Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Petrolul: semnele crizei?
Dragoº TÃBÃRAN
Bursele sunt în fierbere, prețul barilului sare de 130 de dolari, transportatorii și șoferii protestează, economia mondială dă semne de nervozitate. Petrolul este din ce în ce mai scump, iar efectele încep să se vadă în viața de zi cu zi. Analiștii și consumatorii se întreabă de ce și mai ales care sunt urmările.Un nou șoc petrolier?
Petrolul a fost descoperit cu mai bine de 4.000 de ani în urmă și a fost utilizat chiar de atunci în scopuri medicale sau la încălzire ori iluminare. Chinezii forau puțuri cu sonde de bambus, iar prima stradă asfaltată din lume a fost Calea Zeilor, artera principală a Babilonului. Inventarea și utilizarea comercială a motorului cu ardere internă a transformat petrolul în principala sursă energetică a lumii și i-a dat noul nume, “aurul negru”. Azi, întreaga economie mondială depinde de petrol. Și tot azi, aurul negru trimite unde de șoc la scară planetară pentru un motiv foarte simplu: se termină.
În 1854 a fost descoperită fracționarea distilată, procesul prin care petrolul este descompus în kerosen, benzină, motorină, păcură, parafină etc. Patru ani mai târziu, se inaugura prima sondă comercială din America de Nord, la Oil Spring, în Canada, iar în anul următor prima exploatare comercială din Statele Unite: Oil Creek, Pennsylvania. Statele Unite, la vremea respectivă primul producător și exportator mondial, “aruncau” pe piață 2.000 de barili pe zi.
Azi, productia mondială de petrol a depășit 80 de milioane de barili pe zi, dar perspectivele de creștere sunt drastic limitate. Mulți analiști consideră că producția mondială a ajuns la vârf și că începe să scadă.
Rezervele cunoscute de petrol se împuținează, în timp ce consumul este din ce în ce mai mare. Creșterea economică în China a introdus pe piața hidrocarburilor o presiune fără precedent care a dus prețul barilului, pentru scurtă vreme e drept, la peste 130 de dolari. Previziunile sunt, însă, foarte sumbre. Dacă actualul raport dintre producție și consum se menține, creșterea prețului aurului negru se va relua. Analiștii de la Goldmann Sachs vorbesc despre 150 de dolari barilul în a doua jumătate a anului sau chiar 200 de dolari în decembrie sau cel mai târziu în primul semestru din 2009.
Liderul clasamentului exportatorilor, dar și al rezervelor rămâne Arabia Saudită care vindea la începutul anului 9,2 milioane de barili pe zi. Riadul afirmă că dispune de rezerve care însumează 264 de miliarde de barili de petrol, adică 21% din rezervele mondiale. La actualul nivel al producției, rezervele saudite s-ar epuiza în 80 de ani. Rămâne totuși un factor de incertitudine: unele state își supraevaluează rezervele pentru a-și menține influența. Arabia Saudită, care nu-și mai dezvăluie datele reale din 1982, ar putea să fi ajuns la maximum de producție și să fie în imposibilitatea de a-și mai crește exporturile.
Pe locul 2 se află Canada, principalul exportator pe piața nord-americană. Rezervele canadiene de hidrocarburi, petrol și șisturi bituminoase sunt evaluate la 179 de miliarde de barili, cea mai mare parte concentrate în provincia Alberta. La actualul volum al exporturilor, rezervele canadiene ar putea fi exploatate în următorii 150 de ani.
Al treilea în clasamentul rezervelor de petrol este Iranul care ar putea dispune de 137 de miliarde de barili. Iranul și-a atins vârful de producție în 1974, dar de atunci exporturile sale, pe locul patru în clasamentul mondial, au scăzut din cauze multiple, de la învechirea tehnologiei la relațiile delicate cu Statele Unite și Occidentul în ansamblu. În plus, a crescut foarte mult consumul intern de petrol.
Politica determină prețul petrolului? Sau invers?
Evenimente stranii, doar la prima vedere, au influențat piața petrolului, dar și politicile legate de resursele de hidrocarburi. E greu de cuantificat impactul pe care l-au avut atentatele din 11 septembrie 2001 asupra pieței mondiale a petrolului, dar undele de șoc trimise în economia americană, implicit în cea mondială, se simt și azi. A urmat al doilea război din Golf: lumea a descoperit cu stupoare că petrolul irakian nu poate ajunge în cantitățile sperate pe piețe din cauza atacurilor insurgenților, dar mai ales pentru că infrastructura extractivă, de transport și prelucrătoare irakiană era distrusă de embargou.
La mijlocul lui 2003 are loc un nou eveniment cu impact dramatic pe piața hidrocarburilor: Mihail Hodorkovsky, puternicul patron al Yukos, este arestat, iar compania, una dintre cele mai importante din Rusia, revine sub controlul Kremlinului. Este semnalul că perioada de glorie a relațiilor dintre Occident și magnații ruși ai petrolului născuți și crescuți în epoca Elțân s-a terminat.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici: fostul ofițer de parașutiști Hugo Chavez, devenit peste noapte un lider socialist revoluționar, la jumătatea distanței dintre Fidel Castro și Simon Bolivar, naționalizează industria de petrol a Venezuelei, cel mai mare producător din America Latină și una dintre principalele surse de hidrocarburi a Statelor Unite. Un alt șoc al prețurilor a fost determinat de uraganul Katrina care a distrus o serie de platforme petroliere din Golful Mexic. Ar mai fi de adăugat atacurile constante ale milițiilor islamiste asupra instalațiilor petroliere din Delta Nigerului și mai ales relația tensionată dintre Iran și Occident, în special Statele Unite. Dacă președintele Ahmadinejad va reuși să pună la punct preconizata bursă a petrolului islamo-asiatică, la care cotațiile să se facă în euro sau în orice altă monedă decât dolarul american, proiect susținut și de anti-americanul Chavez, impactul va fi dramatic.
Cel mai important factor de presiune, însă, asupra pieței mondiale a petrolului este cererea din ce în ce mai mare din partea economiilor în plină dezvoltare: India și mai ales China.
Petrolul dictează politici, dar, în egală măsură, politica influențează prețul petrolului. Potrivit unui raport al Freedom House, doar 9% din rezervele mondiale de petrol aparțin unor state considerate libere. Trei dintre cei mai mari exportatori, Venezuela, Indonezia și Nigeria, figurează pe poziții fruntașe pe lista statelor corupte. În fine, 22% din petrolul mondial aparține unor țări acuzate sau suspectate că sponsorizează terorismul internațional sau sunt supuse sancțiunilor de către Statele Unite sau ONU.
Statele membre ale OPEC, care exportă 40% din petrolul mondial și dețin 80% din rezervele confirmate, au folosit arma petrolului pentru a obține avantaje geopolitice sau pentru a evita discuții pe seama respectării drepturilor omului, a libertăților politice sau a dreptului internațional.
Perspective sumbre
Creșterea dramatică a prețului petrolului din ultimii ani, în special după 2003, a avut importante influențe în plan geopolitic. Rusia a ieșit din marasmul economic, politic și social din ultimii ani ai perioadei Elțân și și-a relansat propria politică externă utilizând veniturile suplimentare obținute din vânzările de petrol și gaze. Azi, Rusia dispune de rezerve valutare ridicate, are un rol important pe piața hidrocarburilor, a achiziționat importante elemente de infrastructură și nu ezită să folosească arma economică a resurselor energetice pentru a influența decizii politice la nivel regional, european sau chiar global.
China înregistrează an de an o rată de creștere economică substanțială care înseamnă, pe de-o parte, creșterea presiunii pe piața petrolului, iar pe de alta, asigurarea resurselor financiare pentru susținerea unor importuri masive. China a pătruns în forță în Africa și devine un actor dominant pe continentul negru. Proiectele de punere în exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Chinei de Sud vor adânci, poate, disputele cu Taiwanul sau Japonia.
Uniunea Europeană rămâne dependentă de petrolul din Marea Nordului, care a ajuns deja la vârful de producție, de cel din Rusia și din Orientul Mijlociu. Rămâne, deci, prizoniera unor mecanisme de presiune în politica externă. Reorientarea către industria nucleară și biocombustibili nu promite să rezolve integral problema, iar febra biocombustibililor amenință deja piața alimentelor.
Nu în ultimul rând, Statele Unite sunt principalul actor influențat de creșterea prețului petrolului, dar și principalul actor care influențează prețul aurului negru. Principalii profitori ai actualei crize a hidrocarburilor sunt companiile care vând combustibili. Chiar dacă exportatorii obțin sume considerabile, companiile petroliere sunt cele care câștigă partea leului. O fac însă pe seama consumatorilor, iar semnele de nemulțumire au început să apară. În anii următori, scumpirea petrolului va influența atât consumul, implicit obiceiurile americanului de rând, dar și industria autoturismelor, transporturile aeriene, navale, tot ce ține de consum. Statele Unite vor fi nevoite să caute noi surse de aprovizionare, mai sigure, mai rentabile și mai stabile, dar ți tehnologii alternative.
Creșterea prețului va face mai rentabilă exploatarea unor zăcăminte până azi ineficiente, dar va determina și căutarea unor noi depozite. Dezvoltarea tehnologică permite azi forarea în regiuni sau condiții până ieri ostile omului. Deja goana după petrol a lansat competiția pentru suveranitatea asupra Arcticii.
Dacă optimiștii speră în găsirea unor soluții alternative, scepticii atrag atenția că spasmele burselor din 2008 nu sunt decât semnalul unei crize mai profunde în anii imediat urmatori. O criză economică globală sau poate chiar mai rău.
Publicat în : Politica externa de la numărul 57
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)