Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un deficit de atitudine

Diana ILIESCU

De ce în știrile și emisiunile de pe orice post de televiziune aproape totul are de-a face cu noi, românii, cu tot ce vrei și, mai ales, ce nu vrei să auzi că se întâmplă în România? Și de ce avem parte de atâtea emisiuni de „divertisment” care par a fi mai mult un fel de metode primitive de îndobitocire a națiunii?

În contrast cu problemele euro­pene și globale ce se discutau pe posturile de televiziune britanice, acest fapt mi s-a părut atât de supărător și de evident, întorcându-mă din Marea Britanie după o bursă de studii, încât mi-am dat seama brusc de îngustimea lumii în care trăim și îngus­ti­mea minților care permit și încu­ra­jează un astfel de obicei autoh­ton. Îmi vine în minte formula shakespeariană „Mult zgomot pentru nimic”, pentru că într-adevăr nimic nu se schimbă în bine, atâta timp cât ne complacem într-o imensă mlaștină de resemnare, indi­fe­rență, snobism, înșelăciune, exploa­ta­ți și exploatatori.
Conform Eurostat, Oficiul de Statistică al Uniunii Europene, în urma unui sondaj din februarie 2008, cel mai scăzut nivel al produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor – 24 % din media UE – este atribuit regiunilor nord-estice ale României. De altfel, regiu­ni din aproape tot restul țării se încadrează pe ultimele locuri, alături de alte zone din Bulgaria și Polonia (zo­na Londrei centrale este în fruntea listei cu 303 % din media UE). România este deci printre cele mai sărace țări din UE, dacă nu cea mai săracă.
În schimb, aceste date nu sunt proporționale cu mulțumirea față de standardul de viață. Conform Euroba­ro­metrului publicat în februarie 2007, în ceea ce privește gradul de satisfacție față de standardul de viață și nivelul de trai, 70 % dintre români sunt mulțumiți de acestea – la egali­ta­te cu Letonia –, față de 86 % media UE 25 (Uniunea Europeană înainte de aderarea României si Bulgariei), în timp ce bulgarii, aflați pe ultimul loc al cla­samentului din sondaj, se declară mulțumiți doar în proporție de 42 %.
Ce motive avem să fim atât de opti­miști? De ce dacă în privința stan­dar­dului de viață real suntem la o foarte mare distanță de Europa occidentală, în privința mulțumirii față de nivelul nostru de trai nu suntem atât de departe de europeni? Este oare vorba despre un fel de resemnare “mioritică” în fața sorții? Au ajuns oare românii să se obișnuiască cu “răul” pentru că prea puțin au idee cum este binele și, de fapt, normalul? Au standarde mai scăzute și pretenții mai mici? După mi­ne, răspunsul este afirmativ, românii sunt un popor cu un deficit de atitu­dine.
Nu neg efectele pozitive ale optimismului și mulțumirii pentru sta­rea interioară de seninătate și echilibru psihic. Cred însă că mulțumirea nefon­dată poate degenera în non-implicare, resemnare, indiferență, acceptare a unor tare ale societății care în final sunt percepute chiar ca normale. Apare pericolul de a-ți distruge curiozitatea, de a te transforma într-un fel de mașină, de a deveni plat în spirit și gândire. Progresul legat de starea socială și economică se transformă în stagnare atunci când optimismul nejustificat înlo­cuieș­te nemulțumirea constructivă, solidară și lucidă.
Dacă în țări bogate cum ar fi Marea Britanie, pericolele la nivel individual sunt legate de băutură, droguri, supra­alimentare și consumatorism, în Ro­mânia pericolele par să vină din atitudine – mulțumire cu puțin, resem­nare cu un loc de muncă neinteresant, dar mai bănos decât altele, și astfel obișnuința cu un sistem incorect, un fel de “spălare a creierului” printr-un regim de muncă automatizată, repe­titivă, lipsită de originalitate, în domenii care aduc banii necesari unei existențe decente, și atât. La polul opus stă, cred, o minoritate care își dorește în mod arzător să parvină, folosește orice mijloace pentru a obține acest lucru și reușește. În loc să devină roboți, acești oameni fac afaceri necurate, pe scurt, se descurcă. Dar până la urmă și exploa­tatorii trufași, și exploatații robotizați se reduc la o trăsătură comună – ei sunt experți în înșelat. Pe ceilalți sau pe sine.
După mine, principala soluție la deficitul de atitudine se găsește tocmai în luarea de atitudine. Într-un efort conștient de voință îndreptat spre a rămâne vertical, critic și lucid asupra ta și asupra celorlalți în orice circum­stanță. Pentru a spera la o direcție pozitivă pentru această țară, cred că schimbarea trebuie să înceapă de la nivel individual.
Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 55

Comentarii

Comentariul nr.1 - Tomiris a spus în 10.04.2008 15:51:00:
Interesant articol si bine scris.
Pacat ca reflecta realitatea, pentru ca realitatea e trista.
Dar sa fim optimisti . Atita timp cit mai sint oameni care isi dau seama de realitate inseamna ca nu e totul pierdut
Comentariul nr.2 - Constantin a spus în 19.04.2008 05:06:00:
Cand citesc acest articol sunt in Germania, la fiica mea. Dupa o saptamana de sedere, dupa comapararea preturilor alimentelor, a atitudinii nemtilor nemultumiti de scaderea nivelului lor de trai, realizez realitatea sesizata de autorul articolului.
In tara se pregatesc alegerile locale. De-si cei mai multi sunt nemultumiti de politicieni, nu vor sa se implice in declansarea schimbarii, in luarea de pozitii, de atitudine. Iar daca este cineva care se implica, vine cu idei noi, cheama la schimbarea atitudinii, intr-un cor se intreaba:ce vrea asta? La nivel local in majoritatea localitatilor rurale conduc clanurilor celor cu familii numeroase, care isi aleg consilierii, primarii dintre ai lor, dupa principiulprost, prost, dar ii al nost. Cu greu razbeste un strain venetic Strategia de baza folosita de acesti lideri locali este una f.impla:dezbina si condu. In concluzie, ne meritam soarta.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: