Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ce-ar fi dacă America Latină nu ar răci când strănută SUA?

Fernando NORIEGA

Datorită reformelor din ultimele decenii, numeroase state latino-americane și-au redus datoriile externe (Brazilia și Chile au devenit state net creditoare), au redus substanțial inflația până la niveluri comparabile cu cele ale statelor dezvoltate și și-au sporit rezervele internaționale, care să le servească drept tampon împotriva șocurilor internaționale.


În ultimii patru ani, guvernele latino-americane au profitat de un mediu internațional extrem de favorabil – inclusiv ratele scăzute ale inflației și dobânzilor, investiții străine directe mari în regiune și o creștere a prețurilor bunurilor – pentru a elimina vulnerabilitățile, în principal prin realizarea de surplusuri bugetare și creșterea rezervelor internaționale. În consecință, America Latină în ansamblu este mai în măsură ca niciodată să răspundă fluctuațiilor economice naționale și internaționale.
Economiile din America Latină și Caraibe (ALC), de regulă vulnerabile la orice turbulență pe piața financiară internațională, sunt deosebit de vulne­ra­bile la orice mici cutremure pe pie­țele americane. De aceea, autoritățile și companiile din regiune urmăresc îndeaproape criza actuală de pe piața creditelor din SUA. Vestea bună este următoarea: toate semnalele indică simptome relativ minore în țările ALC – în ciuda unei istorii financiare zbu­ciumate în anii 1980 și 1990 – în mare parte mulțumită reformelor luate ca reacție la crizele financiare prece­den­te, precum și creșterii în continuare a prețurilor la mărfuri capabilă să susțină exporturile. Deși declinul economic din SUA și alte piețe globale va scoate la iveală, probabil, slă­bi­ciu­nile latente ale economiei din regiune, această ultimă criză poate oferi un stimulent pentru finalizarea procesului de construcție a unor economii mai moderne și mai rezistente.
Ceea ce a început ca o criză a creditelor relativ localizată, pe piața creditelor imobiliare în Statele Unite, s-a extins acum spre alte piețe finan­ciare importante. Iar, în timp ce instituțiile financiare ale SUA se străduiesc din răsputeri să-și facă ordine în conturi, creditarea clienților americani și internaționali se reduce. Tendințele de investiții și consum încep să se modifice și analiștii financiari prevăd o recesiune a SUA în acest an.
Acum cincizeci sau douăzeci de ani, aceste circumstanțe ar fi fost sufi­ciente pentru a arunca economiile din America Latină în haos, însă semnalele inițiale din principalele țări ALC sugerează că piețele financiare și economiile regiunii își vor păstra un calm relativ.

Ce s-a schimbat?

Un motiv este acela că actuala criză a creditelor este localizată într-un segment al pieței financiare din țările dezvoltate care în majoritatea econo­mi­ilor emergente nu există: piața ipo­tecilor cu garanție. Mai mult, cu excepția notabilă a Argentinei și a Venezuelei, aproape toate țările ALC continuă să ia măsuri pentru a reme­dia multe din vulnerabilitățile naționale care le expun economiile la influența turbulențelor financiare internaționale și care fac adaptarea la fluctuații dificilă, dacă nu imposibilă. Dar la fel de important este faptul că prețurile mari la mărfuri permit multor guverne ALC să-și consolideze rezervele valu­tare și să-și plătească datoriile externe, pentru a gestiona mai bine volatilitatea financiară globală. De asemenea, prețurile mari la mărfuri vor susține multe din economiile ALC în ciuda scăderii economice globale.
Pe scurt, sănătatea relativă a regiunii nu ar trebui să fie subminată de criza din SUA. Ceea ce contează însă este ca autoritățile să nu se lase păcălite de veniturile în creștere din exporturi și să conștientizeze vulne­rabilitățile latente, făcându-și curaj să le abordeze. Au învățat ceva aceste țări din relația lor complicată cu piețele financiare globale?
O relație zbuciumată cu piețele financiare internaționale
America Latină a fost marcată de o serie de maladii, care au condus la criza datoriei externe de la începutul anilor 1980, care a lăsat regiunea deosebit de vulnerabilă la orice slă­biciune în economia mondială. Un sector bancar controlat de stat, supra­dimensionat, ineficient și costi­sitor, combinat cu niveluri nesus­tenabile ale datoriei externe și un slab mana­ge­ment macroeconomic însemna că, atu­n­ci investitorii străini începeau să aibă îndoieli privind sănătatea piețelor latino-americane și începeau să-și retragă banii din regiune, guvernele nu aveau instrumente pentru a răspunde, iar economiile naționale primeau lovituri puternice.
Astfel, piețele cereau acțiuni corec­tive, iar autoritățile nu aveau altă opțiu­ne decât să răspundă. Crizele eco­no­mice de la sfârșitul anilor 1980 au forțat aplicarea de reforme și ascen­siunea globală, care a urmat întâm­plător, la sfârșitul anilor 1990 și înce­pu­tul acestui deceniu, a facilitat refor­ma. Guvernele din America Latină au găsit voința politică pentru a introduce reformele costisitoare, dar necesare, care să întărească bazele financiare ale regiunii.
În ultimii patru ani, guvernele din America Latină au profitat de un mediu global extrem de favorabil. În con­se­cin­ță, America Latină este mai capabilă să răspundă fluctuațiilor economice locale și internaționale.
Unele dintre aceste reforme au vizat sectorul bancar în sine: în 1980, guvernele latino-americane dețineau două treimi din activele primelor zece bănci din regiune; obiectivele politice primau în fața practicilor financiare sănă­toase, iar sarcina de a absorbi da­to­riile legate de creditele neper­for­mante revenea guvernelor. Ca reacție, statul și-a redus intervențiile în piețele de capital, în special în privința cos­tului creditelor și a controlului asupra tranzacțiilor de pe piețele valutare și de capital. Băncile au profitat de această relaxare și libertate pentru a spori creditarea până dincolo de capacitatea normală, ceea ce a dus la deja faimoasele crize bancare din Argentina, Bolivia, Columbia, Ecuador, Mexic, Peru și Venezuela din anii 1990.
Pățite deja de două ori, autoritățile au instituit mecanisme mai stricte de control asupra criteriilor legate de creditare, rezerve proprii și rezerve atrase, și o abordare diferențiată pen­tru depozitele și creditele în dolari, pentru a gestiona riscurile valutare comune în multe crize bancare. În sfârșit, în decembrie 1999, prin­ci­pa­lele state latino-americane au semnat Convenția OMC privind serviciile ban­care, de asigurare și financiare, prin care acceptau să-și deschidă piețele financiare băncilor și asiguratorilor străini.
Mulțumită unui mediu macro­eco­no­mic global mai stabil și unui efort al statelor latino-americane de a duce reformele mai departe – inclusiv per­mi­țând instituțiilor non-bancare să furnizeze servicii de bază ca depozite, retrageri și împrumuturi – sectorul bancar s-a dezvoltat semnificativ în întreaga regiune, atât din punct de  vedere geografic, cât și din cel al lichidității. De aceea, contractanții de credite, mai mici sau mai mari, depind mai puțin în prezent de furnizorii străini de credite și sunt sprijiniți de o rețea tot mai puternică de servicii financiare și piețe de capital naționale.
Poate chiar mai importante au fost reformele în alte domenii economice, care au facilitat o mai mare stabilitate. Statele ALC au încercat întâi să-și reducă datoria externă, care ajunsese să înghită o bună parte din bugetele de stat (peste 50 la sută în Mexic în 1987). Guvernele nu-și puteau plăti dato­­riile tipărind pur și simplu mai mulți bani sau contractând noi împru­mu­turi – efectul ar fi fost reinflamarea inflației, cu care regiunea era deja prea obișnuită. Soluția era mai degrabă o combinație între o politică fiscală austeră (inclusiv prin vinderea între­prin­derilor de stat, pentru a obține fonduri) și o politică monetară ghidată de bănci centrale tot mai autonome sau chiar proaspăt independente, a căror prioritate să fie țintirea inflației.

Minciuni și statistici

Deși marea majoritate a statelor din regiune au adoptat politici eco­nomice în esență sănătoase, unele nu au făcut la fel și în orice caz nici una nu a dus sarcina la bun sfârșit. De exemplu, economiile unora dintre state sunt susținute în principal prin creș­te­rile astronomice ale prețurilor la anumite bunuri, și nu printr-o îmbu­nătă­țire reală a elementelor funda­mentale ale economiilor respective.
Președintele Venezuelei Hugo Chávez se folosește de veniturile uriașe din petrol pentru a-și finanța proiectul economic unic și populist, în timp ce fundația economică a țării se surpă. Profiturile din petrol ale Mexi­cului cresc constant, dar reformele sănătoase din sectorul energetic sunt întârziate de politici polarizate. Arge­n­tina își revine din criza financiară din 2001-2002, dar principalele cauze ale problemei nu au fost rezolvate. Guver­nul provoacă practic o încetinire a economiei prin impozitarea excesivă a puternicului sector agricol și se preface că îmblânzește o inflație galopantă măsluind statisticile oficiale. Guvernul Braziliei pare să urmeze politici ma­croe­conomice „ortodoxe“, deși reali­tatea arată că sănătatea sa fiscală depin­de mai mult de prețurile mari ale exporturilor decât de deciziile economice ale guvernului, și că nive­lele actuale de cheltuieli sunt nesus­tenabile pe termen lung. În sfârșit, este aproape imposibil să comparăm sta­tele bogate în petrol cu vecinii lor central-americani și carai­bieni, care se luptă literalmente să păstreze luminile aprinse și să conti­nue alimentarea cu combustibil a unităților de producție.

Când SUA strănută

Economiile mai puțin dezvoltate din America Latină și Caraibe se vor descurca mai bine decât economiile cele mai dezvoltate, ale căror piețe financiare sunt mai strâns integrate cu economia în picaj a SUA. Totuși, previzibila încetinire economică a SUA nu are cum să nu afecteze și restul statelor americane. Fondul Monetar Internațional estimează că creșterea economică anuală a Americii Latine va încetini de la 5,6 la sută în 2007 la 4,4 la sută în 2008 și 3,6 la sută în 2009. Aceasta în comparație cu încetinirea globală estimată, de la 4,9 la sută, rata de creștere a PIB în 2007 la 3,7 la sută în 2008. Institutul Financiar Internațional prevede o scădere asemănătoare în regiune, de la 5,2 la sută, creșterea anuală a PIB în 2007, la 4,4 la sută în 2008 și 4,2 la sută în 2009.
Crizele economice se extind în alte țări prin impactul negativ asupra fluxurilor financiare și comerciale. În cazul scăderilor în sectorul financiar, lichiditatea scăzută din piețele SUA poate îngreuna accesul la credite al statelor și al firmelor latino-americane. Pe măsură ce scade consumul în SUA, țările latino-americane vor exporta mai puțin în SUA, ceea ce le va afecta PIB-urile, ratele de schimb, și condițiile comerciale.
Problemele din piața americană a creditelor au avut un impact relativ limitat până acum asupra piețelor financiare din America Latină, în special datorită capacității regiunii de a recurge la surse locale de capital, mai ales la credite bancare locale, în locul finanțării din piața de capital. Doar 15 la sută din finanțările nete ale corporațiilor ALC din sectorul financiar formal provine din surse externe de obligațiuni, credite și acțiuni, și, pe măsură ce băncile americane caută să-și ajusteze bilanțurile, ele vor sprijini, foarte probabil, creditarea internă și externă. Această mișcare poate afecta accesul la credite, generând și o creștere a dobânzilor și a altor costuri – dar nu în măsura în care ar fi făcut-o acum zece ani. Dacă indi­ca­torii piețelor financiare americane arată turbulențe semnificative, indica­torii din piețele ALC au rămas relative calmi în ultimele luni.
Firmele și guvernele din America Latină și Caraibe, în situația de a renegocia credite externe cu SUA aflate în pragul expirării sau de a contracta altele noi, se vor orienta foarte probabil spre instituții interne. Deși datele arată că băncile locale pot oferi o parte din capitalul necesar, sectorul financiar din regiune este mult mai puțin dezvoltat și mai superficial decât cel din statele dezvoltate. Întreprinderile și persoanele cu bonitate mai scăzută – mai ales întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) – s-ar putea trezi scoase de pe piața creditelor de firme mai mari în căutare de surse de credit interne, un trend accentuat de orice încetinire economică generată de o scădere a comerțului sau de alți factori.
Pe scurt, regiunea va fi afectată de criza americană, unele sectoare fiind lovite mai puternic decât altele. Însă reformele și modernizarea impuse de crizele din trecut au întărit piețele financiare locale din America Latină, astfel încât acestea să poată minimiza impactul.

Unde va fi resimțit impactul financiar?

Statele americane ar trebuie să se aștepte ca cel mai puternic impact al scăderii economice din SUA să se manifeste în nivelul exporturilor, ca rezultat al reducerii consumului în SUA. Fapt important îndeosebi în Mexic și statele central-americane, ale căror economii sunt cel mai strâns legate de cea a Statelor Unite. Economiile sud-americane vor fi mai imune la modificarea tendințelor în relațiile comerciale cu SUA, datorită prețurilor mari la mărfuri, care vor susține exporturile cel puțin pe termen scurt, și game mai variate de cumpărători. Mărfurile reprezintă 40 la sută din veniturile din export în întreaga regiune ALC, și prețurile lor cresc. Se estimează că prețurile la mărfuri vor rămâne constante pe termen scurt, mai ales dacă dolarul SUA continuă să slăbească. Orice încetinire apreciabilă în economiile unor cumpărători ca India și China, însă, ar putea afecta prețurile și cauza dezechilibre fiscale și comerciale importante în regiune.
În contextul turbulenței în creștere pe piețele internaționale și al costurilor tot mai ridicate ale finanțărilor, se estimează că fluxurile de capital spre regiune se vor încetini în următoarele luni, dar este puțin probabil că investitorii își vor retrage fondurile din regiune. Pe termen lung însă, regiunea ALC va cunoaște probabil fluxuri de capital relativ puternice, mai ales în comparație cu crizele financiare anterioare, care au condus la ieșiri de capital din regiune în momentul în care investitorii au început să se îngrijoreze. Investițiile în mărfuri în această regiune au crescut în ultimii ani, și foarte probabil vor rămâne ridicate în anii următori, deoarece țări ca India și China caută să-și consolideze sursele de aprovizionare. Mai mult, pe măsură ce investitorii devin tot mai suspicioși în ce privește climatul investițional din SUA și Europa, mulți dintre ei se orientează spre piețele emergente ca destinații de investiții, inclusiv America Latină.
Statisticile generale care arată că economiile din America Latină au cunoscut creșteri aproape record anul trecut nu spun totul.
Trimiterile de bani în țările ALC vor scădea probabil și ele. Banii trimiși în regiune în ansamblu au crescut pentru prima dată în ultimii ani cu un procent sub 10 la sută (7 la sută, până la un total de 66,5 miliarde USD în 2007), iar cifrele pentru ianuarie 2008 arată că veniturile trimise din afara țării în Mexic au scăzut față de aceeași lună a anului trecut. Parte din această scădere este atribuită măsurilor luate recent împotriva muncitorilor ilegali, iar declinul economic generalizat va înrăutăți și mai mult situația.
Această combinație de efecte financiare și comerciale va pune la încercare fundațiile proaspăt întărite ale economiei Americii Latine. Poate cea mai îngrijorătoare este inflația. În anumite țări – mai ales Argentina – presiunile inflaționiste sunt rezultatul unor greșeli de politică monetară și fiscală naționale. Însă toate țările din regiune se vor confrunta cu dificultăți în încercarea de a menține inflația scăzută, din cauza creșterii prețurilor la alimente pe plan internațional, a cererii interne în creștere și a solicitărilor de relaxare a politicii monetare pentru a se ameliora problemele de lichidități. Echilibrarea efectelor unui acces mai dificil la credite cu efectele inflaționiste ale unei politici monetare mai relaxate va fi o problemă complicată – o preocupare importantă a multor bănci centrale din ALC.
Deteriorarea performanțelor comerciale – mai ales dacă prețurile la mărfuri încep să scadă, iar cererea pentru importuri rămâne ridicată – ar putea avea efecte negative asupra conturilor curente și a relațiilor comerciale, precum și asupra politicii fiscale. Prețurile ridicate la mărfuri și nivelurile relativ ridicate ale investițiilor (concentrate mai ales în resursele naturale) în țările bogate în astfel de resurse facilitează aprecierea monedei locale și creșterea rezervelor internaționale. În consecință, multe din aceste țări înregistrează surplusuri bugetare (ajutate în unele cazuri de profiturile firmelor de stat în domeniul resurselor) și și-au îmbunătățit balanțele fiscale și comerciale. Deși multe state au făcut mari progrese în ce privește reducerea datoriilor publice și, prin urmare, îmbunătățirea sănătății fiscale, amenințarea unei încetiniri economice este de așteptat să dezechilibreze balanțele comerciale și să înghită surplusurile.
Această deteriorare a balanței comerciale va afecta și mai mult statele central-americane și Mexicul, care nu beneficiază foarte mult de creșterea prețurilor la resurse naturale și nici nu au avut surplusuri bugetare înainte de criza creditelor. Probabil că aceste state vor fi nevoite să strângă cureaua și mai mult, în condițiile în care prețul petrolului și al alimentelor va continua să crească. Ratele de schimb valutar mai flexibile și rezervele internaționale mai substanțiale decât în crizele anterioare din anii 1980 și 1990 vor ajuta aceste țări să se adapteze la fluctuațiile semnificative din piețele internaționale. Poate că un motiv mai serios de îngrijorare sunt tendințele actuale de creștere a cheltuielilor fără a ține seama de sănătatea fiscală: autoritățile din regiune ar trebui să adopte măsuri stricte pentru a menține ordinea în domeniul fiscal și în același timp pentru a menține un climat favorabil creșterii economice. Dar în unele țări efectele încetinirii economice vor fi acompaniate de o creștere a impozitelor, în loc de reducerea cheltuielor publice.

Încurajare pentru reforme viitoare?

Spre cinstea lor, multe țări ALC au pus bazele unor politici fiscale mai responsabile, au făcut o prioritate din țintirea inflației și au stabilit cadrul de reglementare pentru sisteme financiare mai moderne și mai competitive. În lunile tulburi care vor urma, vor culege roadele acestor politici sănătoase. Unii observatori afirmă că guvernanții nu au profitat pe deplin de mediul economic extrem de favorabil de la începutul acestui deceniu pentru a adopta reforme mai substanțiale, mai complete și mai importante. Din păcate, „oboseala de reforme“ și ascensiunea populismului au pus în umbră condițiile neașteptat de favorabile din ultimii ani și au făcut ca mulți politicieni să nu mai aibă curajul să facă presiuni pentru reforme esențiale. Acum, problemele financiare globale și un curent de protecționism mai accentuat ar putea contracara mulți dintre factorii favorabili care au permis multe din reformele recente, iar autoritățile se vor concentra din nou asupra tratării simptomelor imediate, și nu a vulnerabilităților ascunse.
Reacționând la efectele pe termen scurt ale recentei scăderi globale, autoritățile vor observa că reformele deja implementate au micșorat impactul crizei și că politicile sănătoase merită întotdeauna efortul. Mai mult, turbulențele actuale ar putea fi mementoul de care au nevoie unele guverne pentru a-și finaliza reforma economică și pentru a asigura desch­iderea, competitivitatea, flexibi­litatea și corectitudinea economiilor lor.
Aceleași avantaje bugetare generate de prețurile ridicate la resurse naturale, care vor ajuta unele dintre economiile din regiune să depășească actuala criză, ar putea pe de altă parte determina guverne altminteri inteligente să amâne reformele. Dar nu există îndoială că rămân multe de făcut pentru modernizarea economiilor din regiune, astfel încât ele să poată susține o creștere reală pe termen lung. Ingredientele esențiale pentru susținerea creșterii sunt consolidarea statului de drept și a instituțiilor centrale, sporirea transparenței și consolidarea educației – toate acestea sunt necesare pentru atragerea și utilizarea eficientă a capitalului. Dacă aceste avantaje bugetare pot sprijini o creștere a cheltuielilor sociale sau redistribuirea spre cei foarte săraci, astfel de măsuri pe termen scurt nu sunt un substitut pentru o schimbare sistemică, de natură să confere putere politică și oportunități economice pentru ca cei de la marginea societății să-și croiască drum spre clasa de mijloc.
Poate fi surprinzător să ne aștep­tăm ca economiile din cele două Ame­rici să depășească criza economică actuală din SUA relativ ușor. Dar este o realitate faptul că prețurile mai mari la mărfuri, diversificarea economiilor din regiune și relațiile comerciale globale solide se combină pentru a minimiza impactul turbulențelor internaționale asupra majorității economiilor din regiune. Țările cele mai afectate sunt cele deturnate de conducători irespon­sa­bili, care încearcă să înoate împotriva curentului din piață. Chiar și țările bogate în petrol sau alte mărfuri încep să descopere că nu există substitut pentru o conducere responsabilă.

Publicat în : Economie  de la numărul 57

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: