Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bătălia Obama-Clinton este concentrată pe ideea de personalitate

Michael COHEN

În 1976, Ronald Reagan decidea că diferențele de politică între el și președintele Gerald Ford erau atât de mari încât este nevoie să intre în competiție cu el pentru nominalizarea drept candidat prezidențial din partea Republicanilor.



Abordarea economică a lui Reagan, de tipul economiei ofertei, este probabil prima diferență radicală de care ne amintim atunci când ne gândim la acea competiție, însă și dezacordul legat de abordarea URSS a fost la fel de puternic. Reagan era împotriva Acordurilor de la Helsinki și opiniei generale că o „relaxare” în relația cu sovieticii ar da rezultate. El respingea însuși termenul de „relaxare” cu atâta dispreț și eficiență încât Ford a renunțat să-l mai folosească.

În acel an, lupta dintre Reagan și Ford a durat până la convenție. Republicanii erau divizați între doi candidați cu viziuni clar diferite privind viitorul partidului lor și al țării. Ecourile acestei lupte au contribuit probabil la înfrângerea în cele din urmă a lui Ford de către Democratul Jimmy Carter, precum și la restructurarea ulterioară de către Reagan a Partidului Republican.

Cel mai remarcabil aspect al cursei democrate este însuși faptul că este remarcabilă.

 La 32 de ani de la competiția Reagan-Ford, SUA este din nou scena unei bătălii titanice pentru a cuceri inima unui partid. Marea victorie a Democratei Hillary Clinton în fața Senatorului Barack Obama în Pennsylvania practic face ca lupta să dureze din nou până la convenție.

Este un moment remarcabil. Dacă lupta în sine ne amintește de anii 1970, este însă imposibil acum să ne dăm seama pentru ce atâta agitație. Este ca și când soțul și soția s-ar certa pentru locul unde să pună coșul de gunoi în bucătărie. „Lângă chiuvetă!” „Ba nu, lângă ușă!”

Campanie intensă

Campania de anul acesta are tot ce trebuie pentru o cursă din ce în ce mai strânsă: dispute privind publicitatea electorală, acuzații mânioase ale candidaților înșiși, și o polarizare tot mai mare a susținătorilor celor doi.

Cât de departe s-a ajuns? Un partid știe că are probleme atunci când începe să-și întrebe membrii în sondaje dacă ar vota cu candidatul celuilalt partid, în cazul în care candidatul lor preferat nu ar obține nominalizarea. Sprijinul pentru Senatorul John McCain, presupus a fi nominalizat de Republicani, atât în rândul susținătorilor lui Obama cât și ai lui Clinton, este remarcabil.

Dar să facem un pas înapoi și să analizăm diferențele de substanță. Pe majoritatea subiectelor cheie, Obama și Clinton au păreri cât se poate de apropiate.

Să luăm politicile economice. Ambii pledează pentru anularea reducerilor de taxe acordate de președintele George W. Bush pentru cetățenii cu venituri mari și pentru extinderea returnărilor de impozite pe venit și a celor pentru copii și persoane în întreținere. Ambii vor eliminarea portițelor de evitare a taxelor pe profit pentru firme.

Puncte comune

Ambii vor renegocierea tratatului NAFTA și cer standarde de mediu și de muncă mai stricte în acordurile comerciale. Ambii vor să ajute cetățenii să-și plătească studiile prin returnări de impozite. Și lista de asemănări continuă.

De fapt, adevărata zonă de dezacord pare a fi legată de detaliile planurilor lor de asigurări de sănătate universale. Clinton vrea acoperire universală. Obama vrea doar acoperire pentru copii. Însă Eugene Steuerle de la Urban Institute, „diferențele practice dintre ceea ce vrea să implementeze Clinton și ce vrea Obama pot fi mai mult aparente decât reale." Chiar candidații înșiși recunosc că în mare planurile lor se suprapun.

Și deși cei doi vorbesc diferit despre Irak, este greu de spus ce anume ar fi diferit dacă unul și nu celălalt ar ajunge președinte.

Faptul că substanța celor doi candidați este atât de asemănătoare poate fi fie un avantaj, fie un dezavantaj pentru candidatul nominalizat pentru alegerile din noiembrie.

Totul se reduce la personalitate

Pe de altă parte, nu se dă o luptă pentru inima Partidului Democrat. Concilierea republicanilor susținători ai lui Ford și Reagan a fost un efort demn de Incredibilul Hulk. Această reconciliere ar trebui să fie relativ ușoară, din moment ce Clinton și Obama ar putea face schimb de platforme fără ca măcar susținătorii lor să observe. Din acest punct de vedere, demisiile din partid ar fi o problemă mult mai mică decât ar putea sugera sondajele.

Pe de altă parte, Obama a ales de la început să-și concentreze campania pe personalitate, și asta s-ar putea să se întoarcă să îl bântuie. Abordarea sa politică este deșteaptă. „Schimbare în care poți crede” spunea deja în subtext: „puteți avea încredere că eu voi face schimbări, dar în Clintoni nu puteți."

Această abordare amintește de cea a lui Carter din 1976; el a înțeles că în urma afacerii Watergate, americanilor nu le păsa decât să aducă la Casa Albă un om corect. Caracterul devenise mai important decât ideile.

Analiza care erodează

Mandatul lui Carter a fost un eșec, iar trandafirul lui Obama nu prea mai e la fel de proaspăt ca toamna trecută. Cauza este simplă. Sunt cu toții oameni. Nicio personalitate nu poate rezista non-stop analizelor timp de 6 luni, rămânând atractiv. Personalitatea nu te poate duce mai departe. În cele din urmă, cetățenii vor să știe ce intenționezi să faci.

În această privință, dacă este nominalizat Obama ar putea avea o problemă mult mai mare cu reunificarea partidului decât a avut Ford. În fond, un Republican susținor al lui Reagan putea oricând demonstra că Ford l-ar reprezenta mai bine decât Democrații, și vota pentru propriul partid.

De data aceasta, o alegere primară lungă, concentrată pe ideea de personalitate le-au arătat poate alegătorilor ce personalități le plac și ce personalități nu le plac. Caz în care electoratul dezamăgit al lui Obama nu va mai putea fi recâștigat de acesta.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 56

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: