Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Harta taberelor de romi din Roma: domnia extorcărilor și drogurilor

Andrei BĂDIN

Un „screening” privind 60 de zone, în mare parte în afara legii și locuite de diferite etnii de romi, oferă prima hartă completă a taberelor de nomazi din capitala Italiei. Această primă oglindă reflectă o situație mai îngrijorătoare la nivel național, unde sute de zone ocupate de peste 130.000 de romi devin adesea „off-limits” chiar forțelor de ordine, cu barăci supraaglomerate de clandestini, de persoane având la activ mai multe condamnări penale, de căutați de justiție, adevărate „baze” pentru traficul de droguri și tăinuire de mașini furate, bijuterii, cupru, și aflate într-o stare alarmantă din punct de vedere al dotării, condițiilor igienico-sanitare, de minimă supraviețuire.

În general, jumătate din romi sunt foarte tineri și printre ei se numără majoritatea celor 417 adolescenți care aglomerează institu­țiile penale pentru minori.
Monitorizarea lor s-a dovedit nece­sară în lumina abordării de către guvernul Belrusconi a problemei imi­gra­ției clandestine și combaterii crimi­nalității. Este vorba de o nouă manieră de a înfrunta urgența siguranței pu­blice de către succesorul lui Walter Veltroni la Primăria Romei, Gianni Ale­manno, care și-a focalizat o mare parte din campania electorală tocmai asupra închiderii taberelor de nomazi abuzive, ignorând probabil anvergura reală a problemei. Aceasta este gigantică, dacă ai în vedere faptul că „Orașul Etern” se laudă cu un record de tabere ilegale de romi.

Focarele

Ultimul recensământ arată că au crescut la 48 (din 60) zonele neregulamentare, lipsite de orice auto­rizație, prezentând riscul declanșării unor epidemii, având în vedere că 46 din ele nu au nici măcar băi, o toaletă chimică, un grup sanitar, un abo­na­ment individual de apă și lumină. Con­dițiile igienico-sanitare, analizate ta­bă­ră cu tabără, merg de la o evaluare „foarte proastă” (47 tabere) la una „me­diocră” (4 tabere) până la „mo­de­rată” (9 tabere). Calificativul satis­fă­cător este, prin urmare, un miraj în astfel de structuri, alcătuite în marea majoritate din rulote și barăci locuite chiar de 160-220 de persoane în me­die, așa cum se întâmplă în taberele din Benigni și Tor di Quinto.
Imaginea pe care o ai asupra ta­berelor de romi existente în zone pro­tejate sau ale unor situri arheologice este una „suprarealistă”: rulote în inte­rio­rul „parcului Veio”, tabere răspân­dite în situl arheologic al Cinecitta, pa­tru tabere de barăci de-a lungul „par­cului Appia Antica”, pe colina San Sebastiano. Proliferarea de tabere abuzive pe malul fluviilor Aniene și Tevere a determinat clasificarea unora ca fiind „cu risc înalt de inundare”. În primul rând, Tor Di Quinto. Apoi mai există cabanele din lemn și carton dintre podurile Matteotti și Duca D’Aosta, taberele de corturi din spatele Via Bencivegna și Via Foce dell’Aniene. Taberele în care aspectele criminalității marchează apogee îngrijorătoare de intoleranță și delincvență sunt uneori cele mai bine dotate. La „Lombroso” de la Ponte Milvio sunt semnalate foarte puternice tensiuni interne, la fel ca la „Salviati 2”, unde abundă conflictele legate de diferite incompatibilități.

Zona cea mai periculoasă

În opinia polițiștilor și carabinierilor cea mai periculoasă rămâne tabăra „Casilino 900”: 850 de suflete numă­rate, peste jumătate cunoscute poli­țiș­tilor de la numărul 113 sau cara­binierilor de la numărul 112. Furturi, smulgeri de genți, jafuri, trafic cu droguri. Cod roșu pentru echipele mobile și patrulele de intervenție rapidă ale carabinierilor care efectu­ează razii sau controale de rutină, din care nu este sigur că vor ieși nevă­tă­mați. Același lucru este valabil pentru tabăra „Gordiani”, regatul cocainei: din 240 de ocupanți, nici unul nu a fost văzut desfășurând o muncă.
Lista neagră a degradării romilor este infinită, subliniază „Il Giornale”. Tot așa cum crește de ani de zile lista delictelor pe care le comit în fiecare zi țiganii, la umbra Colosseumului. Re­cent, Procuratura din Roma a des­coperit o școală de furturi pentru zece frați romi, ținută de părinți, în timp ce, din păcate, rămân „floare la ureche” furturile din apartamente și violențele împotriva femeilor. Arestarea a două femei rome pe Corso Trieste, ambele gravide, este o dovadă de operațiune condusă cu perspicacitate de poliție. Așa cum semnalează forțele de ordine, cerșetoria asociată cu furtul de por­tofele este un obicei greu de stopat, mai ales în dauna turiștilor. Dacă merge bine, în medie au loc 10-12 denunțuri pe zi. O tânără de 19 ani din tabăra din Castel Romano a fost arestată pentru a 35-a oară de carabinieri, la 13 aprilie, după ce a ușurat de portofel o turistă. În materie de clasificare, este a șasea țigancă cu cele mai multe antecedente. Numărul unu rămâne o bosniacă de 27 de ani, arestată în aprilie, la Verona: 75 de semnalări, pedeapsă cu 16 ani de închisoare, niciodată executată.
În România, țiganii nu trăiesc în tabere de nomazi, ci în cartiere sărace la periferiile orașelor, un fel de enclave în care au fost segregați pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. În mod oficial, numărul lor este de 535.000, dar numărul real este estimat între 1,5 și 1,8 milioane, consemnează autorul unei corespondențe de la București, publicată în ziarul „Il Messaggero”. Printre cartierele de țigani rău famate din București, cel mai cunoscut este Ferentari, iar în țară există comunități mari de țigani în Călărași și Craiova. Factorii constanți în aceste specii de enclave urbane sunt degradarea, criminalitatea și bolile.
La origine, țiganii erau sclavi pe lângă curțile princiare și lucrau la mănăstiri, unde se ocupau de prelu­cra­rea aurului și a aramei. S-au instalat în România în 1385; sclavia a fost desfi­ințată în 1844. Au fost deportați în timpul celui de-al doilea război mon­dial: aproximativ 25.000 de nomazi au fost constrânși la munci forțate în Transnistria, și au supraviețuit 11.000 dintre aceștia. Comunismul le-a inter­zis să practice activitățile tradiționale, îndreptându-i spre agricultură. O dată cu prăbușirea comunismului, ei au început să se deplaseze în țările UE, în principal în Italia.

De la cazul Mailat

Polemicile cu privire la romi au reizbucnit o dată cu uciderea Giova­nnei Reggiani la Roma, în noiembrie anul trecut, de către Nicolae Romulus Mailat. Un sondaj Gallup difuzat ime­diat după uciderea Giovannei confirma faptul că mulți români preferă cuvântul țigan în loc de rom de teamă să nu se facă confuzie între „rom” și „român”. În februarie 2000, Ministerul de Externe a decis ca în documentele oficiale să fie folosită denumirea de rom și nu de țigan.

Soluțiile pentru romi

Una dintre soluțiile propuse de către autorități pentru promovarea integrării romilor este învățământul, “dar deseori directorii de școli decid să-i separe pe copiii de romi de cei români”, afirmă Magda Matache, directoarea organizației negu­verna­men­­tale „Romani Criss”. „Problema nu este că romii nu-și trimit copiii la școa­lă, ci aceea că dascălii, de cele mai multe ori români, nu le acordă sufi­cientă atenție, motiv pentru care după opt clase mulți dintre copiii romi nu știu nici măcar să citească și să scrie”, mai spune Magda Matache, susținând că discriminarea îi afectează și pe țiganii care au o diplomă de studii și care cu greu își găsesc un loc de muncă.
Cu fondurile europene PHARE, de 4,5 milioane de euro, Agenția guvernamentală națională pentru romi a susținut campanii antidiscriminare și a format peste 2.000 de persoane pentru a promova integrarea socială. „România este unica țară din Estul Europei care a luat împrumut de la Banca Mondială 25 de milioane de dolari, aproape jumătate din această sumă fiind destinată infrastructurilor din 120 de comunități rome”, a declarat presei italiene Gruia Bumbu, președintele agenției amintite. De asemenea, a adăugat el, vor fi moder­nizate 70 de grădinițe și construite alte 20 în localități cu populație majoritară de etnie romă. Alți 3,3 milioane de euro sunt alocați pentru documentele de identitate pentru țigani întrucât foarte mulți dintre ei nu au astfel de documente, conchide ziarul italian.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 57

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: