul­ne­rabile din regiune la efectele crizei, aceasta s-a dovedit a fi chiar benefică, aducând investiții străine record.
Neîncrederea continuă însă și după anunțarea rezultatelor, majori­ta­tea analiștilor părând a le minimiza sau chiar contrazice, vorbind despre „supra-încălzire”, „soft landing” sau „hard landing”, argumentând că este vorba de o creștere nesustenabilă și care se va epuiza în curând.

Excepționalismul românesc

De ce nu se resimt în România efectele crizei externe?
Există două elemente care diferen­țiază România de țările din jur (poate mai puțin Bulgaria, dar acolo sunt și alte circumstanțe adverse).
În primul rând, România este mult mai înapoiată decât restul Europei, având un decalaj de circa 5 ani față țările „sărace” ale UE (Ungaria, Slo­va­cia) și de la 10 ani în sus față de plu­tonul secund (Polonia, Cehia). Astfel, criza prinde România într-un moment în care acumulările anilor 2002-2007 abia încep să se reflecte în PIB și devine o țintă foarte interesantă pentru investiții, având salarii mult mai mici ca media europeană și o piață în creștere – aproape indiferent de domeniu. Mo­mentan, investițiile vin preponderent din Europa, dar nu peste mult timp vor apă­rea investiții din India (deja o prezență vizibilă în România), din China sau chiar din Brazilia, țări pentru care putem deveni o poartă de acces nu doar către Uniunea Europeană, ci și către spațiul ex-sovietic. Asta se tra­duce în investiții străine record (cca 10 miliarde de euro – în condițiile în care nu avem nici o privatizare majoră). Chiar dacă s-au pierdut investiții importante (Mercedes, printre altele), în mod sigur vor veni altele și cel mai târziu în 2009 vom mai avea încă un producător auto instalat în România, țara noastră dezvoltându-se ca un Detroit european.
Tot legat de investițiile străine, acum se resimt efectele investițiilor din anii trecut și care au ajuns la matu­ri­tate, lucru reflectat în creșterea deo­se­bită a producției industriale, dar și în formarea brută de capital, care a ajuns la ritmuri de creștere de peste 30% (36% în trimestrul 2, 33% în trimestrul 1). Cele 10 miliarde investite anul aces­ta vor asigura creșteri de peste 6% încă 3-4 ani de-acum încolo.
România se află acum de partea cea bună a crizei – care afectează în spe­cial statele supra-dezvoltate – SUA, Marea Britanie, Franța și Germania. Este o Indie a Europei, o soluție a crizei care lovește companiile europene și americane, cu salarii încă mici și multe active nefolosite, cu o forță de muncă utilizată la nici 50% din capacitate. Centrii de putere economică ei lumii tind să ajungă la un echilibru cu centri de putere demografică. Nu întâmplător China, Brazilia și India sunt performerii economici ai momentului. România însăși este încă departe de locul la care i-ar da dreptul puterea demo­gra­fică.
Cel de-al doilea aspect care dife­ren­țiază România de țările europene îl reprezintă sistemul bancar, mult mai aproape de cămătăria medievală decât de serviciile bancare moderne. Profi­tu­rile filialelor din România stabilesc noi recorduri în cadrul grupurilor financiare internaționale. Din acest punct de vedere, România este departe de o criză financiară. Pentru România, criza sistemului bancar va însemna că profitul nu se va scrie cu trei cifre, ci doar cu două, iar în cazul celor mai mici, poate chiar cu una singură.
Se vorbește despre „scumpirea” banilor. Este desigur o glumă. Banii în România erau oricum mai scumpi decât oriunde în altă parte – iar în unele cazuri până și cămătarii aveau oferte mai bune. Firmele oricum se finanțau din străinătate la costuri mai rezonabile. Faptul că „oamenii de rând”, cum le place colegilor din presă să spună, nu vor mai avea acces la cre­dite „doar cu buletinul” nu este chiar o tragedie. Abia se va mai tempera con­sumul dincolo de posibilități.
Sigur că în acest proces vor apărea și o serie de victime printre cei care nu și-au făcut bine calculele, dar boieria se plătește. Creditele pentru concedii în străinătate, creditele ipotecare pentru limuzine second hand, creditele „doar cu buletinul” pentru telefoane „de fițe” sunt cele vor face primele victime și care vor dispărea în curând din peisaj. Întrebarea care se pune este de ce BNR le-a tolerat până acum... A, mă scuzați, BNR era ocupată cu țintirea hăituirea inflației.

România - Tigrul european

Creșterea economică românescă nu va produce ca efect supraîncălzirea economiei din simplul motiv că are două componente esențiale pozitive: formarea brută de capital, cu creșteri de peste 30% pe ultimele două trimes­tre și cu perspectiva de a rămâne la același nivel încă 2-3 trimestre (rod al celor 10 miliarde investite anul acesta) și creșterea producției industriale, rod al investițiilor din ultimii ani, iar și aici avem perspective pozitive pentru următoarele trimestre (numai Ford va adăuga în curând un miliard de euro/an la PIB).
Desigur, există și componenta „vola­tilă” – agricultura, încă depen­den­tă de capriciile naturii. În condițiile în care alimentele se scumpesc, vom asis­ta în mod cert la dezvoltări intere­sante – dar pe termen mediu – dacă nu prin investiții locale, atunci prin in­ves­tițiii străine și bani europeni, care vor reduce volatilitatea acestei componente a PIB-ului.
O altă componentă care pare incertă o reprezintă sectorul construc­ți­ilor. Este evident că asistăm la un blocaj pe piața imobiliară, ceea ce poate duce la reducerea activităților din construcții. Pe de altă parte însă, infrastructura României este încă suferindă. Suntem țara cu cel mai mic număr de kilometri de autostradă și, în general, cu o infrastructură rutieră la nivel de anii ’60, lipsesc locuințe decente, școli, grădinițe, stadioane, deci există încă loc pentru păstrarea unui ritm ridicat în acest sector. Să nu uităm, de exemplu, că Spania a fost prinsă de criză la apogeul dezvoltării, cu o supraofertă de locuințe și cu o infrastructură decentă.
Consumul populației este cel mai sigur candidat la scădere. Dar și aici, creditele vor fi înlocuite – desigur, nu imediat – cu creșterea reală a veni­tu­rilor populației. Salariile în România, e drept, cu o componentă „gri” sem­ni­fica­tivă, sunt încă undeva sub jumă­tate din media europeană, deci sunt perspective de creștere, chiar dacă ritmul va încetini peste 2-3 ani. Dar pentru perioada imediat următoare sunt de așteptat creșteri de două cifre.

Factorul politic

Guvernul Tăriceanu are marele merit nu doar de a nu fi incomodat în vreun fel mediul de afaceri, ci și de a-l încuraja prin reducerea fiscalității. Scandalurile permanente din zona politică nu au afectat deloc economia.
În plus, a apărut un factor nou: alegerea prin vot uninominal a preșe­dinților de consilii județene este de natu­ră a-i responsabiliza și a crește performanța administrației locale. Înainte era foarte simplu: pentru orice problemă era imediat identificat vino­vatul – Guvernul. Acum, asta va fi mai greu, principalul responsabil devenind președintele Consiliului Județean. Ale­gă­torii nu aveau ce să-i facă prefectului – numit pe criterii politice. Acum, șeful CJ știe că dacă nu performează nu va mai fi reales. Această schimbare de optică s-a făcut vizibilă chiar recent. În urmă cu puțin timp, guvernul a anunțat o listă cu șapte orașe care vor beneficia de asistență pentru a ajunge la un PIB similar cu al Bucureștiului. Lista a fost imediat contestată de orașe care se considerau mai îndrep­tățite să primească acest sprijin. E doar un exemplu că lucrurile se mișcă în direcția cea bună.
Motorul creșterii economice vi­itoare va fi descentralizarea. Deja Bu­cu­reș­tiul este sufocat din toate punctele de vedere, Timișoara se apro­pie de maxim. Restul țării însă prezintă însă loc de creștere.
Pe măsură ce nivelul de trai crește, oamenii încep să se preocupe și de alte probleme decât grija zilei de mâine. Circulând, ei văd că în județul X străzile sunt mai bune, că orașul Y este mai curat și realizează că mizeria și managementul defectuos nu sunt o fatalitate și că lucrurile pot arăta și altfel. Politica se mută de la nivelul emoțional la cel pragmatic, de la nivel național la nivel local. Numai faptul că acum în orice oraș din țară ziarele locale vând mai mult decât publicațiile centrale spune foarte multe despre interesul cetățenilor.
Multă lume acuză consumul (în special cel pe credit) ca fiind prin­ci­pa­lul vinovat de dezechilibrele econo­mi­ce. Este încă un exemplu de problemă pusă greșit. Nu faptul că se consumă mult este o problemă, ci că se produce mai puțin. Și aici este o problemă de management și de administrație.

Cer senin la orizont

După un ușor recul de la începutul anului, creditele pentru populație au reînceput să crească. Asta înseamnă că a revenit încrederea în economie. De asemenea, de la începutul anului ritmul de creștere al exporturilor îl depășește pe cel al importurilor lună de lună, ceea ce creează premisele reducerii deficitului comercial. Inflația reintră pe un trend descendent, iar cursul nu a avut variații periculoase. Crește producția industrială și acumularea brută de capital. Acestea ar fi elementele pozitive pe termen scurt.
Pe termen lung, un alt element pozitiv care se va desfășura îl va constitui scăderea ponderii economiei subterane. Dacă ne uităm la modul cum a fost alcătuit bugetul pe 2008 se poate estima un nivel al economiei gri de cel puțin 30 miliarde de euro provenind din diferența dintre nivelul preconizat al încasărilor din TVA și nivelul încasărilor așteptate din impo­zitul pe venit (cu alte cuvinte, între cheltuieli și venituri). În momentul de față, cea mai mare parte a economiei subterane provine din agricultură și servicii. Prin accesul la fondurile europene și prin dezvoltarea rurală, ponderea agriculturii va scădea treptat. Deși poate părea surprinzător, există interes deosebit pentru fondurile europene, raportul între proiectele depuse și sumele alocate fiind de 4:1. Noile schimbări politice vor aduce o presiune suplimentară pentru eficientizarea administrației publice.
Cu aceste premise, șansele ca România să traverseze o criză în viitorul apropiat sunt relativ reduse.
Publicat în : Economie  de la numărul 59

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: