Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Balonul imobiliar, când și în capul cui se va sparge

Cristian BANU

Frenezia imobiliară a atins o culme în România, unde și cea mai mică bucată de pământ este scoasă la vânzare la prețuri exorbitante, în timp ce speculațiile funciare se îmbină adesea cu interesele politice.

La București, metrul pătrat ajunge de la 300 de euro, la o periferie săracă, până la 5.000 de euro în zona de lux Primă­verii, fost cartier al nomenclaturii comu­niste. Însă, cum terenurile în Capitală au devenit rare, promotorii vizează din ce în ce mai mult comunele limitrofe.
“În zona metropolitană sunt multe terenuri disponibile și, chiar dacă pre­țurile au crescut, ele sunt încă acce­sibile”, a declarat pentru AFP preșe­dinta Asociației Române a Agențiilor Imobiliare (ARAI), Ruxandra Cleciu. “Bu­cu­reștenii sunt reticenți deocam­da­tă să se instaleze în afara Capitalei din cauza infrastructurilor insuficiente, dar pentru promotori singura opțiune este de a ieși din București, dacă vor să dezvolte mari proiecte rezidențiale”, a explicat Cleciu.
Această zonă este vizată, de ase­menea, de speculanții imobiliari, care văd în ea o ocazie de a se îmbogăți negociind cu statul despăgubiri de expro­priere în proiecte de utilitate publică. Astfel, relatează AFP, anun­țarea construirii a două șosele de cen­tură, la sud și la nord de București, și a unei autostrăzi care să lege Capitala de Brașov a făcut ca prețurile terenurilor din regiune să explodeze.
Situată la nord de București, pe traiectoria viitoarei autostrăzi, locali­tatea Moara Vlăsiei a fost scena unei adevărate bătălii pentru cumpărarea de terenuri, prețurile urcând în câteva luni de la 3 la 100 de euro pe metru pătrat. “Chiar dacă există un risc, pentru că traseul autostrăzii se poate schimba, cei care cumpără mari suprafețe vor avea mereu de câștigat”, spune Ruxandra Cleciu.
În plus, potrivit analiștilor, afacerile imobiliare și politica sunt din ce în ce mai legate, în așa măsură încât “gru­purile de interese imobiliare au făcut jocurile în campania pentru alegerile locale”, scrie AFP citându-l pe Cristian Pîrvulescu. “Există riscul ca primarii aleși la acest scrutin să fie marionete ale acestor grupuri”, spune Pîrvulescu.
Satul Ștefănești, aflat la 30 de kilometri nord-est de București, pare să ilustreze această tendință, în condițiile în care, potrivit zvonurilor, cei doi principali candidați la Primărie n-ar fi ezitat să cumpere voturi pentru a-și asigura victoria, provocând busculade fără precedent între susținătorii lor respectivi, în ziua votului. Miza ar fi un teren de 300 de hectare, evaluat la 300 de milioane de euro, situat în apropierea viitoarei autostrăzi, și două mari ansamble rezidențiale, dezvoltate de compania spaniolă Fadesa și de cea turcă Opus Projects, proiecte esti­mate în total la aproape două miliarde de euro. Acest teren este râvnit de mai mulți oameni de afaceri importanți, care văd în el o mină de aur în pers­pectiva viitoarelor exproprieri, intere­sele lor fiind reprezentate de cei doi candidați la Primărie, scrie AFP, citând HotNews.
Această febră imobiliară a cuprins și alte mari orașe, de pildă Timișoara și Cluj, ale căror comune limitrofe cunosc un formidabil avânt grație interesului promotorilor și investitorilor care vor să vină aici. Astfel, de la venirea gigan­tu­lui finlandez Nokia la Jucu, prețurile tere­nurilor au luat-o razna, în timp ce bătălia electorală s-a înăsprit, can­di­dații recurgând la o amplă desfășurare de forțe pentru a seduce electoratul. “În ultimele săptămâni, toți candidații au bătut de mai multe ori la ușa mea pentru a-și lăuda proiectele și a-și critica adversarii. În 2004 nu s-a întâmplat asta”, a declarat pentru AFP Lucian, un locuitor din Jucu.

Cât mai ține balonul imobiliar?

Apartamentele (și vilele) noi au fost un fel de Caritas. Ele nu au fost con­struite având în minte utilizatorul final, ci speculația imobiliară. Sprafețe foar­te mari, finisaje “de lux”, dotări “de sen­zație”, au umflat prețurile la ma­xim. Prea puțină lume și-a pus pro­blema: OK, dar cine va locui în ele? Infras­tructura precară din jur, aglo­me­rația prea mare le fac destul de greu de valorificat. Oricât de ușor s-ar câștiga banii în România, 300.000 de euro pe un apartament în București nu poate da oricine.
De aceea, 80% dintre ele sunt cumpărate de fonduri de investiții (e un fond, norvegian, dacă nu mă înșel, care are 800 de apartamente cum­părate) atrase de câștigurile aparent facile și de dinamica deosebită a pieței imobiliare de la noi. Din punctul acesta de vedere, constructorii s-au rezolvat, dar speculanții au rămas cu niște apartamente foarte greu de valorificat, dintr-un motiv foarte simplu: nu are cine să-l cumpere la banii ăștia. Cel mai probabil, multe din aceste imobile inițial cu destinație de locuit vor fi convertite spre birouri (deja prin zona Dorobanți multe blocuri au devenit “mixte”).
Cei mai deștepți s-au trezit, și proiec­tele anunțate în ultima vreme au revenit la ideea de “cutie de chibrituri” atât de disprețuită în urmă cu nici măcar un an. Chiar mă uitam amuzat pe un pliant al unui proiect imobiliar în care apartamentele de două camere erau mai mici decât apartamentul meu și mult mai nepractice (mă rog, aici poate fi o chestie de preferință perso­nală). Abia acestea vin acum pe piață la prețuri accesibile “clasei de mijloc”, adică celor 300.000 de români care câștigă peste 1000 de euro/lună.
Din seria de articole recente, cel mai amuzant a fost estimarea că există “la vânzare” 35.000 de apartamente noi în București. Nici măcar Ceaușescu nu construia atâtea. Cred că nu s-au dat în folosință cu totul 35.000 de unități locative după revoluție (exclu­dem din socoteală blocurile neter­mi­nate de Ceaușescu finalizate după re­voluție). În condițiile în care “la oficial” s-au dat în folosință vreo 2000 de apartamente pe an în ultimii 3-4 ani, plus încă tot pe-atât “neoficial”, nu prea văd cum s-ar putea susține aceas­tă cifră. La fel de amuzantă este și “cea mai mare supraofertă” din Drumul Taberei…
Nici cifra de 14.000 de locuințe vechi disponibile la vânzare nu mi se pare fezabilă. Doar dacă ne uităm la “Anunțul”, observăm că sunt 2000 de anunțuri la garsoniere, 4000 anunțuri la 2 camere, 3000 de anunțuri la 3 camere. Dacă eliminăm anunțurile dublate și anunțurile-cârlig ar rămâne maxim 4000 de oferte, cu totul, “pe bune”, realitate pe care o poți constata pe teren din doar 4-5 telefoane.
Așadar, zona construcțiilor noi este în pragul colapsului: proiectele deja finalizate sunt goale, altele noi nu prea mai găsesc finanțare și se amână. Singurele care au succes sunt cele construite “pe persoană fizică”, blocuri mici, în zone accesibile, cu 20-30 de apartamente, la prețuri apropiate de cele ale locuințelor vechi. Dar aceste proiecte nu sunt suficient de multe încât să pună presiune pe oferta de apartamente vechi.

Scade sau nu?

În momentul de față, și pe termen mediu, presiunea pe locuințele vechi va rămâne constantă, chiar dacă pe moment cererea solvabilă stagnează ca urmare a creșterii monedei euro­pe­ne și a înăspririi condițiilor de cre­di­ta­re. În ciuda scăderii trâmbițate, pre­țurile sunt totuși mai mari decât la începutul anului (2-5%) și cu circa 25% mai mari ca anul trecut. Aici situația este relativ simplu de explicat: pro­pri­etarii “nu au sesizat” că sunt alte condiții de piață și au continuat să adauge câte 5000 de euro în fiecare lună, până când oferta nu a mai putut să se întâlnească cu cererea. Ideea cu “investitorii” care “își marchează profi­turile” și pun apartamente în vânzare nu este fezabilă, apartamentele vechi făcând într-o măsură neglijabilă obiec­tul investițiilor imobiliare
Astfel de perioade de stagnare au mai existat în trecut și piața a mers înainte. Este drept, șansele ca un 2007 să se repete sunt mici pe termen me­diu (combinația între un leu puternic și credite ieftine), dar asta nu înseamnă “prăbușire”. Mai repede putem vorbi de stagnare. Un apartament “nu cere de mâncare”, iar presiunea pentru vân­zarea lui nu este foarte mare decât în cazuri izolate. Faptul că sunt zeci de apar­tamente scoase la vânzare de ani de zile e un indicator în acest sens. Presiunea nu are cum să apară prea curând, întrucât foarte puține din proiectele noi - finalizate deja sau doar în proiect - sunt o concurență reală din câteva motive simple: cele “accesibile” - dar nu numai - sunt construite în zone deja aglomerate (Militari, Ghencea, Titan, Colentina, Dorobanți etc.) iar infrastructura nu face față, începând de la străzi până la canalizare sau curent electric; proiectele majore transformă locația într-un șantier pe termen mediu (3-5 ani); dotări reduse (școli, grădinițe, magazine); incerti­tu­di­nea termenelor de livrare (pentru cele în construcție).
Ca o concluzie, cred că mai degrabă avem de-a face cu o perioadă de re-acomodare a ofertei cu cererea după o perioadă de creșteri ca în povești. Cât despre prăbușire, dacă nu s-a prăbușit la americani, cam greu să se prăbușească la noi. Este de ajuns o nouă relaxare a creditării și prețurile o vor lua din nou în sus.

Publicat în : Economie  de la numărul 57

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: