Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România în contextul competitivității globale

Bogdan CIOCĂNEL

Anuarul Competitivitatii Mondiale

  • O analiză a competitivității a 55 de economii, folosind 314 criterii
  • 2 treimi din informații vin din surse naționale, regionale și internaționale
  • O treime sunt furnizate de Sondajul anual de opinie WCY în mediul de afaceri
  • Se publică începând cu anul 1989, fără întrerupere
  • Este un punct de referință la nivel internațional
  • Oferă garanția unor date actualizate și de încredere, asigurate de o rețea de 51 de instituții partenere în întreaga lume


Ce ne spune Anuarul Competitivității Mondiale

Privite dintr-o perspectivă analitică, rezultatele prezentate în anuar atestă din nou, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, poziția de lider al SUA, sub aspectul competitivității.

În rest, în 2007 comparativ cu 2006, au avut loc o serie de mutații semnificative în ceea ce privește poziția ocupată în baza punctajului obținut de unele țări și regiuni astfel:

Ierarhizarea mondială a competitivității

Scorul 2007

Țara

Poziția

(locul) 2007

Poziția

(locul) 2006

 

Scorul 2007

Țara

Poziția

(locul) 2007

Poziția

(locul) 2006

100.0

SUA

1

1

 

61.5

Coreea

29

32

99.1

Singapore

2

3

 

61.2

Spania

30

31

93.5

Hong Kong

3

2

 

61.0

Lituania

31

 

92.2

Luxemburg

4

9

 

59.6

Republica Cehă

32

28

91.9

Danemarca

5

5

 

57.7

Thailanda

33

29

90.4

Elveția

6

8

 

57.7

Republica Slovaca

34

33

88.6

Islanda

7

4

 

57.6

Ungaria

35

35

85.8

Olanda

8

15

 

57.4

Grecia

36

36

84.1

Suedia

9

14

 

57.1

Iordania 

37

40

83.8

Canada

10

7

 

56.8

Columbia

38

34

83.1

Austria

11

13

 

55.9

Portugalia

39

37

82.3

Australia

12

6

 

55.1

Slovenia

40

39

81.9

Norvegia

13

12

 

48.7

Bulgaria

41

41

81.8

Irlanda

14

11

 

48.2

Italia

42

48

79.4

China

15

18

 

47.3

Rusia

43

46

78.0

Germania

16

25

 

47.2

România

44

49

77.3

Finlanda

17

10

 

47.1

Filipine

45

42

76.0

Taiwan

18

17

 

45.4

Ucraina

46

 

75.5

Noua Zeelandă

19

21

 

45.3

Mexic

47

45

75.4

Regatul Unit

20

20

 

45.2

Turcia

48

43

74.3

Israel

21

24

 

44.7

Brazilia

49

44

74.3

Estonia

22

19

 

44.4

Africa de sud

50

38

74.0

Malaysia

23

22

 

43.3

Argentina

51

47

72.4

Japonia

24

16

 

42.7

Polonia

52

50

71.5

Belgia

25

26

 

38.5

Croația

53

51

68.5

Chile

26

23

 

37.4

Indonezia

54

52

63.3

India

27

27

 

30.9

Venezuela

55

53

62.5

Franța

28

30

 

 

 

 

 

Se remarcă unele salturi spectaculoase. Luxemburg, de exemplu, a sărit de pe locul 9 în 2006, pe locul 4 în 2007, Olanda de pe locul 15 în 2006 pe locul 8 în 2007, Suedia  a urcat de pe locul 14 pe locul 9 și Germania de pe locul 25 în 2006 a ajuns în 2007 pe locul 16. Prin contrast, sunt de menționat și situații inverse, care relevă regrese, cum este cazul Canadei care de pe locul 7 în 2006, scade pe locul 10 în 2007, Australiei, care de pe locul 6 în 2004 a căzut pe locul 12 în 2007, pierzând 6 poziții, Finlandei care de pe locul 10 a ajuns pe locul 17 și Japoniei care pierde în 2007 față de 2006 8 poziții ajungând de pe locul 16 pe locul 24. Surprinde, de asemenea, poziția Franței care ocupă doar locul 28, crescând în 2007 doar 2 poziții față de 2006, a Spaniei  pe locul 30 și a Italiei care, cu toate că a urcat 8 locuri față de 2006, ocupă în 2007 doar poziția 42 în topul competitivității mondiale. Și-au păstrat poziția față de 2006 țări precum Danemarca (locul 5), Regatul Unit (locul 20), India (locul 27), Ungaria (locul 35), Grecia (locul 36) și Bulgaria (locul 41).

România a urcat în clasamentul competitivității 5 locuri în 2007 față de 2006, ajungând de pe locul 49 în 2006 pe locul 44 în 2007, fiind în spatele Rusiei la o diferență foarte mică de numai o zecime de punct. Ucraina care a intrat în evaluarea IMD din 2007 este pe locul 46, Turcia înregistrează o scădere, de pe locul 43 în 2006 pe locul 48 în 2007, Brazilia pierde și ea 5 locuri ajungând pe locul 49, Africa de Sud înregistrează o scădere semnificativă de 12 locuri, ocupând poziția 50, iar Polonia față de 2006 pierde 2 locuri ajungând pe poziția 52 în clasament.   

Cum se explică această situație relativ atipică?

Este ușor de constatat că ierarhizarea țărilor după criteriile utilizate de IMD în stabilirea rangurilor de competitivitate este, într-o măsură importantă, neconcordantă cu ceea ce este îndeobște cunoscut în cazul ierarhizării țărilor după criteriile puse la baza nivelului de dezvoltare economică, în primul rând al PIB pe locuitor.

Răspunsul la această dilemă îl găsim în Anuarul Competitivității Mondiale unde, într-o formulare generală, se arată: „competitivitatea mondială este un domeniu al teoriei economice care analizează faptele și politicile ce conturează abilitatea unei națiuni de a crea și a menține un mediu propice susținerii realizării de valori sporite pentru întreprinderile sale și pentru prosperitatea poporului său”. În acest context se precizează că noțiunea de competitivitate mondială nu este, în mod necesar, un indicator al bunăstării, nici un indicator de potențial și nici unul al performanței economice a diferitelor țări.

Competitivitatea mondială este dată de o combinație de criterii diferite, subsumate unui număr de patru factori globali:

  • Performanța economică (84 criterii) – evaluarea macro-economică a economiei interne;
  • Eficiența economică (69 criterii) – măsura în care întreprinderile își realizează performanțele într-o manieră profitabilă și responsabilă;
  • Eficiența guvernamentală (77 criterii) – măsura în care politicile guvernamentale favorizează competitivitatea;
  • Infrastructura (94 criterii) – măsura în care resursele de bază, tehnologice, științifice și umane corespund cerințelor de promovare a afacerilor.

În acest fel, autorii modelului competitivității mondiale și cei care au elaborat Anuarul îi avertizează pe analiștii care interpretează datele și informațiile respective să evite confuziile ce pot apărea prin asimilarea metodologiei competitivității și, implicit, a rezultatelor, cu alte concepte din sfera comparațiilor privind nivelul de dezvoltare economică a țărilor.

Astfel, o țară cu un nivel de dezvoltare ridicat nu este neapărat și lider în accepțiunea competitivității, după cum o alta, cu un nivel mai scăzut, nu se plasează implacabil pe locuri joase, dacă răspunde criteriilor de competitivitate ridicată (vezi Chile versus Italia).

Unde se află România din punct de vedere al competitivității?

România ocupă unul dintre ultimele locuri în rândul celor 55 de state, respectiv, locul 44, înaintea Filipinelor, Ucrainei, Mexicului, Turciei, Braziliei, Africii de Sud, Argentinei, Poloniei (surprinzător!), Croației, Indoneziei și Venezuelei.

Totodată, țara noastră se plasează după o serie de țări din proximitatea geografică sau care au avut sisteme de guvernare similare înainte de 1989 cum sunt: Estonia (poziția 22), Cehia (32), Slovacia (34), Ungaria (35), Slovenia (40), Bulgaria (41), Rusia (43). Totuși considerăm că putem fi optimiști pentru că, după scăderi repetate de pe locul 43 în 2003, pe locul 45 în 2006, locul 46 în 2005 și locul 49 în 2006, în 2007 am reușit să urcăm 5 locuri ajungând pe locul 44. Este important să se mențină acest trend.

Trebuie precizat că evoluția descrescătoare în privința poziției ocupate de România nu semnifică, în mod obligatoriu, o tendință negativă din punct de vedere al performanțelor obținute pe plan intern, ci faptul că, deși s-au înregistrat creșteri economice an de an, creșterile înregistrate de alte țări, prin comparație, au fost mai mari și relativ mai omogen distribuite pe plaja criteriilor considerate.

Pentru o mai bună edificare în privința evoluției, respectiv a pozițiilor ocupate din ultimii ani, Anuarul prezintă, individualizat pe fiecare țară, factorii (criteriile) favorizante sub aspectul competitivității, respectiv defavorizanți. Ambivalența factorilor este definită în funcție de punctajul obținut și locul global ocupat în cadrul limitelor definite.

Poziția României în 2007 este o rezultantă a variațiilor pozițiilor țării noastre pe fiecare dintre cei patru factori de competitivitate. Astfel, în 2007 cea mai mare creștere a poziției României s-a înregistrat în ce privește „Performanța economică” unde am urcat de pe locul 41 în 2006 pe locul 35 în 2007. În ce privește „Infrastructura” trendul este tot crescător ajungând de la locul 48 în 2006 la locul 42 în 2007. La capitolul „Eficiența guvernului” am urcat un loc de pe locul 46 în 2006 pe locul 45 în 2007, în timp ce la „Eficiența în afaceri” ne-am menținut constanți, ocupând locul 50.

În termeni generici, se poate spune că indicatorii de creștere economică referitori la PIB (creșterea reală a PIB și creșterea reală a PIB pe cap de locuitor), indicele costului vieții, exportul de servicii, rata impozitului pe profit a întreprinderilor, datoria publică totală, finanțarea activităților de CDI (creștere reală din PIB), numărul de zile pentru înființarea unei firme, precum și indicatori rezultați din ancheta de opinie care atestă creșterea calității vieții, îmbunătățirea învățământului universitar care începe să răspundă nevoilor competitivității, corelarea abilităților lingvistice cu nevoile companiilor, îmbunătățirea managementului finanțelor publice au avut un impact pozitiv asupra creșterii competitivității României și asupra ocupării poziției actuale în 2007.

În schimb, investițiile directe în afară, subvențiile, costul electricității pentru clienții industriali, balanța contului curent, încasările din turism, inflația, exportul de bunuri, nivelul scăzut al cheltuielilor cu cercetarea și cu sănătatea împreună cu alți indicatori obținuți prin ancheta de opinie în cadrul mediului  de afaceri, care atestă riscul instabilității politice, exodul de creiere, o lipsă a credibilității managerilor în societate, dezinteresul companiilor pentru formarea profesională continuă a angajaților,  lipsa implementării în companii a practicilor de etică în afaceri au avut un impact negativ, diminuând creșterea competitivității României în 2007 la doar 5 locuri față de 2006.

Publicat în : Economie  de la numărul 56

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: