Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Pași înapoi în Asia de Est

Anthony McARTHUR

Dacă Washingtonul nu face o schimbare în politica externă, s-ar putea apropia de un moment de cotitură în ce privește capacitatea de a juca un rol important în Asia de Est. Mai mulți factori – între care concentrarea atenției asupra Irakului, resursele limitate și un slab management al alianțelor – erodează poziția SUA în Pacificul de vest. Dacă aliații își pierd încrederea în politica SUA, americanilor le va fi mult mai greu să răspundă provocărilor regionale și să facă față ascensiunii Chinei. Însă tocmai asta se întâmplă.



Din punct de vedere politic, participarea administrației Bush la “Discuțiile în șase” privind Coreea de Nord, într-un format absolut neadecvat, generează tensiuni în relațiile cu unii din partenerii lor cheie în Pacific. În tot acest proces, chiar cu negociatorii americani făcând concesii Phenianului la fiecare pas, au trecut cu vederea preocupările celor mai apropiați aliați ai lor. Japonia, de pildă, a refuzat să acorde orice ajutor economic până când Coreea de Nord oferă explicații complete și sincere privind cetățenii japonezi pe care i-a răpit în anii 1970 și 1980. Japonia a cerut Departamentului de Stat al SUA să nu încheie nicio înțelegere cu Phenianul până la rezolvarea problemei răpirilor.

Washingtonul a asigurat Tokyo că nu va fi „lăsat la strâmtoare”, însă Departamentul de Stat a decis că nu va condiționa oficial o înțelegere în privința programelor nucleare ale Coreei de Nord de rezolvarea problemei răpirilor. Mult mai rău încă, din punctul de vedere al Japoniei, este că SUA ar putea să șteargă în curând Phenianul de pe lista susținătorilor terorismului. Numeroși japonezi vor privi scoaterea de către SUA a Coreei de Nord de pe lista teroriștilor fără a se rezolva problema răpirilor drept o trădare.

Nici Coreea de Sud nu este mulțumită de politica actuală a SUA. Noul președinte, Lee Myung-bak, care tocmai a vizitat Washingtonul, afirmă că este inacceptabil ca SUA să încheie acorduri bilaterale cu Coreea de Nord ignorând Seulul. Dar dacă Casa Albă își slăbește poziția în ce privește armele nucleare ale Coreei de Nord, îi va fi foarte greu lui Lee să-și mențină politica de neacordare de ajutoare economice Phenianului până când dictatorul Kim Jong Il își îndeplinește promisiunile.

O atitudine mai laxă asupra Coreei de Nord ar putea fi rezonabilă dacă SUA își atinge țelul unei „eliminări complete, verificabile și ireversibile” a programelor sale nucleare. Dar foarte puțini specialiști consideră că Kim Jong Il își va preda voluntar armamentul. Pentru celelalte țări din regiune, ștergerea Phenianului de pe lista teroriștilor fără a se suspenda programele nucleare și de proliferare face SUA să pară nedemnă de încredere și disperată.

 

Cu o Chină care își sporește bugetul militar cu rate de două cifre în fiecare an, aliații SUA se întreabă dacă pot avea încredere în angajamentele de securitate ale Statelor Unite. Dar “Discuțiile în șase” nu sunt singurul aspect al slăbirii poziției SUA în regiune. Probleme generale de securitate provoacă și ele tensiuni crescânde în alianțele americane . De pildă, oficiali sud-coreeni au afirmat în mai multe rânduri că speră să amâne dizolvarea Comandamentului Forțelor Mixte (CFC), prin care trupele SUA și sud-coreene sunt puse sub coordonare americană pe timp de război. Până acum, oficialii de la Pentagon și Casa Albă au refuzat să ia în discuție programul, conform căruia CFC urmează să fie dizolvat în 2012. Ofițerii militari sud-coreeni consideră că nu vor avea capacitatea de a prelua controlul pe timp de război până la acea dată. Încăpățânarea SUA asupra acestui punct ne-ar putea foarte bine dereriora relațiile militare strânse  cu Seul.

Mai mult, cu o Chină care își mărește bugetul de război cu rate de două cifre în fiecare an, aliații SUA se întreabă, evident, dacă pot avea încredere în angajamentele de securitate ale SUA. Retrăgându-și trupe din Coreea de Sud și Okinawa, Statele Unite ridică întrebări despre o posibilă retragere mai substanțială a SUA în Asia de nord-est. Între timp, atât Australia cât și Japonia au vrut să cumpere avioane de luptă americane, F-22 Raptor – și totuși Washingtonul refuză să ia în considerare exportarea sau acordarea de licențe pentru producția modificată de F-22, iar finanțarea federală a producției de F-22 va fi suspendată după 2009.

De o importanță mai mică pentru aliații SUA, deși nu cu mult, este eșecul repetat al Washingtonului de a răspunde la provocările Chinei, între care urmărirea vapoarelor americane, refuzarea permisiunii de ancorare în porturi pentru navele Marinei americane, încercările de a le sparge sistemele IT sau doborârea unui satelit meteo. Statele Unite par dispuse să permită Chinei să schimbe regulile comportamentului internațional în Pacific, fapt care va reduce sentimentul de siguranță al tuturor popoarelor din regiune, și le va spori suspiciunile legate de China.

Aliații SUA sunt la fel de preocupați de politicile economice, mai ales acum când creșterea globală a încetinit. În timp ce China semnează acorduri economice bilaterale și multilaterale, Congresul controlat de Democrați subminează înțelegerile de liber schimb. Foarte important, probabila neratificare în Congres a Acordului de Liber Schimb Coreea - SUA (KORUS FTA) va fi o lovitură pentru alianța americano-coreeană. Oficialii coreeni consideră că renunțarea la KORUS FTA nu doar va afecta planurile de revitalizare economică lansate de președintele Lee, ci va trimite un semnal mai larg privind lipsa de interes a SUA față de alianță. Este greu de explicat oficialilor sud-coreeni că pactul comercial este subordonat preocupărilor de politică internă; aliații SUA îl vor primi ca pe o dovadă că nu se poate avea încredere în America. Similar, Japonia și alte țări prietene, ca Singapore, se plâng deschis de absența amaricanilor de la Summitul Est-Asiatic, precum și de lipsa de interes la nivel înalt față de ședințele Asociației Popoarelor sud-est asiatice.

 

Acasă, guvernanții declară că SUA este profund angajată în Asia de Est și rămâne un partener de încredere. Dar în politica globală, percepția contează la fel de mult ca realitatea. SUA este văzută tot mai mult ca fiind distantă, dispusă (chiar nerăbdătoare) să facă pe plac guvernelor care se opun politicilor sale, și lipsită de o viziune strategică pentru regiune.

Nimeni nu spune că SUA își va abroga cu bună știință alianțele din Asia în viitorul apropiat. Însă dacă va continua să nu dăm atenție partenerilor, într-o bună zi s-ar putea trezi eșuată în Pacific.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 56

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: