Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Despre dezumanizare

Diana ILIESCU

În lupta oamenilor politici pentru putere și influență, în goana după putere și interese personale, în încercările (reușite) de manipulare a opiniei publice, ceea ce se distruge este tocmai omul, omul simplu care își trăiește pur și simplu viața, și al cărui dușman cel mai mare pare să fie tot omul, chiar când natura îi este și ea potrivnică.

Lucrez la o companie multi­na­țională de origine americană ce trebuie să-și respecte an­gajații. Pentru a compensa senti­men­tul copleșitor de “micime” pe care riscă să-l inducă în angajat com­plexitatea mecanismului ce pune în mișcare o firmă de asemenea anvergură, politica multinaționalelor este să dezvolte un discurs axat pe persoană, pe impor­tanța fiecărui angajat. Cea mai impor­tantă metodă prin care discursul devine vizibil în practică este trainingul menit să dezvolte aptitudinile per­so­na­le. Într-adevăr foarte lăudabil. În teorie. Însă în practică se ajunge din nou la ceva tot mai cunoscut epocii în care trăim: sacralizarea persoanei, exa­cer­barea unui cult al ego-ului, tot mai avid după comercial, după material, după aparențe de frumusețe fizică și tine­rețe veșnică, după succes pe toate pla­nurile.
Recent, la un astfel de training ni se repeta perseverent cum trebuie să-ți urmărești obiectivele personale și profesionale și să faci tot ce îți stă în putință pentru a le atinge. Tot timpul să ne gândim la obiectivele noastre, iar, dacă o anumită acțiune sau activitate nu ne ajută în nici un fel în urmărirea scopului nostru, atunci să nu mai pierdem vremea. Am învățat deci că timpul trebuie folosit la maximum în folo­sul personal. Dintr-un exercițiu de organizare optimă a timpului, acest training se transformase treptat într-un fel de odă adusă persoanei de succes cu un simț pronunțat de organizare – chiar și a propriului succes – și care își cu­noaște foarte bine interesul, un fel de machiavellism egocentric supra­di­men­sionat ce proclamă anularea bu­nătății dezinteresate dacă aceasta nu se dovedește a fi “utilă”.
Când mi-am exprimat verbal reți­ne­rile, ceilalți colegi m-au privit zâmbind malițios și ironic. Trainerul s-a blocat pentru un moment, neașteptându-se la punerea în discuție a unor idei pe care se obișnuise să le repete diverșilor cursanți, fără să se mai interogheze asupra moralității sau asupra conse­cințelor lor, consecințe cu atât mai pe­riculoase când se vor a fi plantate în solul roditor de corupție de la noi din țară.
Într-o astfel de lume idealismul dis­pare. Orice altruism devine cel puțin inutil, dacă nu chiar dăunător, orice act de contemplație își pierde rostul dacă “nu iese nimic” – material – din asta. Sinceritatea începe să fie luată nai­vitate sau chiar prostie. Oricât de con­tradictoriu ar putea să sune aceasta, omul se “dezumanizează”.
De același tip de dezumanizare născută din miezul pur egoist al ființei umane se poate vorbi și la alte niveluri, cum sunt nivelul politic sau chiar ni­ve­lul geopolitic. Ea se manifestă prin manipulare, ipocrizie, cruzime, indi­fe­ren­ță față de suferința altora. Scena internațională oferă destule exemple, despre care se pot spune și se pot specula multe: interesul Statelor Unite de a sprijini activ revolta călugărilor budiști din Myanmar (septembrie-oc­tom­brie 2007) cu scopul de a-și mări puterea, într-o zonă strategică de pe glob, lângă Strâmtoarea Malacca și aproape de noua putere economică China, și sub protecția aceluiași alibi idealist dintotdeauna: sprijinirea de­mo­­crației – cu atât mai mult într-o țară cu un regim opresiv de juntă militară încă din 1962 cum este Myanmarul. Sau interesul conducerii politice din Myanmar de a se menține la putere indiferent de voința populației. Sau interesul geopolitic al Chinei de a nu se alătura presiunilor Statelor Unite împotriva încălcărilor flagrante ale democrației din Myanmar, pentru ca nu cumva să ajute indirect America în consolidarea unei eventuale poziții strategice în zonă.
Ci­clo­nul din Myanmar de la înce­pu­tul lunii mai este un exemplu mons­truos al nepăsării criminale a liderilor militari din această țară, pentru care scopul primordial este menținerea la putere, iar salvarea vieților oamenilor afectați de dezastrul natural nu este o condiție necesară acestui scop, atât timp cât menținerea la putere se realizează oricum prin opresiune.
Este necesară o regândire a ceea ce este uman de fapt. În orice caz umanul ar trebui să conțină substanța a ceea ce le dorim părinților sau copiilor noștri, sau nouă. Să ne bucurăm deci de viața noastră într-un mod cât mai uman posibil.
Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 57

Comentarii

Comentariul nr.1 - Lore a spus în 29.06.2008 13:41:00:
Adevarat... In ziua de azi ti-e frica sa fi corect, din teama de a nu fi luat de FRAIER. In ce lume traim ???

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: