Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Islamismul ca ideologie
Virginia MIRCEA
Continuare din numărul precedentPoate că cea mai importantă dintre aceste preluări este emularea ideologiilor occidentale. Termenul „islamism“ este util și adecvat, deoarece identifică fenomenul ca fiind un „ism“ comparabil cu alte ideologii ale secolului al XX-lea. De fapt, islamismul reprezintă versiunea islamică a utopiilor radicale ale epocii moderne, după marxism-leninism și fascism. El introduce o gamă largă de idei economice și politice occidentale în religia islamică. Islamiștii văd aderența la islam în primul rând ca o formă de adeziune politică; deși de obicei sunt musulmani practicanți, nu consideră aceasta o necesitate absolută. Numeroși islamiști par de fapt mai degrabă a nu respecta religia islamică. Creierul atentatelor cu bombă din 1993 de la World Trade Center din New York, Ramzi Yousef, avea o iubită în timp ce locuia în Filipine și “cutreiera barurile, localurile de strip-tease și cluburile de karaoke, flirtând cu femei”. Din aceasta și din alte informații privind modul său de viață, biograful său, Simon Reeve, găsește „prea puține dovezi care să susțină o descriere a lui Yousef ca un luptător religios”. Agentul FBI însărcinat cu investigarea lui Yousef a concluzionat că „se ascundea în spatele hainei islamului”.
La un nivel mai înalt, ayatollahul Khomeini a sugerat irelevanța credinței pentru islamiști, într-o scrisoare adresată lui Mihail Gorbaciov la începutul anului 1989, când Uniunea Sovietică se dezintegra rapid. Liderul iranian oferea propriul guvern ca model: „Declar deschis că Republica Islamică a Iranului, ca cea mai mare și mai puternică bază din lumea islamică, poate contribui cu ușurință la umplerea vidului ideologic din sistemul vostru.“
Contrar reputației sale, islamismul nu este o reîntoarcere spre trecut; ca ideologie contemporană, oferă nu o modalitate de revenire la un mod de viață demodat, ci un mod de a naviga printre capcanele modernizării. Cu foarte puține excepții (cea mai importantă fiind talibanii din Afganistan), islamiștii sunt locuitori ai orașelor, care încearcă să facă față problemelor vieții urbane moderne, și nu țărani. Astfel, provocările pe care le întâlnesc femeile în încercarea de a-și construi o carieră ocupă un loc important în dezbaterile islamiștilor. Ce poate face de exemplu o femeie care trebuie să călătorească spre serviciu cu un mijloc de transport aglomerat, pentru a se proteja de atingerile nedorite ale bărbaților? Islamiștii au răspunsul pregătit: își poate acoperi trupul și fața, și transmite astfel, prin purtarea veșmântului islamic, că nu este abordabilă. În general, islamiștii oferă un mod de viață incluziv și alternativ oamenilor moderni, unul care respinge întregul compex al culturii populare, al consumismului și individualismului în favoarea unui totalitarism bazat pe credință.
Deși islamismul este adesea considerat o formă a islamului tradițional, este de fapt cu totul altceva. Islamul tradițional caută să învețe oamenii cum să trăiască în acord cu voia lui Dumnezeu, în timp ce islamismul caută să creeze o nouă ordine. Cel dintâi este încrezător, cel de-al doilea profund ofensiv. Primul pune accent pe comunitate, al doilea pe individ. Primul este un crez personal, al doilea – o ideologie politică.
Distincția devine cu atât mai evidentă când se compară conducătorii celor două mișcări. Traditionaliștii își asumă un îndelungat proces de învățare, în timpul căruia absorb un corp imens de informație și asimilează adevărurile islamice în mod similar cu felul în care o făceau strămoșii lor cu secole în urmă. Credința lor reflectă mai mult de un mileniu de dezbateri între teologi, juriști și învățați. Liderii islamiști, dimpotrivă, tind să fie bine educați în domeniul științei, și nu al islamului; în adolescență se confruntă cu probleme pentru care educația lor modernă nu a reușit să îi pregătească, astfel încât apelează la islam. Făcând acest lucru, ei ignoră însă întregul corp de învățături islamice și interpretează Coranul așa cum cred de cuviință. Ca autodidacți, resping tradițiile și aplică propriul raționament (modern) pe textele străvechi, ceea ce conduce la ceva aproximativ asemănător unei versiuni protestante a islamismului.
Lumea modernă îi dezavantajează și frustrează pe cei tradiționaliști care, educați în domeniile străvechi, nu au studiat limbi europene, nu au trăit în Occident, nu i-au învățat secretele. Tradiționaliștii nu știu de multe ori să folosească radioul, televiziunea sau internetul pentru a-și disemina mesajele. Spre deosebire de ei, liderii islamiști de regulă vorbesc limbi europene, au trăit în străinătate și tind să stăpânească misterele tehnologiei. Internetul abundă de site-uri islamiste. François Burgat și William Dowell notează în cartea lor, “Mișcarea islamistă în Africa de Nord” (1993): “Țăranul bătrân, apropiat sistemului religios tradițional și care cunoaște prea puțin din cultura occidentală (din care tehnologia este a priori refuzată) nu poate fi confundat cu tânărul student la științe care este mai mult decât capabil să critice valorile occidentale, pe care le cunoaște și de la care este capabil să împrumute anumite dimensiuni. Tradiționalistul respinge televiziunea, se teme de modernismul devastator pe care îl aduce ea; islamistul cere să se distribuie cât mai multe televizoare... o dată ce a obținut controlul posturilor de televiziune.” (V. M.)
Publicat în : Idei contemporane de la numărul 55
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)