Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Autoritățile și reacția lor la inundații

Pompiliu COMȘA

Te uiți halucinat la spectacolul mizer al inundațiilor care lovesc an de an România. O poveste care se repetă din 2004, atunci când s-a descoperit „patentul” celei mai profitabile surse de venit pentru toată lumea, astfel încât poți spune că efectiv în fiecare an se așteaptă de către băieții deștepți, cu sufletul la gură, să plouă cât se poate de puțin sau mult, pentru a se pune în mișcare un mecanism al fraudei la nivel național, de pe urma căruia câștigă toată lumea, mai puțin sinistrații și consumatorii români.

Sinistrați de profesie

Miile de case luate de apele râurilor în vară urmează să fie construite de către stat, pentru că autoritățile nu îndrăznesc să supere în prag de alegeri electoratul afectat de prăpăd, chiar dacă este vinovat în mare parte de catastrofă. Este emblematic cazul bătrânului din Moldova, zonă spre care ne vom în­drep­ta și noi reflectorul, care aproa­pe se lăuda că apele i-au distrus trei case, iar pe a patra, făcută bineînțeles, cu bani de la stat, o vrea ridicată pe aceleași loc unde au pierit celelalte trei. Statisticile făcute în urma inun­dațiilor sunt aproape halucinante. În România, cele mai multe case ridicate în zone inundabile sunt în Moldova, unde se află și cele mai multe cons­truite ilegal, plus că unele case sunt atât de vechi încât nu au prins reglementările în domeniu. Sunt 3639 de case și gospodării aflate de-a lungul cursului principal al râului Siret, fără afluenți, și 9013 case și gospodării aflate de-a lungul râului Prut, fără afluenți, situate în aval de acumularea Stânca-Costești, pe partea româ­neas­că a râului, după cum se arată în statisticile Administrației Naționale Apele Române.
Făcând un simplu calcul constați că 60-70 % din sumele totale alocate sinistraților nu ajung niciodată la aceș­tia. Se reconstruiesc inclusiv casele care nu au autorizație de construcție și au scăpat taxării legate de autorizare. Guvernul dă materialele pentru cons­truc­ție, însă taxele și costurile de autorizare se suportă de sinistrați, în timp ce vedetele fac teledonuri care strâng sume derizorii, adică sub valoarea a jumătate dintr-o casă în care locuiește o asemenea vedetă, în timp ce firmele de telefonie mobilă prin care se derulează teledonul fac și ele profit, că așa este regula jocului. Asta ca să nu mai vorbim că statul român încasează și el TVA la SMS-urile și telefoanele de la teledon.
Guvernul profită de prilej să organizeze licitații de achiziție a materialelor de construcție destinate sinistraților, fără să mai facă de fapt nici o licitație, pentru că nu este timp, iar băncile în care sunt trimiși banii pen­tru sinistrați își rețin și ele comi­sioa­ne de administrare sau de trans­fer. În final se ajunge ca într-un contai­ner modular pentru 1-2 persoane să stea înghesuite până la opt, plus că nu se construiește până nu vine tele­viziu­nea să filmeze nu știu ce reprezentant al autorităților bătând un cui.
Șocant este, așa cum bine observa un bun prieten, faptul că aceste inundații scot la iveală mizeria umană și morală din România, ele demons­trează faptul înfricoșător al nepăsării și modului în care se profită de drama unor oameni ca să se facă bani și iar bani. La un calcul simplu, se arată faptul că prețul caselor distruse este de vreo 100 milioane euro, iar nivelul profiturilor generale făcute de stat, televiziuni, companii, persoane fizice trece ușor de un miliard euro.

Aspecte mai puțin comice

Am însumat informațiile vehiculate post-inundații prin presă, pentru a vă face o imagine generală de cum ară­tăm. Asta pentru că, fără să vrem, participăm la o involuntară manelizare a realității, venind dinspre teleno­ve­lizarea tragediei umane după excesul de procesări mediatice.
Din localitatea botoșăneană Rădău­ți Prut s-a furat din donațiile pentru sinistrați. Moda de colectare a fondurilor de ajutorare pentru sinistrați prin punerea la dispoziție a unor conturi bancare a devenit de multă vreme o metodă simplă de a face dispărute imense sume de bani. Deocamdată nu se cunoaște nici un caz în care cineva să fi fost curios să afle ce s-a întâmplat cu banii strânși în anumite fonduri în anii 2005 sau 2006 sau chiar mai devreme, în anii 1990, când zone din România au fost afectate de calamități. Consilierii plo­ieș­teni s-au certat pe banii sinistraților, mai exact pe destinația lor, mai impor­tantă fiind culoarea politică a prima­rului acelei localități. O parte dintre si­nis­trații inundațiilor produse la înce­putul lunii august și-au cheltuit aju­toa­rele sociale primite de la stat pe băuturi alcoolice, imediat după ce au intrat în posesia banilor, așa cum s-a petrecut în județul Neamț.

Ajutorul de sus, considerat firesc
Epoca inundațiilor, care a cuprins România cu patru ani în urmă, are șanse să continue cel puțin cinci ani, pentru că planul de combatere a dezas­trelor a început să fie pus pe hârtie abia anul acesta. Cât mai trebuie așteptat până ce strategia va ajunge în teren, în calea puhoaielor, a explicat Petre Stanciu, directorul Institutului Național de Hidrologie: „Termenul impus de UE este 2013, pentru lucrările care să prevină inun­dațiile. Lucrările sunt în fază incipien­tă”. Până la realizarea acestor strate­gii, pe teren Ministerul de Interne se bâlbâie. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a intervenit în loca­litățile inundate din județul Suceava cu numai trei bărci, „pentru că au fost suficiente”, „iar de elicoptere nu a fost nevoie”, afirmă Alin Maghiar, purtător de cuvânt. Oamenii din satele inundate nu au fost evacuați din timp pentru că nu a existat un pericol iminent, consideră acesta. Astfel au interpretat autoritățile codul roșu de avertizare.
La fel de adevărat este și faptul că prostia sau lăcomia oamenilor au mărit dezastrul. Să amintim doar faptul că în Pașcani, oameni inconștienți s-au ascuns prin poduri ca să nu fie găsiți de jandarmii ce evacuau cartierul. Sau cazul din Maramureș, unde 192 turiști, printre care mulți străini, au rămas blocați în munți pentru că au vrut să aibă amintiri de neuitat cu mocănița, singura locomotivă cu abur funcțională pe o cale ferată forestieră din Europa, pe potop.
„Apele Române” ar trebui să golească lacurile de acumulare pentru a face loc viiturii și să ia orice alte măsuri pentru diminuarea impactului. Vizita cu încruntări de îngrijorare a președintelui Traian Băsescu la deschi­derea sezonului de inundații 2008 ar fi fost una banală, dacă trei propoziții scurte, rostite de un primar din Sucea­va, nu îi dădeau greutate de simbol. Undeva, spre sfârșitul vizitei de la Vicovul de Jos, primarul cu geacă galben-PNL le arunca oamenilor, adu­nați să soarbă speranță, încurajarea supremă: „Nu vă mai panicați. Acum totul se rezolvă. Domnul președinte e aici, cu noi”. Ce traducere superbă, ce arc peste șleaurile timpului, de la „Iliescu apare, soarele răsare!” Zicerea dă și măsura relației autorităților cu președintele, dincolo de cea a cetă­țenilor.
Într-o țară cu sistem paternalist, în care ajutorul de sus este considerat firesc, ba chiar obligatoriu, tendința este acum de a te folosi nu doar de resursele financiare, ci și de trecerea pe care o ai pe lângă vârfurile ierarhiei. Cea mai tare fază îl are erou pe același președinte-jucător, care, la reuniunea Asociației Comunelor de la Neptun, a declarat că a văzut la un coman­da­ment pentru inundații „o atitudine imbe­cilă din partea unui ministru. Imbecilul acela nu avea contactul cu realitatea”, care a cerut să vină pri­ma­rii la el, fără a-l nominaliza, afirmație care a stârnit reacții diverse, pro și contra.
La Săucești, de pildă, nu a venit nimeni să-i întrebe pe oameni ce au pierdut și ce le-a rămas. Din cele 800 de case distruse, doar o parte vor fi reconstruite de guvern până la 1 decembrie, așa cum s-a promis de ministrul Paul Păcuraru. Și acest caz, din păcate, nu este singular.

Final fără happy-end

Prăpăd, sub acest cuvânt ar putea fi rezumate efectele revărsărilor de ape din nordul țării, mai ales că experții spun că marile râuri de aici cunosc asemenea debite doar o dată la un secol sau chiar mai rar.
Președintele Băsescu a fost mulțumit de reacția autorităților, în timp ce, de pildă, deputatul PRM Ioan Aurel Rus a criticat reacția acestora, care au progresat doar prin faptul că „și-au luat cizme de cauciuc”. Ca să nu mai vorbim de mesajul lui Tăriceanu, conform căruia „dacă nu trăia Ceau­șescu, inundațiile ar fi fost evitate”. În realitate, aruncarea vinovăției asupra lui Ceaușescu reprezintă o încercare a premierului de a reorienta atenția publică spre o zonă confortabilă pentru autorități.
În lipsa soluțiilor și a planurilor concrete, se caută vinovați. Iar identificarea de vinovați e soluția cea mai simplă. Însă, dincolo de bilanțuri (cinci morți, 9000 de persoane și 2000 locuințe afectate), statistici, analize, se întinde o mare durere, a oamenilor care și-au văzut agoniseala de-o viață înecată pe loc sau, mai rău, pe cei dragi smulși de lângă ei de torentele dezlănțuite. Cu gândul la Potopul biblic, bătrânii se gândesc chiar că păcatele lor au provocat inundațiile care le-au adus nenorocirea. Doar oare numai păcatele cetățenilor? Auto­rită­țile n-au niciodată vreo vină?
Publicat în : Politica interna  de la numărul 59

Comentarii

Comentariul nr.1 - Stefanut Prodan a spus în 03.09.2008 06:21:00:
Excelenta analiza,facuta,dupa cum se vede, de un profesionist in domeniu sau cel putin de un jurnalist temeinic documentat.Asa este, dupa inundatii se nasc eroi, cum este acest penibil secretar de stat Victor Paul Dobre,omul care rezolva toate calamitatile,dar de fapt el este o calamitate.Tineti-o tot asa,e bine,e foarte bine.
Comentariul nr.2 - nicolae boghici a spus în 07.09.2008 07:39:00:
Niciodata nu poti spune ca stii cu adevarat cine-ti sunt conducatorii decat in fata necazurilor.Pe ai nostrii,din pacate,i-am vazut la inundatii.S-au facut de tot rasul,sunt de tot rasul.Este bina ca din cand in cand mai exista un ziarist cu curaj, cum este semnatarul anchetei, ca sa le spuna adevarul in fata.
Comentariul nr.3 - vasile danaila a spus în 15.09.2008 03:20:00:
Perfect de acord cu analiza facuta de redactor, se pare un ziarist foarte bine informat.Prin Suceava s-a dat la cate un sinistrat doar 36 bucati BAC si 800 lei.Mai mare rusinea.Oricum, poate cu acest vot uninominal vom scapa de o parte macar din jeguri.
Comentariul nr.4 - nicolae cocos a spus în 22.09.2008 01:57:00:
Domnul Comsa ne rasfata cu analize pertinente,lucru pentru care-l felicit personal.Se vede ca are vana de mare gazetar.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: