Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Matrioșka Putin

Laurențiu CONSTANTINIU

Criticat dur de către Occident și beneficiar al unei popularități considerabile în Rusia, Vladimir Putin, putem afirma fără nici o îndoială acest lucru, este figura care a marcat irevocabil istoria recentă a Rusiei.


Ultimul an al mandatului său – 2007/2008 – a stat sub semnul a două întrebări: „Va candida Vladimir Putin pen­tru un nou mandat, în pofida prevederilor constitu­țio­nale?”, iar dacă nu „Cine va fi moștenitorul său?”. Când, în sfârșit, după alegerile pentru Duma de Stat, din decembrie 2007, Vladimir Putin și-a anunțat succesorul, unii – în spe­cial, Occidentul – au răsuflat ușurați, văzând, astfel, înde­părtat spectrul „dictaturii”, alții, din contră, și-au exprimat opinia că fostul președinte trebuie să continue oricum, deoarece are de dus la capăt așa-numitul „Plan Putin”. Căci, dacă privim restros­pec­tiv demer­su­rile fostului preșe­dinte – atât în domeniul poli­ticii interne, cât și în cel al afacerilor externe – putem afirma că, începând cu cel de-al doilea mandat, Vladimir Putin a elaborat o strategie pe termen mediu și lung, al cărei obiectiv principal este renașterea Rusiei. În pofida schimbărilor intervenite după ale­ge­rile prezidențiale, noul șef de la Kremlin – care-și datorează într-o foarte mare măsură ascensiunea politică lui Vladimir Putin – reprezintă un continuator consecvent al „Planului Pu­tin”, iar prezența fostului președinte la Casa Albă (sediul guvernului rus) este – în opinia noastră – garanția oferită popu­lației privind continuarea cursului inițiat din 2000.
Elocvent este faptul că, la scurt timp după nominalizarea sa în calitate de „moștenitor”, actualul președinte, Dmitri Medvedev, a promis opiniei publice că va urma neclintit cursul strategic inițiat de către fostul președinte, adăugând că „acest lucru este posibil numai împreună cu autorul său”.
Din punct de vedere economic, concepția lui Putin, prelu­a­tă de actualul președinte, se bazează pe creșterea eficienței economiei naționale fără ca statul să piardă vreun moment controlul asupra ei. Ideea de bază în jurul căreia se con­cen­trează întreaga concepție este aceea că economia Rusiei nu trebuie să fie afectată de schimbările economice provocate de globalizare. Acest lucru nu a fost posibil în furtunoșii ani ai perioa­dei Elțin, când societatea rusă a suferit profunde trans­formări.
Odată ajuns președinte al Rusiei, Vladimir Putin a pus în practică propria concepție privind dezvoltarea economică a Rusiei. Momentul l-a constituit articolul Rusia la granița mileniilor, publicat la 1 ianuarie 2001. Mesajul a fost scurt și percutant, confirmând orizontul de așteptare al unei societăți ruse exasperate de experimente sociale care avuseseră ca rezultat degradarea considerabilă a nivelului de trai și a siguranței personale: „stabilitate, încredere, posibilitatea de a planifica viitorul – al nostru și al copiilor noștri – nu pentru o lună, ci pentru câteva decenii”. Au fost inițiate o serie de programe de importanță națională, subsumate obiectivului strategic, de a căror realizare s-a ocupat fostul prim-vicepre­mier de la acea vreme (Dmitri Medvedev): agricultură, locuin­țe, educație și sănătate.
Pentru a asigura succesul economic, Vladimir Putin a avut nevoie de un „front intern” unit. Din acest motiv, el a acordat o atenție deosebită partidelor politice, procesului electoral și ierarhiei puterii. În opinia sa, partidele politice – indiferent de orientarea lor ideologică – trebuie să contribuie la crearea unui front unic al electoratului. Indiferent de „divergențele de parcurs” dintre formațiunile politice intrate în Dumă, ele s-au achitat de misiunea stabilită de președinte, susținând majoritatea inițiativelor acestuia, inclusiv desemnarea „moștenitorului” Medvedev. Astfel, s-a urmărit transformarea Rusiei Unite într-o replică rusă a Partidului Liberal-Democrat din Japonia: o formațiune politică menită să domine eșichierul politic rus pentru o lungă perioadă. Aceasta este esența mult-criticatei – de către Occident – „democrații dirijate”.
Un alt obiectiv, care, în viziunea lui Vladimir Putin, a fost/este considerat extrem de important pentru asigurarea unui management de succes al „statului-corporație” Rusia, îl reprezintă asigurarea unui loc sigur Rusiei într-un context internațional aflat nu numai într-o permanentă schimbare, dar a cărui dinamică era dificil de controlat de liderul de la Kremlin. Din acest motiv, conceptul de „suveranitate” a do­bân­dit un loc important în vocabularul elitei politice ruse deoarece doar în condițiile unei depline suveranități ar fi fost posibilă promovarea cu succes a politicilor interne. Astfel, una dintre direcțiile în care a acționat fostul președinte a fost lichidarea datoriilor Rusiei către Fondul Monetar Internațional și către statele membre ale Clubului de la Paris  (în total, 39,6 miliarde dolari), operațiune încheiată în august 2006. Pentru a conferi țării o siguranță financiară, în ianuarie 2004 a fost creat Fondul de stabilizare – un fel de „pușculiță” a statului –, alimentat din profiturile firmelor petroliere și folosit pentru finanțarea așa-numitelor proiecte naționale. Odată dobândită această independență, Rusia a devenit o voce distinctă pe arena internațională, promovând fără sfială propriile interese, chiar dacă acestea nu s-au aflat întotdeauna în deplină con­cor­danță cu cele ale Occidentului (vezi, printre altele, candi­datura lui Jozef Tosovsky pentru postul de director al Fondului Monetar Internațional).
Se pare că Vladimir Putin este singurul om politic rus care a învățat din lecțiile oferite de istorie țării sale în ultima sută de ani. Prezența sa la conducerea guvernului rus este nu numai o dovadă a gândirii sale strategice pe termen lung, dar și o garanție pentru societatea rusă că obiectivele asumate vor fi duse la îndeplinire. În acest context, se poate vorbi despre o Matrioșkă Putin, chiar dacă acum cea mai înaltă funcție din stat este deținută de Dmitri Medvedev.
Publicat în : Editorial  de la numărul 59

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: