Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Să gândim pozitiv. Sau nu

Diana ILIESCU

Cine nu își dorește în zilele noastre să aibă o viață senină și liniștită?

Ajută gândirea pozitivă? Ajută să pui răul înainte? Pentru a vă decide mai ușor, vă prezentăm două posibile exemple imaginare de gândire, precum și un posibil răspuns...



Omul care gândește pozitiv

Noi nu ne dăm seama cât de multe avantaje ni se pun la dispoziție în fiecare zi.

Se întreba cineva într-un articol precedent de ce mass-media românească se concentrează atât de mult pe ce se întâmplă în România. Pentru că avem avantajul incontestabil de a beneficia de un material inepuizabil și solid atât pentru tabloide și emisiuni de divertisment, cât și pentru ziarele, revistele și emisiunile cu tentă intelectuală.

Să luăm de exemplu week-end-ul. Orice fire ai avea, jovială ori pesimistă, romantică sau realistă, visătoare sau ironică, numai să ieși din casă, să faci o plimbare de un sfert de oră prin cartier ori centru, preferabil pe jos sau cu mijloacele de transport în comun, și ai deja baza pentru un posibil articol sau subiect de tratat. Vezi cum a venit primăvara, auzi cum păsările cântă, simți mireasma florilor de liliac plutind pe lângă blocurile devenite dintr-o dată mai puțin respingătoare privirii, vezi cum un boschetar îngropat în iarba deja deasă și înaltă își toarnă cu atenție aurolac în punga de plastic, îți întorci privirea și vezi un bătrân venind de la piață cu plasele încărcate, dar și cu un buchet de lalele, probabil pentru soție. Un alt avantaj de care ne bucurăm mai ales în timpul săptămânii este criticatul transport în comun. Acest transport este nu numai un „sport” ce îți dezvoltă numeroase grupe de mușchi, îți exersează numeroase simțuri, dintre care mai ales simțul echilibrului, dar este și un important sport al nervilor puși la încercare, un remarcabil proces de călire pe care ar trebui să îl apreciem. Pentru cei care doresc să se mențină în formă și nu vor să dea banii la sala de gimnastică este, de ce nu, soluția perfectă.

Am avut și summit-ul NATO, în urma căruia Bucureștiul nu va mai fi confundat cu Budapesta (deși Budapesta e un oraș foarte frumos, în definitiv). Avem și flori, incredibil de multe flori prin parcurile cunoscute și pe rutele invitaților. Am avut și concedii, și drumuri închise și un trafic mai puțin intens în capitală în săptămâna aceea, lumea profitând din plin de repaosul binemeritat. Am avut și o mulțime de polițiști care și-au făcut datoria și au dirijat circulația la sosirea coloanelor oficiale. Chiar dacă pe Bulevardul Kiseleff o fată de douăzeci de ani a fost lovită de o mașină, polițiștii nu s-au lăsat impresionați de acest eveniment cu sfârșit fatal pentru tânără și au continuat să își facă datoria, adică să dirijeze circulația, bineînțeles. Așa cum s-a exprimat elocvent unul dintre ei: doar ei nu sunt Salvarea, nu?! Cursuri de prim-ajutor pentru polițiști? Astea-s mofturi de Europa occidentală. Mai bine să continuăm să mergem pe un drum bătătorit, să nu ne opunem mecanismului de selecție naturală, să nu irosim eforturi suplimentare pentru supraviețuirea altora, să ne pese de noi și de „obiectivele” noastre. Așa cum am învățat la un curs de organizare a timpului, trebuie să ne urmărim obiectivele personale și profesionale și să acționăm doar în măsura în care câștigăm ceva din acțiunile noastre sau în măsura în care ne apropie mai mult de obiectivele propuse de noi. Altceva nimic. Acestea sunt ultimele tendințe ce prind rădăcini instantaneu în solul nostru deosebit de fertil: viața mea contează, viața altora... mai puțin.

Am avut și demisia lui Adrian Cioroianu, inovatorul intelectual care a folosit în mandatul său poate pentru prima dată atât de intens în istoria Ministerului de Externe metoda „trial and error”. El a dat, după un lung șir de inedite „lecții” de diplomație bazate pe această metodă, o ultimă lecție „de onoare” tuturor, și astfel s-a făcut dreptate în cazul românului închis în Polonia ce și-a permis să moară în greva foamei până să apuce să-l bage în seamă cineva. Moartea sa acum este permanent legată de demisia unui ministru. Uitați o metodă inedită de a ajunge în centrul atenției!

Cum să nu fii optimist când oriunde în jur vezi atâtea avantaje, porți deschise și lucruri realizate?!

Pesimistul inadaptat gândește

Trăim într-o lume profund inechitabilă ce nu se va schimba decât o dată cu schimbarea mentalităților.

În România actuală, mulți tineri ajung să lucreze cu totul altceva decât și-ar fi dorit. Mulți nici nu sunt conștienți de potențialul lor, sunt în lipsă acută de repere sau știu ce vor, dar vor în altă țară.

Multinaționalele mizează pe dorința fiecăruia de a se simți important și valoros și pun accent pe dezvoltarea personală pentru a arăta mărinimia lor, care, până la un punct, este reală. După ce simțurile sunt atrofiate de senzația că ești important și valoros, de parcă ar trebui să cauți confirmarea asta tot timpul de la ceilalți, crește riscul de a te transforma în ceea ce nu ești de fapt. Cresc pericolele de a te pierde în munci repetitive, de uzură, de rezistență nervoasă și, mai mult, de a ajunge să crezi că îți și place, atâta timp cât îți aduce o recompensă materială.

Suntem martori ai unei degradări morale determinate de lipsa și obsesia banilor combinate cu influențele globalizarii. Mulți români judecă după aparențe și în același timp încearcă să construiască la rândul lor astfel de aparențe, să creeze imagini de falsă bunăstare. Această falsitate este diferită de mândria – onorabilă de altfel – de a nu-ți expune sărăcia în public si de a nu te victimiza. Sunt multe personajele care frecventează numai localuri scumpe și se îmbracă cu haine „de firmă”, deși acasă confortul este inexistent. Circulă în frumoase mașini personale, deși locuiesc cu chirie. Sunt îmbrăcați elegant, distins și lasă impresia unui gen de intelectualitate cu iz melancolic, însă citesc ziare de scandal pline de imagini de-a dreptul pornografice.

Soluția o găsim în educație. Da, dar școala din România este prima sursă – în ordine cronologică în viața unui individ – care alimentează fie „toceala”, echivalentul platitudinii contemporane, fie „fițuicile”, ca precursoare ale furtișagurilor mărunte extinse până la corupția la nivel de mental colectiv. Metodele de predare sunt învechite, programa școlară este axată prea mult pe teoretic. Nu este pus accentul pe consilierea profesională a tinerilor sau pe aflarea cât mai timpurie a înclinațiilor unui copil, pentru ca acesta să și le dezvolte și ulterior să poată excela într-o activitate care îl pasionează și îl va face apoi de neprețuit ca om.

Soluția o găsim în altă țară. Da, dar nici pe plan global situația nu e roz. Chiar dacă avantajele globalizării, date de răspândirea accesului la informație, de răspândirea modelelor, și astfel de mărirea șanselor răspândirii modelului democratic, nu pot fi trecute cu vederea, acestea sunt contrabalansate de inegalitățile sociale și economice uriașe de la o zonă de pe glob la alta, culminând cu boli ucigătoare, malnutriție, analfabetism și o inegalitate de șanse ce permit manipularea maselor, în timp ce în alte zone ale globului risipa, luxul, cultul propriei persoane se înalță insolent.

Posibil răspuns: ajută gândirea obiectivă.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 56

Comentarii

Comentariul nr.1 - Mihaiță a spus în 26.05.2008 23:27:00:
Domnișorică, înainte de a înjura matale poliția română, mai bine ai pune mâna pe codul rutier (așa-i că n-ai carnet?) și ai vedea că un accidentat grav nu trebuie mișcat până la venirea salvării. Mă așteptam ca la Cadran să nu ajung să citesc bălării populiste ca-n Libertatea. Dacă tot îi pui pe alții să învețe, n-ar fi mai bine să pui și matale mâna pe-o carte? Nu, nu ca s-o ștergi de praf, ci ca s-o citești.
Comentariul nr.2 - Ina Patrascu a spus în 29.05.2008 08:31:00:
dl Mihaita, sunteti cumva politist?
cred ca ati nimerit pe pagina asta intamplator.
tonul asta zeflemist pastrati-l pt momentele cand faceti piata. ca de alde becali suntem satui !
iar in ceea ce priveste sfatul dvs cred ca batrana din constanta care a fost declarata decedata de catre salvare este un exemplu mai mult decat concludent legat de pregatirea profesionala a personalului medical de pe salvare.
cred ca Diana se refera la o atitudine care ne caracterizeaza pe noi romanii in general. acest lasa-ma sa te las, pe care il intalnesti peste tot.
ca si aceasta atitudine de hai sa-i dam peste bot cuiva decat sa oferim o sugestie constructiva
va multumesc pt atentie si ma bucur ca nu va am drept tata.
o zi buna, Ina
Comentariul nr.3 - Cosmin Arsene a spus în 30.05.2008 15:50:00:
Domnule Mihaita

citesc aceasta revista de 3 ani de zile (inca din zilele frumoase de studentie) si nu am avut vreodata impresia ca citesc ceva asemanator tabloidului Libertatea.
O spun cu toata seriozitatea cititorului angajat ca la o citire atenta a articolului semnat de domnisoara Diana Iliescu se pot intrevedea destul de clar intentiile analitice, bine documentate, corelate si argumentate ale autoarei.
Nu are rost sa folosim si sa transformam libertatea de exprimare in cadrul comentariilor noastre (libertate asigurata de echipa Cadran Politic) in evidente intentii de persiflare ale persoanei Diana Iliescu. Nu stiu de ce spatiul virtual este deseori gandit ca o ascundere a identitatii si folosit drept paravan pentru a jigni la propriu.
Si acum revenind la sursa indignarii dumnavoastre. Nici o lege si nici Codul Rutier romanesc nu interzice autorului accidentului sau agentului de circulatie sa ofere primul ajutor mai ales daca persoana stie sa acorde acest ajutor iar acesta din urma este esential mentinerii in viata a unei persoane umane. Daca legea ar fi interzis acest lucru, atunci aceasta lege ar fi fost fundamental gresita impreuna cu Parlamentul care ar fi compus-o si votat-o.
Si pentru a fi si mai concis tin sa dau un exemplu cat se poate de real si care merita sa fie luat in seama. Nu cunosc profesia dumneavoastra domnule Mihaita, dar daca a lucra in cadrul Politiei Romane implica faptul ca un serviciu trebuie sa fie si o profesiune de credinta, atunci va spun ca va inselati. Si nu fac o argumentatie gratuita: unchiul meu se intampla sa fie comisar sef peste sectia cercetari penale dintr-un oras mare al tarii acesteia si de la el am aflat urmatorul lucru: Sa stii Cosmine de la mine, caci sunt de ceva timp in politia romana, (imi spunea unchiul meu) scoala pe care am invatat-o eu (Academia de Politie) este o scoala de prosti. Ceea ce stiu eu acum am invatat din strada si din lucrul cu infractiunile si autorii lor.

Restul e tacere si dorinta autoarei de a constientiza pe de o parte, pe cei ce conduc sistemul cred politist din tara noastra (in sensul impunerii legii si ordinii si nu in sensul asigurarii securitatii cetateanului) de schimbarile in mentalitate ce trebuiesc operate, iar pe de cealalta parte este vorba despre trezirea constiintei colective a cetateanului obisnuit la crima care in acest caz a purtat numele indiferentei unui sofer prea incantat de masina personala, a unui politist care cred ca nici nu se gandeste ca ar fi putut face ceva sa salveze viata unei studente venita in Bucuresti pentru a-si duce la indeplinire speranta unei vieti mai bune, si a sistemului prea putin modern si fara infuzie de civilizatie a respectului fata de viata (sentiment eminamente occidental) de care da dovada in fiecare zi Politia NOASTRA romana.
Comentariul nr.4 - diana a spus în 08.06.2008 08:12:00:
Chiar si codul rutier romanesc mentioneaza obligatia de a acorda primul ajutor in cazul in care ai accidentat un pieton care trece strada prin loc permis sau nepermis. In cartea pe care o studiaza oricine vrea sa obtina carnetul auto, unul din capitolele cu teste care urmeaza legislatiei se intituleaza Masuri de prim ajutor.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: