Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Alegerile locale păstrează status-quo-ul în PSD

Mihaela ENACHE

Campania electorală a PSD s-a derulat în mod diferit față de cele precedente și se poate aprecia chiar că a fost una atipică. Diferența a fost dată de ritmul mobilizării (mai alert doar în județe), dar și de ruptura care s-a produs la București (o situație neobișnuită prin modul în care s-a ales candidatul și s-a derulat campania).

Prin comparație cu campania de la București, cea din teritoriu a fost extrem de activă, iar mizele au fost puternice. Nou­tatea acestui scrutin – alegerea pre­ședinților de consilii județene prin vot uninominal – a reprezentat, de alt­fel, o miză semnificativă, în con­di­țiile în care aceștia urmează să gestioneze fonduri europene.
Campania pentru Primăria Gene­rală de la București a fost un punct nevralgic pentru PSD și a afectat imaginea de ansamblu a campaniei la nivel național a partidului. Dezbaterile pentru desemnarea candidatului la Primăria București, conflictele de la nivelul conducerii PSD pe această temă, speculațiile pe tema unor înțe­legeri obscure au alimentat imaginea unui partid în pragul sciziunii și au afec­tat șansele de reușită ale can­didatului social-democrat  la Primăria București.  
Discuțiile și tensiunile de la București au arătat că echilibrul de putere în PSD este departe de a fi rezolvat. Grupurile de putere s-au reconturat în ultimii ani, iar revenirea lui Adrian Năstase și Miron Mitrea, precum și implicarea din ce în ce mai activă a lui Ion Iliescu au accentuat criza de leadership. Aceste ultime evenimente au consolidat aripa considerată reformatoare, deși este cunoscut că aceasta, la rândul ei, nu este una unitară.
 Alegerea lui Cristian Diaconescu pentru Primăria București a fost deopotrivă o soluție de compromis pentru taberele din PSD. Deși a obținut susținerea de jure a filialei PSD București, Diaconescu a fost aban­do­nat, din motive diverse – fie nu s-a crezut cu adevărat în șansele lui, fie s-a dorit compromiterea lui. Un procent bun la alegeri i-ar fi crescut influența în partid, fapt ce ar fi deranjat echilibrul de putere. Refuzul lui Sorin Oprescu de a se retrage din cursa pentru Primărie, ca urmare a susținerii din partea lui Ion Iliescu, a fost apreciat ca o victorie a aripii conservatoare. În fapt, ca și în anii trecuți, se poate constata că pentru liderii PSD mai mult decât obținerea unor demnități sau funcții în instituțiile statului, miza câștigării puterii în partid rămâne mult mai importantă. Altfel spus, o grupare internă din PSD preferă mai degrabă ca partidul să piardă alegerile dacă victoria ar însemna victoria grupării adverse. Un eșec ar presupune nevoia schimbării conducerii și, implicit, preluarea funcțiilor de conducere în partid.

Mircea Geoană a menținut statu-quo-ul intern

Dacă ar fi să facem un bilanț al mandatului lui Mircea Geoană la con­ducerea PSD, am putea aprecia că formațiunea social-democrată a cu­noscut schimbări semnificative, dar nu neapărat în direcția cea bună. În fapt, PSD este perceput ca un partid în derivă, care nu se poate decide cu ce altă formațiune politică se poate alia pentru a reveni în zona puterii.
Ultimele evoluții politice au arătat că, pentru perioada următoare, nu mai există condiții care să favorizeze predominanța unui singur partid pe scena politică. Cu toate acestea, PSD nu a fost capabil să gestioneze perioa­da de opoziție. Preluând conducerea PSD într-un moment extrem de critic, Mircea Geoană a preferat să mențină statu quo-ul intern. În relația cu filia­lele, Geoană a decis să acorde multă libertate conducerilor locale, neames­te­cându-se în problemele lor interne. Creșterea autonomiei în filialele teri­toriale, apreciată ca un fel de demo­cra­tizare a vieții de partid, nu s-a produs, însă, în paralel cu o consolidare a puterii centrale a PSD. Susținerea conducerilor locale și neimplicarea în problemele lor interne i-au asigurat președintelui PSD un sprijin consistent din partea președinților de organizații județene. Gestionarea unor conflicte și orgolii atât de diferite ale grupărilor interne din PSD este un proces dificil, care presupune deopotrivă calitățile unui diplomat, dar și pragmatismul unui politician versat.
În funcție de conjuncturi, Mircea Geoană a încercat să împace aceste orgolii, plasându-se într-o tabără sau alta, astfel încât să mențină echilibrul de putere în partid, fără să-și pregă­tească o echipă alternativă credibilă. Deși mulți comentatori au prevăzut că­derea lui Mircea Geoană (fie la ale­gerile europarlamentare, fie la cele locale din iunie 2008), se pare că lide­rul PSD are resursele necesare și dispune de susținerea unor persoane puternice pentru a se menține în funcție. Fie că nu există o alternativă, fie că grupurile de putere nu reușesc să se pună de acord asupra unui alt candidat la conducerea PSD, este evident faptul că Mircea Geoană va mai rămâne președinte al partidului o bună perioadă de timp.
În ultimii trei ani, raporturile de pu­tere din PSD n-au evoluat într-o direcție clară. În fapt, revenirea lui Adrian Năstase și a lui Miron Mitrea în partid a complicat relațiile de putere, iar grupările interne s-au reconfigurat. Dincolo de orgolii și afinități personale, taberele s-au regrupat pe interese ce țin de o viitoare politică de alianțe a PSD. Relația cu celelalte partide politice, sistemul de alianțe și în mod special raportarea la PDL, respectiv la Traian Băsescu, sunt principalele teme de dispută între liderii PSD.
Un rol esențial în acest sens îl au organizațiile județene, a căror forță și autonomie au crescut foarte mult și care au interese locale extrem de variate în ceea ce privește alianțele politice sau electorale în plan local. Un exemplu semnificativ este protocolul semnat cu Partidul Conservator, care a stârnit reacții ostile în teritoriu, dar care a fost susținut cu fermitate la nivel central. Întreaga evoluție a PSD după 2004 a stat sub semnul frustrării de a fi pierdut puterea în favoarea lui Traian Băsescu, acesta devenind prin­cipalul reper al strategiilor social-democraților. Incapacitatea de a-și cons­trui alte repere, de a gestiona ruptura Alianței D.A. sunt efecte, dar și cauze ale crizei interne și ale conflictelor din PSD.
Rezultatele de la alegerile locale nu afectează prea mult echilibrul de putere în PSD
Rezultatele de la alegerile locale din iunie 2008 au confirmat evoluțiile recente ale filialelor PSD. Rezultatele slabe obținute la alegerile locale în orașele din zona Transilvaniei vor diminua forța aripii considerate refor­ma­toare – gruparea de la Cluj. De asemenea, pierderea unor județe impor­tante în Moldova reprezintă un semnal alarmant pentru conducerea PSD, respectiv o grupare din PSD. Conducerea PSD a abordat cu mult optimism rezultatele acestor alegeri, apreciind în mod special câștigarea în majoritate a mandatelor de președinte de consiliu județean. Deși a câștigat mai multe primării în comune și sate, PSD a pierdut primării de municipii și orașe reședință de județ, situație ce poate alimenta migrația primarilor PSD către alte partide, în speță PDL.
Speculațiile privind creșterea influenței lui Ion Iliescu în partid sunt  justificate, iar întreaga saga a candi­da­turii lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei nu a făcut decât să amplifice puterea președintelui de onoare al PSD.
Sistemul de putere în PSD s-a complicat foarte mult, în sensul că grupările deja consacrate – cea con­ser­­vatoare și respectiv reformatorii – s-au ramificat, în funcție de susținerea pe care o au din partea filialelor. Cam­pa­nia electorală a oferit, de pildă, unor lideri care pierduseră legătura cu par­tidul ocazia de a se deplasa în teritoriu și de a reface legături întrerupte în urmă cu trei ani.  
Rezultatele de la alegerile locale nu par să clarifice foarte mult situația în PSD, pentru simplul motiv că nu sunt tranșante, pot fi interpretabile. Cu certitudine, ele vor duce, în teritoriu, la formarea unor grupări regionale, a căror forță este dată de rezultatele obținute la aceste alegeri. Pe de altă parte, asumarea acestor rezultate nu aparține unei grupări sau alta din interiorul PSD. Este previzibil ca statu-quo-ul să se mențină în PSD și să se aștepte rezultatele de la alegerile parlamentare. Pericolul unei sciziuni, indiferent de rezultatul pe care îl va obține Sorin Oprescu, este, însă, puțin probabil.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 57

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: