Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Italienii nu sunt xenofobi

Virginia MIRCEA

Italienii nu sunt xenofobi în general, iar violențele împotriva taberei de țigani din Napoli pot fi cel mai bine înțelese în contextul celorlalte probleme principale ale orașului, aflate în strânsă legătură: criza gunoaielor și puterea crimei organizate.

Poporul Libertății, partidul pre­mierului italian Silvio Berlus­coni, a venit la putere cu ce­ea ce pare a fi o majoritate solidă, și chiar și opozanții săi se așteaptă să ducă la capăt mandatul de cinci ani. Dar Silvio Berlusconi nu este într-o situație de invidiat. El are de purtat un război pe mai multe fronturi, și nu este clar dacă are suficienți soldați.

Promisiunea ordinii

El a promis italienilor că va aduce ordine în locul confuziei extraordinare (chiar și după standardele italiene) crea­te de predecesorii săi de centru-stânga, va reduce impozitele și va impu­ne un nivel decent de securitate în orașe, caracterizate tot mai mult de delicte, huliganism și violențe de tot felul, de la fenomenul european al microbiștilor beți care se iau de orice persoană în uniformă, la ieșirile xenofobe împotriva imigranților ilegali, mulți dintre ei locuind în tabere impro­vizate la periferia marilor orașe ca Roma, Milano și Napoli, și până la flagelul crimei organizate, în special ca­morra (mafia) napolitană și ‘ndran­gheta (gangsterii) din vecina Calabria (mafia siciliană a fost puternic lovită în ultimii ani și amenință mult mai puțin legea și ordinea). Securitatea depă­șeș­te întotdeauna ca importanță proble­mele politice mai abstracte, și, dacă are de gând să reușească, Berlusconi trebuie să țină sub control aceste fenomene.
Nu este arhicunoscutul stereotip despre Italia, țara vieții dulci și a oamenilor încântători, este realitatea zilelor noastre, și majoritatea italienilor vor ca Berlusconi să acționeze rapid și ferm asupra acestor probleme pe care le consideră mai importante decât inte­grarea și multiculturalismul. Iar sim­bo­lul problemei de securitate, de la imi­granți ilegali la crima organizată, este orașul Napoli, care a dominat știrile din Italia cu două povești de groază: munții de gunoaie de pe străzi (o problemă strâns legată de camorra), și izbuc­ni­rile de violență împotriva țiganilor care și-au instalat tabere în jurul orașului.

Atacul contra taberei de țigani

O tânără țigancă a fost prinsă fugind pe scările unui apartament de la periferie, cu o fetiță nou-născută în brațe, la sfârșitul lunii mai. Mama a început să țipe, au apărut vecinii, țiganca a fost înconjurată, iar poliția a trebuit să salveze răpitoarea de la linșaj. În doar câteva ore, tabăra de țigani a fost atacată cu cocktailuri Molotov de tineri pe motociclete, iar majoritatea țiganilor – cei mai mulți veniți din România – au fost siliți să fugă. În zilele următoare, ziarele au abundat în titluri gen “Așadar, chiar fură copii,” citând surse oficiale care să confirme vechea credință că țiganii nu fac doar trafic cu copii, ci îi și obligă să cerșească și să fure în folosul șatrei.

Problema țiganilor stârnește pasiuni

Este de înțeles că soarta țiganilor stârnește multe pasiuni; în fond, au fost trimiși în taberele de exterminare naziste, împreună cu evreii, cu cei cu defecte congenitale, cu inamicii politici ai celui de-al Treilea Reich și cu homo­sexualii. Dată fiind versiunea prescur­tată, simplistă și corectă din punct de vedere politic a istoriei fascismului (fas­cismul este rău, de dreapta, apără status quo-ul și este rasist, în timp ce antifascismul este bun, de stânga, cheamă la revoluție și este super­tolerant), așa cum e prezentată ea astăzi majorității studenților europeni, este ușor de înțeles de ce politicienii socialiști spanioli au denunțat foarte vehement un guvern italian care a recomandat măsuri mai dure împotriva imigranților ilegali.
Și totuși problema există, iar cu excepția Europei de Est, foarte puține țări au încercat să-i integreze pe țigani, sau măcar să adopte legi privind educația nediscriminatorie a copiilor țigani. Parlamentul European a acordat recent doar un minut unui parlamentar liberal ungar pentru a prezenta problema.
În cele 27 de state ale Uniunii Europene există între 12 și 15 milioane de țigani, din care doar 200.000 sunt în Italia. Dintre ei, 80.000 au cetățenie italiană, ei părăsindu-și țara “de ori­gi­ne” din cauza oprimării, a lipsei de lo­curi de muncă și de mijloace de subzis­tență. Majoritatea țiganilor din Italia sunt aici de câțiva ani sau chiar decenii și puțini au rude sau prieteni în România, Bulgaria sau Ungaria, de unde au plecat cei mai mulți.
Ei au nevoie de educație, protecție și disciplină. Este puțin probabil că noul guvern italian va lansa un pachet de măsuri de asimilare și va aborda chestiunea ca parte integrantă a problemei generale de securitate.
Violențele împotriva taberei de țigani din Napoli pot fi cel mai bine înțelese în contextul celorlalte probleme principale ale orașului, aflate în strânsă legătură: criza gunoaielor și puterea crimei organizate.

Criza gunoaielor

Criza gunoaielor este una veche, parte integrantă a istoriei orașului. Napoli este renumit pentru mizerie și boli, și a suferit numeroase epidemii de ciumă și holeră. Câteva campanii de “modernizare” a mahalalelor din inte­rio­­rul și din afara orașului au eșuat. Acum 15 ani, o apă neagră și împuțită a început să se scurgă din canale în două cartiere sărace, oripilând cetă­țe­nii și determinând guvernul central să ia măsura extraordinară de a demite consiliul municipal.
După câteva luni, reformistul de stânga Antonio Bassolino a fost ales primar, cu o platformă bazată pe com­baterea crimei organizate și reînnoire urbană. Din păcate, stânga s-a dovedit a fi și mai coruptă decât predecesorii săi, iar Bassolino, în prezent preșe­din­te al regiunii din jurul orașului Napoli, a devenit ținta disprețului public, fiind recunoscut ca simbol al corupției.
Dovezi tot mai numeroase ale înțe­legerilor sale cu mafia locală și inca­pacitatea clară de a gestiona criza gu­noaielor (chiar și după ce a primit puteri excepționale și miliarde de euro de la Roma și guvernele europene) au pus capăt visului, și în viitorul apropiat Bassolino va petrece mult timp prin tribunale. El și-a pierdut chiar și simțul politic: la apogeul recentei crize a gu­noaielor, când sacii de resturi se adunau în munți pe străzile orașului, ziarele locale au publicat fotografii cu strada lui Bassolino... cât se poate de curată. Este greu de găsit un napolitan care să recunoască faptul că a votat cu Bassolino la ultimele alegeri.
Între timp, stimulați fără îndoială de iminenta apropiere a Consiliului de miniștri, gunoierii au fost che­mați de urgență să lucreze toată noaptea. Cu două nopți înainte de so­sirea lui Berlusconi, două mahalale cunos­cute sub numele de Cartierul Spaniol și alte două considerate atât de periculoase încât chiar și localnicii se feresc de ele: Forcella și Sanità arătau destul de bine.
Cum s-a putut? Explicația oficială este că gunoaiele au fost transportate cu trenul în Germania. Și așa și este. Dar chiar și așa, este evident că orașul ar fi putut fi curățat cu mult înainte de sosirea lui Berlusconi și a cabinetului său. Nu a fost, pentru că fie autoritățile nu au vrut, fie sunt atât de incom­petente încât n-au putut. Dar, după cum s-a văzut, sunt competente; orașul a fost curățat în 48 de ore.

Gommora

Problema gunoaielor, ca și multe atle probleme ale orașului, se leagă de crima organizată. Într-una din acele coincidențe stranii care te fac să crezi că viața imită arta, filmul Gomorra a debutat la Festivalul de Film de la Cannes în toiul acestui dezastru, și a câștigat premiul doi. Filmul are la bază un best-seller scris de un tânăr jurnalist, curajos și foarte talentat, pe nume Roberto Saviani. S-ar putea să-l coste viața; guvernul i-a pus la dispo­zi­ție protecție permanentă, iar depla­să­rile sale sunt ținute secrete până în ultima clipă.
Gomorra este, tehnic vorbind, un roman (și un joc de cuvinte) despre ma­fia napolitană, camorra, deși este imposibil să-l citești fără să fii convins că este vorba de un reportaj serios, mai ales că unii dintre greii camorra menționați în “roman“ își așteaptă sentința chiar în această perioadă.
Una dintre dezvăluirile din cartea care a stat la baza fimului (publicată acum câțiva ani) se referă la criza gunoaielor. Potrivit lui Saviani, camorra a intrat pe piața colectării deșeurilor toxice din nord, pe care le îngroapă în peșteri și cratere de vulcani din jurul orașului Napoli, poluând astfel solul pentru câteva generații și otrăvindu-i pe ghinioniștii care locuiesc în zonă.
Toată lumea este afectată; mari­narii americani de la baza NATO din apropiere fac analize pentru iden­tifi­carea unei probleme medicale cunos­cută până acum sub denumirea me­dicală tehnică “tuse de Napoli“, care, par să creadă unii medici, este cauzată de dioxina produsă de incendierea gunoaielor. Mafiei nu-i pasă.
Evident, criminalii nu vor ca această afacere profitabilă să fie preluată de forțele naționale de ordine, și mulți cred – deși deocamdată fără nici o dovadă concretă – că multe din­tre revolte sunt organizate de camor­riști. Ar fi foarte logic. Așa cum spune unul din personajele din film, “etica este pentru învinși.” Pentru mafie, totul se reduce la bani și la puterea pe care o aduc banii. Camorra este una din cele mai bogate organizații din lume, și nu ezită să ucidă pe oricine îi stă în cale. Saviano chiar are nevoie de protecție.

Eșecul statalității

Toate acestea converg într-o imagine generală: eșecul statului italian, de la guvernul național de la Roma până la guvernele locale din regiunea Campania și orașul Napoli, în încercarea de a asigura un nivel decent de securitate cetățenilor. Și fără acest lucru, nimic altceva nu mai con­tează. Există un sentiment de dispe­rare vizibil în oraș în ultima perioadă, un amestec de frustrare și fatalism pe care un procuror local l-a numit “ex­trem de volatil.” Fără îndoială starea de spirit este foarte proastă, și oamenii așteaptă ajutor dintr-o nouă direcție. Napolitanii urăsc “Nordul“ încă din anii 1860, când regatul Napoli a fost cucerit de Giuseppe Garibaldi și de armatele regelui Piemontului și Savo­iei, și anexat noii Italii. Dar astăzi se roagă ca Silvio Berlusconi, un nordic tipic din Milano, să-i salveze.
În ziua de dinaintea sosirii lui Berlusconi, niște băieți geniali au acoperit zidurile orașului cu postere extrem de inventive, procla­mând că, dacă primul ministru rezolvă problema gunoaielor și a camorrei, vor solicita “Sanctificarea Imediată“ (folo­sind sintagma “Santo Subito” pe care credincioșii au scandat-o la înmor­mântarea Papei Ioan Paul al II-lea). Într-o manieră tipic napolitană, autorii știau că doar un miracol poate salva orașul, de unde și utilizarea limbajului religios.
Berlusconi a apreciat fără îndoială aluzia (este suficient de religios ca să-și construiască propria capelă și propriul mormânt pe proprietatea sa din nord), iar primele măsuri par a fi bune. El a anunțat că guvernul va considera criza o problemă de securitate națională, că pentru gestionarea ei va fi numit un oficial din domeniul securității, care va răspunde direct în fața premierului și că armata va asigura securitatea facilităților de depozitare a deșeurilor. Mai mult, a fost anunțat un program ambițios de construire de unități de incinerare, prima (care ar fi trebuit să fie terminat în 2001) urmând a fi dată în folosință până la sfârșitul anului.

Publicat în : Cover story  de la numărul 57

Comentarii

Comentariul nr.1 - nume a spus în 10.07.2008 06:16:00:
fain articolul

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: