Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Medvedev și Putin și-au preluat posturile

Ionuț GAIDĂU

La Moscova speculațiile au devenit realitate. Medvedev a depus jurământul, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l numească pe Putin prim-ministru. Într-un interval de timp scurt atât președintele, cât și prim-ministrul și-au format echipele. Față de trecut nu sunt schimbări deosebite, iar unii analiști s-au grăbit să afirme că, deși s-a produs rocada, Putin încă deține puterea. Numai că un singur detaliu nu se știe, pentru cât timp?

Medvedev depune jurământul ca un țar adevărat

În ziua de 7 mai 2008, la Krem­lin, în sala Andreevski, fosta sa­lă a tronului țarilor, Dmitri Med­vedev a depus jurământul și a devenit oficial al treilea președinte al Fede­ra­ției Ruse. Cu o privire pătrunzătoare, în prezența a peste două mii de invitați și cu mâna dreaptă pe Constituție, noul președinte pronunță pe un ton calm și hotărât textul jurământului: “Jur ca în calitate de președinte al Federației Ruse să respect și să protejez drep­tu­rile și libertățile omului și cetățeanului, să respect și să apăr Constituția Fede­rației Ruse, să apăr suveranitatea și inde­pendența, securitatea și integri­ta­tea statului, să îmi servesc cu fidelitate poporul”.
Au urmat discursurile de rigoare. Primul care a cuvântat a fost Vladimir Putin. Pentru început, fostul președinte a ținut să precizeze cu nostalgie faptul că cu “opt ani în urmă, când am depus pentru prima dată jurământul, mi-am luat obligația de a munci transparent și cinstit, să fiu devotat poporului și statului și nu mi-am încălcat promisiu­nea”. În continuare i-a îndemnat pe ce­tă­țenii Rusiei să contribuie la apărarea și întărirea unității statului și spiritului național. La rândul său, Putin nu a ui­tat să le mulțumească rușilor pentru susți­nerea pe care i-au acordat-o cât s-a aflat în fruntea statului și a men­ționat că în cei opt ani de mandat s-a con­frun­tat cu dificultăți, a făcut greșeli, dar a reușit să obțină și “rezultate con­crete”. La final a declarat că îi predă lui Dmitri Anatolievici Medvedev simbo­lu­rile puterii statale, urându-i totodată succes în îndeplinirea funcției de preșe­dinte al Federației Ruse. În pri­mul său discurs oficial ca președinte de stat, Medvedev a vorbit ca un ade­vărat om al legii, asumându-și obligația de a respecta și apăra drepturile și libertățile omului. Pentru Medvedev dezvoltarea libertății civile și eco­no­mice reprezintă o prioritate, deoarece, după cum argumenta, numai ase­me­nea oameni pot reda puterea statului. Totodată a ținut să le precizeze rușilor că va munci din toate puterile atât ca președinte, cât și ca om pentru care Rusia este casă și pământ strămoșesc. În cele din urmă, Medvedev a men­țio­nat că are încredere în viitor și că va munci pentru combaterea nihilismului, corupției și prosperitatea Rusiei.
După depunerea jurământului și cuvân­tarea în fața națiunii, Medvedev a primit onorurile gărzii prezidențiale care cu 30 de salve de tun a anunțat schim­barea primului om în stat.
Oaspeții prezenți la ceremonia de învestitură au fost invitați la recepția oficială dată în onoarea noului preșe­din­te, unde s-au bucurat de cadouri. Între timp, soții Medvedev, Dmitri și Svetlana, au mers împreună la Cate­drala Bunei-Vestiri din Kremlin, unde Aleksei al II-lea, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, a oficiat o slujbă în cinstea noului președinte.

Primele decizii luate de noul președinte

Nici bine nu s-a instalat la Kremlin, că Medvedev a luat prima decizie impor­tantă. În timp ce Viktor Zubkov, fostul conducător de la Casa Albă, și-a înaintat demisia imediat după înves­tire, Vladimir Putin a fost nominalizat pentru ocuparea funcției de premier. Oricum, era o decizie vehiculată de mult timp și care a fost menționată în public nu de puține ori, de aceea atât de­misia lui Zubkov, cât și nomi­nalizarea lui Putin nu au stârnit multe comentarii din partea mass-media sau a opiniei publice.
Joi, 8 mai, Duma de Stat, camera inferioară a parlamentului federal rus, s-a întrunit în sesiune extraordinară și a validat candidatura lui Putin pentru ocuparea postului de premier cu o majo­ritate deloc surprinzătoare de 392 de voturi pro și 56 împotrivă. Putin, astfel, a devenit prim-ministru pentru a doua oară. După aprobare a ținut un discurs succint în care a trasat prioritățile economice ale Rusiei și a promis că va lupta să reducă rata inflației “sub zece la sută în decurs de câțiva ani”.
În schimb, anunțarea echipei prezi­dențiale a provocat comentarii din partea presei și analiștilor politici. În principalele posturi ale administrației prezidențiale ruse au fost numiți atât oameni apropiați, cât și foști cola­bo­ratori al fostului președinte. Astfel, Serghei Narâșkin a fost numit șef al administrației prezidențiale. Economist de excepție, Narâșkin este un tehno­crat care s-a remarcat pentru ultima dată în calitate de șef al aparatului guver­namental. Vladislav Surkov, “emi­ne­nța cenușie” a Kremlinului și ideo­lo­gul partidului Rusia Unită, a fost recon­firmat în funcția de prim-adjunct al administrației prezidențiale. Surkov nu este genul de politician care să iasă în public cu declarații, însă are un cuvânt greu de spus atât la Kremlin, cât și în partid.
De aceea, nu întâmplător, ca prim-adjunct îl va consilia pe președinte asu­pra chestiunilor de politică internă. Fos­tul purtător de cuvânt al Krem­linului Alexei Gromov a fost numit șef adjunct al administrației prezidențiale. Același post l-a ocupat Aleksandr Beglov, care pe timpul lui Putin a înde­plinit funcția de șef al corpului de control prezidențial. Pornind de la aces­te nominalizări, unii analiști politici sunt de părere că Putin își va menține influența pe culoarele Kremlinului și-i va acorda libertatea de mișcare lui Medvedev atât cât crede că este necesar.

Putin își alege echipa

În timp ce Medvedev se decidea asupra componenței aparatului prezi­den­țial, Vladimir Putin a trecut în vizită de lucru pe la Kremlin și a cerut apro­barea noului guvern din partea lui Medvedev. Noul președinte al Rusiei s-a uitat peste lista înaintată de Putin și nu a obiectat nimic, aprobând-o ime­diat. Astfel, noul cabinet de miniștri al Federației Ruse arată în felul următor: Rașid Nurgaliev, ministru de interne, Serghei Șoigu, ministru pentru situații de urgență, Serghei Lavrov, ministru de externe, Anatoli Serdiukov, ministrul apă­rării, Aleksandr Konovalov, minis­trul justiției, Tatiana Golikova, ministrul dezvoltării sociale, Aleksandr Avdeev, minis­trul culturii, Andrei Fursenko, ministrul învățământului și științei, Iuri Trutnev, ministrul ecologiei și resur­se­lor naturale, Viktor Hristenko, ministrul producției și comerțului, Dmitri Kozak, ministrul dezvoltării regionale, Igor Șegolev, ministrul comunicațiilor, Alek­sei Gordeev, ministrul gospodăriei comu­nale, Vitali Mutkov, ministrul sportului, turismului și tineretului, Igor Levitin, ministrul transportului, Aleksei Kudrin, ministrul finanțelor, Elvira Nabi­ul­lina, ministrul dezvoltării economice, Serghei Șmatko, ministrul energiei. Lista miniștrilor a fost completată cu cea a aparatului guvernamental. Viktor Zubkov și Igor Șuvalov au fost numiți prim-vicepremieri, iar Aleksandr Jukov, Serghei Ivanov, Aleksei Kudrin, Igor Secin și Serhei Sobianin au fost numiți vicepremieri.
La o primă lectură asupra listei observăm că Vladimir Putin a făcut câteva remanieri, însă fără să aducă modi­ficări substanțiale. Astfel, apa­ra­tul guvernamental s-a extins de la cinci la șapte membri. În ceea ce privește componența ministerelor, putem afirma că 3/4 din miniștri și-au păstrat posturile. Noutățile au apărut la nou-înființatul minister al sportului, turis­mului și tineretului unde a fost desemnat să conducă fostul preșe­dinte al Uniunii de Fotbal din Rusia. Totodată, Ministerul Industriei și Energiei a fost divizat în două.
Personajele-cheie în noul cabinet vor rămâne Serghei Lavrov, un monument al politicii externe rusești, Aleksei Kudrin, care va trebui să se ocupe de programul economic atât de mult vehiculat de Putin și Medvedev, iar în aparatul guvernamental o sarcină majoră cade asupra lui Igor Șuvalov, un favorit al lui Putin, care în calitate de prim-vicepremier pe probleme de activitate economică externă va trebui să depună toate eforturile pentru ca Rusia să devină membră a Organizației Mondiale a Comerțului.
În general, la Moscova nu sunt mari noutăți în ceea ce privește structura aparatului prezidențial și guvernamental. De aceea o primă reflecție indică faptul că Putin încă deține controlul asupra puterii. Însă nu se știe cu precizie pentru cât timp, fiindcă în acest moment contează nu numai felul în care știi să muți piesele, dar și cum poți să le menții pe poziții favorabile.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 57

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: