Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Medvedev și Putin și-au preluat posturile
Ionuț GAIDĂU
La Moscova speculațiile au devenit realitate. Medvedev a depus jurământul, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l numească pe Putin prim-ministru. Într-un interval de timp scurt atât președintele, cât și prim-ministrul și-au format echipele. Față de trecut nu sunt schimbări deosebite, iar unii analiști s-au grăbit să afirme că, deși s-a produs rocada, Putin încă deține puterea. Numai că un singur detaliu nu se știe, pentru cât timp?Medvedev depune jurământul ca un țar adevărat
În ziua de 7 mai 2008, la Kremlin, în sala Andreevski, fosta sală a tronului țarilor, Dmitri Medvedev a depus jurământul și a devenit oficial al treilea președinte al Federației Ruse. Cu o privire pătrunzătoare, în prezența a peste două mii de invitați și cu mâna dreaptă pe Constituție, noul președinte pronunță pe un ton calm și hotărât textul jurământului: “Jur ca în calitate de președinte al Federației Ruse să respect și să protejez drepturile și libertățile omului și cetățeanului, să respect și să apăr Constituția Federației Ruse, să apăr suveranitatea și independența, securitatea și integritatea statului, să îmi servesc cu fidelitate poporul”.
Au urmat discursurile de rigoare. Primul care a cuvântat a fost Vladimir Putin. Pentru început, fostul președinte a ținut să precizeze cu nostalgie faptul că cu “opt ani în urmă, când am depus pentru prima dată jurământul, mi-am luat obligația de a munci transparent și cinstit, să fiu devotat poporului și statului și nu mi-am încălcat promisiunea”. În continuare i-a îndemnat pe cetățenii Rusiei să contribuie la apărarea și întărirea unității statului și spiritului național. La rândul său, Putin nu a uitat să le mulțumească rușilor pentru susținerea pe care i-au acordat-o cât s-a aflat în fruntea statului și a menționat că în cei opt ani de mandat s-a confruntat cu dificultăți, a făcut greșeli, dar a reușit să obțină și “rezultate concrete”. La final a declarat că îi predă lui Dmitri Anatolievici Medvedev simbolurile puterii statale, urându-i totodată succes în îndeplinirea funcției de președinte al Federației Ruse. În primul său discurs oficial ca președinte de stat, Medvedev a vorbit ca un adevărat om al legii, asumându-și obligația de a respecta și apăra drepturile și libertățile omului. Pentru Medvedev dezvoltarea libertății civile și economice reprezintă o prioritate, deoarece, după cum argumenta, numai asemenea oameni pot reda puterea statului. Totodată a ținut să le precizeze rușilor că va munci din toate puterile atât ca președinte, cât și ca om pentru care Rusia este casă și pământ strămoșesc. În cele din urmă, Medvedev a menționat că are încredere în viitor și că va munci pentru combaterea nihilismului, corupției și prosperitatea Rusiei.
După depunerea jurământului și cuvântarea în fața națiunii, Medvedev a primit onorurile gărzii prezidențiale care cu 30 de salve de tun a anunțat schimbarea primului om în stat.
Oaspeții prezenți la ceremonia de învestitură au fost invitați la recepția oficială dată în onoarea noului președinte, unde s-au bucurat de cadouri. Între timp, soții Medvedev, Dmitri și Svetlana, au mers împreună la Catedrala Bunei-Vestiri din Kremlin, unde Aleksei al II-lea, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, a oficiat o slujbă în cinstea noului președinte.
Primele decizii luate de noul președinte
Nici bine nu s-a instalat la Kremlin, că Medvedev a luat prima decizie importantă. În timp ce Viktor Zubkov, fostul conducător de la Casa Albă, și-a înaintat demisia imediat după învestire, Vladimir Putin a fost nominalizat pentru ocuparea funcției de premier. Oricum, era o decizie vehiculată de mult timp și care a fost menționată în public nu de puține ori, de aceea atât demisia lui Zubkov, cât și nominalizarea lui Putin nu au stârnit multe comentarii din partea mass-media sau a opiniei publice.
Joi, 8 mai, Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului federal rus, s-a întrunit în sesiune extraordinară și a validat candidatura lui Putin pentru ocuparea postului de premier cu o majoritate deloc surprinzătoare de 392 de voturi pro și 56 împotrivă. Putin, astfel, a devenit prim-ministru pentru a doua oară. După aprobare a ținut un discurs succint în care a trasat prioritățile economice ale Rusiei și a promis că va lupta să reducă rata inflației “sub zece la sută în decurs de câțiva ani”.
În schimb, anunțarea echipei prezidențiale a provocat comentarii din partea presei și analiștilor politici. În principalele posturi ale administrației prezidențiale ruse au fost numiți atât oameni apropiați, cât și foști colaboratori al fostului președinte. Astfel, Serghei Narâșkin a fost numit șef al administrației prezidențiale. Economist de excepție, Narâșkin este un tehnocrat care s-a remarcat pentru ultima dată în calitate de șef al aparatului guvernamental. Vladislav Surkov, “eminența cenușie” a Kremlinului și ideologul partidului Rusia Unită, a fost reconfirmat în funcția de prim-adjunct al administrației prezidențiale. Surkov nu este genul de politician care să iasă în public cu declarații, însă are un cuvânt greu de spus atât la Kremlin, cât și în partid.
De aceea, nu întâmplător, ca prim-adjunct îl va consilia pe președinte asupra chestiunilor de politică internă. Fostul purtător de cuvânt al Kremlinului Alexei Gromov a fost numit șef adjunct al administrației prezidențiale. Același post l-a ocupat Aleksandr Beglov, care pe timpul lui Putin a îndeplinit funcția de șef al corpului de control prezidențial. Pornind de la aceste nominalizări, unii analiști politici sunt de părere că Putin își va menține influența pe culoarele Kremlinului și-i va acorda libertatea de mișcare lui Medvedev atât cât crede că este necesar.
Putin își alege echipa
În timp ce Medvedev se decidea asupra componenței aparatului prezidențial, Vladimir Putin a trecut în vizită de lucru pe la Kremlin și a cerut aprobarea noului guvern din partea lui Medvedev. Noul președinte al Rusiei s-a uitat peste lista înaintată de Putin și nu a obiectat nimic, aprobând-o imediat. Astfel, noul cabinet de miniștri al Federației Ruse arată în felul următor: Rașid Nurgaliev, ministru de interne, Serghei Șoigu, ministru pentru situații de urgență, Serghei Lavrov, ministru de externe, Anatoli Serdiukov, ministrul apărării, Aleksandr Konovalov, ministrul justiției, Tatiana Golikova, ministrul dezvoltării sociale, Aleksandr Avdeev, ministrul culturii, Andrei Fursenko, ministrul învățământului și științei, Iuri Trutnev, ministrul ecologiei și resurselor naturale, Viktor Hristenko, ministrul producției și comerțului, Dmitri Kozak, ministrul dezvoltării regionale, Igor Șegolev, ministrul comunicațiilor, Aleksei Gordeev, ministrul gospodăriei comunale, Vitali Mutkov, ministrul sportului, turismului și tineretului, Igor Levitin, ministrul transportului, Aleksei Kudrin, ministrul finanțelor, Elvira Nabiullina, ministrul dezvoltării economice, Serghei Șmatko, ministrul energiei. Lista miniștrilor a fost completată cu cea a aparatului guvernamental. Viktor Zubkov și Igor Șuvalov au fost numiți prim-vicepremieri, iar Aleksandr Jukov, Serghei Ivanov, Aleksei Kudrin, Igor Secin și Serhei Sobianin au fost numiți vicepremieri.
La o primă lectură asupra listei observăm că Vladimir Putin a făcut câteva remanieri, însă fără să aducă modificări substanțiale. Astfel, aparatul guvernamental s-a extins de la cinci la șapte membri. În ceea ce privește componența ministerelor, putem afirma că 3/4 din miniștri și-au păstrat posturile. Noutățile au apărut la nou-înființatul minister al sportului, turismului și tineretului unde a fost desemnat să conducă fostul președinte al Uniunii de Fotbal din Rusia. Totodată, Ministerul Industriei și Energiei a fost divizat în două.
Personajele-cheie în noul cabinet vor rămâne Serghei Lavrov, un monument al politicii externe rusești, Aleksei Kudrin, care va trebui să se ocupe de programul economic atât de mult vehiculat de Putin și Medvedev, iar în aparatul guvernamental o sarcină majoră cade asupra lui Igor Șuvalov, un favorit al lui Putin, care în calitate de prim-vicepremier pe probleme de activitate economică externă va trebui să depună toate eforturile pentru ca Rusia să devină membră a Organizației Mondiale a Comerțului.
În general, la Moscova nu sunt mari noutăți în ceea ce privește structura aparatului prezidențial și guvernamental. De aceea o primă reflecție indică faptul că Putin încă deține controlul asupra puterii. Însă nu se știe cu precizie pentru cât timp, fiindcă în acest moment contează nu numai felul în care știi să muți piesele, dar și cum poți să le menții pe poziții favorabile.
Publicat în : Politica externa de la numărul 57
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)