Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Din nou despre criză

Mihnea GRAUR

Euro crește în raport cu dolarul într-un ritm ce dă dureri de cap exportatorilor europeni. Louis Gallois, președintele EADS, aprecia recent că nivelul și evoluția monedei unice europene „asfixiază” industria europeană, iar economia Uniunii Europene va pierde investitorii americani. Rata de schimb euro-dolar se află în vecinătatea lui 1,6, iar îngrijorarea crește pe ambele maluri ale Atlanticului.

Sistemul bancar

Potrivit unui raport al Băncii Reglementelor Internaționale (BIS), băncile europene au făcut împrumuturi importante la alte bănci pentru a face față cererilor de creditare venite din partea companiilor. Astfel, împrumuturile nete realizate de acestea la alte bănci au crescut de la zero în 1997 la 800 miliarde dolari. În schimb, băncile americane s-au împrumutat de la societăți nebancare, volumul împrumuturilor acordate de băncile americane către alte bănci crescând de la zero în 1999 la 442 miliarde la finele anului trecut.

Împrumuturile acordate în străinătate reprezintă sub 20% din activele băncilor din SUA, 30-50% din cele ale băncilor din Canada, Marea Britanie, Franța și Belgia și peste jumătate din cele olandeze și elvețiene.

La sfârșitul anului trecut Banca Centrală Europeană, împreună cu Fed și băncile centrale din Marea Britanie și Canada au stabilit mărirea lichidităților de pe piață ca urmare a creșterii împrumuturilor interbancare din urma crizei creditelor din SUA. Aceasta înseamnă inflație.

În primul trimestru al acestui an investitorii de pe întreg mapamondul au retras circa 100 miliarde de dolari din fondurile de investiții, ceea ce vine să confirme tendința de ieșire a investitorilor de pe piețele de capital din America de Nord și Europa de Vest. Este vorba de o tendință pe termen lung, care –  așa cum s-a văzut în ultima jumătate de an – va continua să afecteze nu doar piața bancară, ci și bursele, iar, în lipsa unor rezolvări concrete, putem spune că proporțiile crizei nu mai pot fi estimate...

Recesiunea americană

Cuvântul recesiune a fost greu de pronunțat vreme de câteva luni bune, deși situația era evidentă de ceva vreme, iar tendințele nu oferă speranțe prea ridicate. Recent, oficialii Băncii Centrale Europene au declarat că economia SUA se află deja în recesiune, dar primul care a afirmat aceasta a fost Nout Wellink, președintele Băncii Centrale din Olanda, țară cu o economie mai predispusă efectelor crizei americane față de statele cu economii mai puternice.

Însă nici măcar americanii nu mai au încredere în economia Statelor Unite: un sondaj USA Today/Gallup reliefează că trei din patru americani sunt pesimiști în privința economiei naționale. De altfel, se pare că începe să acționeze tot mai tare și componenta psihologică. Comparând PIB-ul economiei americane de 13.873 miliarde dolari în 2007 cu cel al celor 15 state din zona euro de 8.847,9 miliarde euro, la un curs de peste 1,56 dolari/1 euro, concluzia trasă fie și doar aritmetic este una singură: economia zonei euro a trecut pe locul întâi.

Tot la nivel simbolic: topul Forbes al celor mai puternice 2000 de companii din lume are pe primul loc banca britanică HSBC Holding, detronând americanii de la Citigroup, aflați pe primul loc an de an de la înființarea topului în 2003, căzuți acum abia pe locul 24. De precizat că topul este întocmit pe criterii generale luând în calcul patru indicatori: volumul vânzărilor, profitul, activele și valoarea de piață. Topul este întocmit în moneda americană, iar evoluția acesteia în ultimul an, coroborată cu criza băncilor americane, a influențat decisiv acest top.

De altfel moneda americană a pierdut în primele trei luni ale lui 2008 nu mai puțin de 7,5% în raport de euro și 9,1% față de yenul japonez, iar așteptările sunt cvasiunanime: ascensiunea acestora, dar și a altor monede naționale va continua. În încercarea disperată de a redresa situația, Federal Reserve a scăzut dobânda de referință cu 2% până la 2,25%, dar această politică nu mai poate continua, dovadă fiind nivelul scăzut la care a ajuns moneda americană.

Angajatorii americani au continuat disponibilizările în luna martie, numărul de locuri de muncă scăzând cu 152.000, față de doar 85.000 prognozate, rata șomajului ajungând la 5,1%, cea mai ridicată a ultimilor ani.

„The Independent” îl numea pe George W. Bush  „al 43-lea președinte al SUA și unul dintre puținii președinți care au distrus atât politica externă, cât și pe cea economică” într-un recent ghid al crizei economice mondiale. Este foarte posibil ca această caracterizare să o regăsim în manualele de istorie de peste câteva decenii.

Stagnarea europeană

Dar este pregătită economia Europei să poarte coroana mondială? Economia zonei euro a ajuns pe primul loc mai mult datorită căderii americane decât ca urmare a meritelor proprii. Meritul Europei conservatoare este faptul că a gestionat lucrurile mult mai bine, reușind să (re)acționeze mult mai adecvat la amenințările unei posibile crize.

Uniunea Europeană și-a concentrat atenția pe intrarea în zona euro a țărilor noi membre numai în situația în care îndeplinesc anumite criterii foarte severe. Cu toate acestea, Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene, a cerut recent guvernelor europene să ia măsuri pentru a stopa inflația în zona euro, crescând îngrijorările față de ritmul de creștere a acesteia. În martie 2008 inflația anuală a atins 3,5%, mult peste nivelul de 2% țintit de BCE, fapt care exclude pe termen scurt posibilitatea băncii de coborâre a dobânzii de politică monetară, cu toate că creșterea economică este încetinită.

Dinamica schimbării este mai mare în SUA decât în Europa, capitalismul fiind mai agresiv decât cel de pe bătrânul continent, unde componenta socială beneficiază de mai mare atenție în luarea deciziilor economice. În acest sens, să observăm că reacțiile la nivel înalt de tipul celor avute de mai mulți politicieni germani în cazul închiderii fabricii Nokia din Bochum, nu au avut loc niciodată în SUA.

În altă ordine de idei, amânarea luării unor decizii în privința semnării unui acord global privind protecția mediului forțează companiile să își amâne investițiile. Implicațiile sunt foarte periculoase: scăderea competitivității, decalaj tehnologic, export de locuri de muncă. La ediția 2008 a European Business Summit reprezentanții marilor corporații din industria siderurgică, petrolieră și chimică au cerut Comisiei Europene să le fie aduse la cunoștință cât mai repede reglementările de mediu care vor intra în vigoare în 2013. Comisia a răspuns că nu va lua o hotărâre în această privință mai devreme de 2010 sau 2011, când se vor putea trage concluziile privind regimul climatic în urma negocierilor internaționale de la Kyoto, iar giganți precum Lafarge sau ArcelorMittal și-au permis să critice dur atitudinea Comisiei.

Nimeni nu își poate permite investiții de miliarde atâta vreme cât un acord nu este semnat. Lucrurile se pot decide însă între marii jucători. De exemplu cei de la ArcelorMittal, cel mai mare producător mondial de oțel, remarca faptul că un acord sectorial numai între UE și ceilalți nouă mari producători din SUA, China, Rusia, India și Brazilia ar acoperi 90% din producția mondială. Având în vedere legislațiile mai permisive din aceste țări și starea economiei mondiale, se ridică întrebarea: vor învinge interesele marilor corporații sau conștientizarea problemelor acute generate de poluare?
 

Cine profită

Cine profită de acutizarea crizei americane și de conservatorismul european? În primul rând China, dar și alte state precum Rusia sau India. China și-a permis chiar să anunțe o majorare a salariilor în 2008 dublă față de creșterea productivității muncii. Aceasta înseamnă pentru SUA inflație importată, iar gurile rele spun că nu întâmplător la doar câteva zile au apărut primele conflicte în Tibet…

Mișcarea pieței este reliefată și de faptul că în 2007 cea mai mare companie din lume din punct de vedere al capitalizării bursiere nu a mai fost din SUA, ci compania chineză PetroChina cu 524 miliarde dolari, întrecând la nivelul maxim de cotație bursieră valoarea cumulată a doi giganți: Exxon Mobil și General Electric, adică următoarele două companii.

Aceasta este starea națiunilor într-un moment de incertitudine ridicată din punct de vedere economic. Deși ne așteptam la reacții care să confirme conștientizarea crizei actuale și amintirea marelui dezastru din 1929-1933, iată că descoperim cum menținerea în expectativă este sinonimă cu împingerea în prăpastie.

Cine ar vrea să facă ceva nu poate, iar cel care poate nu vrea. De ce? Răspunsul îl vor da peste ani manualele de economie.

Publicat în : Economie  de la numărul 56

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: