Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

„Mortalitatea excesivă” a Rusiei amenință să limiteze dezvoltarea țării.

Virginia MIRCEA

În Rusia rata natalității scăzută, creșterea ratei criminalității și a tensiunilor generate de imigrare, îmbătrânirea populației indică un profilul său demografic și perspective de viitor  diferite de cele europene. În două privințe, deloc încurajatoare pentru perspectivele economice pe termen lung ale Rusiei – ca să nu mai vorbim despre ambiția Kremlinului de a deveni cea de-a cincea economie a lumii până în 2020.



În primul rând, starea de sănătate a populației și mortalitatea sunt cu mult mai proaste decât în Europa occidentală. Speranța de viață a bărbaților ruși este incredibil de redusă, chiar mult mai mică decât valorile actuale din Pakistan sau Bangladesh. Iar tendința se adâncește de câteva decenii. În 2005, speranța de viață la naștere în Rusia, atât pentru bărbați cât și pentru femei, era mai mică decât acum 40 de ani.

Nivelul dramatic al mortalității în Rusia, împreună cu un nivel anemic al fertilității, au condus la un al doilea curent demografic „special” în această țară: depopularea. În cei peste 16 ani de la prăbușirea URSS, Rusia a înregistrat cu 12 milioane de morți mai mult decât nașteri. Imigrarea netă compensează doar parțial acest deficit. Prin urmare, populația Rusiei a scăzut de la 148,7 milioane în 1992 la doar puțin peste 142 de milioane la începutul acestui an. În timp ce Europa de vest se confruntă cu perspectiva unui declin al populației peste o generație, Rusia se află în plină criză.

Președintele ales Dmitri Medvedev vorbește despre o Rusie în care numărul nașterilor îl va depăși pe cel al morților până în 2014, cu o creștere pozitivă a populației în următorul deceniu. El susține un noi „concept demografic oficial” în care politicile privind populația, între care primele pentru nașteri și alte măsuri sociale, chiar în domeniul sănătății publice, să schimbe aceste tendințe. Din păcate, nu există în istoria modernă niciun singur exemplu de  implementate de politici pro-natalitate care să poate asigura un reviriment demografic sustenabil. În afara Rusiei, foarte puțini demografi se așteaptă ca depopularea chiar să se oprească în următoarea generație. Chiar și proiecțiile „optimiste” ale ONU vorbesc despre o scădere de peste 10 milioane între 2005 și 2030.

Populația aptă de muncă a Rusiei se îndreaptă spre un declin și mai abrupt. Între 2005 și 2030, populația aptă de muncă (între15 și 64 de ani) din Europa de vest este așteptată să scadă cu aprox. 7%. În Rusia, cifra este 19%. Deși populația Rusiei este puțin peste o treime din populația Europei occidentale, scăderile reale ale populației apte de muncă promit să fie relativ de aceeași magnitudine în următoarele decenii. În conformitate cu actualele rate ale mortalității, șapte din opt suedezi de 20 de ani se pot aștepta să-și sărbătorească aniversarea de 65 de ani; doar trei din șapte ruși pot avea aceleași speranțe.

În sine, scăderea accentuată a populației apte de muncă – împreună cu rata în creștere a numărului de pensionari față de numărul de angajați – ilustrează o provocare demografică serioasă în ce privește promovarea creșterii economice și a standardelor de viață. Problema este însă și mai acută decât sugerează aceste cifre. Pentru Rusia, problema mortalității se află în strânsă legătură cu cea a populației apte de muncă.

De peste 40 de ani, Rusia a înregistrat o creștere cu adevărat cumplită a mortalității și a morbidității în rândul celor care în mod normal formează coloana vertebrală a economiei moderne. În 2005, pentru bărbații cu vârste între 27 și 57 de ani, ratele mortalității au fost în medie cu 100% mai mari decât în 1965. Cât despre femeile ruse, situația lor nu poate fi descrisă decât ca „bună” în comparație cu îngrozitorul record în rândul bărbaților. Rata mortalității pentru femei între 26 și 59 de ani în 2005 a fost cu cel puțin 40% mai mare decât în 1965 – și pentru anumite categorii de vârstă, rata mortalității a crescut cu 50%, 60% sau chiar 70%.

Cauzele morților sunt destul de clare: o creștere spectaculoasă a numărului de morți cauzate de boli cardiovasculare și răni sau altele (acidente, intoxicații, sinucideri și omoruri). Cauzele ascunse ale acestora, la rândul lor, sunt mai greu de depistat, dar putem menționa un număr de factori plauzibili: alimentație nesănătoasă, lipsa de exerciții fizice, fumatul și presiunea socială. Povestea de dragoste fatală a Rusiei cu sticla de vodcă rămâne legendară, și poate deveni un alt factor important, consumul pe locuitor fiind extraordinar.

„Mortalitatea excesivă” a Rusiei amenință să limiteze productivitatea și dezvoltarea țării. E adevărat că în ultimii câțiva ani Rusia a înregistrat o creștere economică solidă, dar aceasta a fost generată în principal din exporturile de petrol și gaze. În economia lumii moderne, profilul de sănătate a țării este un element esențial pentru potențialul economic sustenabil – s-ar putea spune, singurul element. Cum poate Rusia spera să devină o economie modernă și dinamică, dacă are o forță de muncă redusă și o speranță de viață care de 12 ani este cea mai mică în Europa? Nicio societate modernă nu se poate aștepta la standarde de viață occidentale și în aceași timp la un regim de muncă indian.

Dacă vrea să ajungă în primele rânduri ale economiei sec. XXI, prăpastia economică ce separă Rusia de restul Europei și de toate celelalte democrații instituționalizate trebuie închisă. Pentru ca acest scop să fie atins, este posibil să fie nevoie de eforturi naționale prelungite.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 56

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: