Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Imperialismul ofensator al mediocrității

Andreea VASS

Președintele Traian Băsescu ar putea eșua în tentativele sale de regrupare și reînsuflețire a forțelor pro-reformă, titra de curând respectabila publicație „Oxford Analytica”. La aceeași concluzie, converg toate cele patru articole publicate de un an încoace, de către același grup de analiști.


Creditarea capacității preșe­din­telui este condiționată de „convingerea populației că PD-L este capabil să propună un program de reformă coerent și dens”. Și totuși rămâne insuficient. Fără obținerea votului majoritar în Parla­ment de către partidul prezidențial, „chiar dacă este reales în 2009, Băsescu rămâne prizonierul actualei oligarhii”.
Argumentele aduse țin de viața politică și economică internă, asociind în egală măsură criticile rapoartelor europene de monitorizare. Surpriza apare când realizezi cât de performant este exportul românesc al mult-me­diatizatelor expresii românești, pe care le citez în traducere „new economic moguls, „pro-oligarchy parties“ sau „trans-party oligarchy„.
În pofida inconveniențelor date de importul formelor argumentative, nu putem nega că „actuala clasă politică, administrație publică și justiție au o identitate comună: reforme blocate”. Mediocritatea inițiativelor publice ta­pează și domeniul agriculturii, edu­ca­ției, sănătății, privatizării, cercetării și inovării. Mai mult sau mai puțin super­ficiale, demarate în principal cu infuzii relevante de bani publici, progresele calitative stagnează pe fiecare palier în parte. Consecințele derapajelor au devenit repede vizibile, în economie și justiție deopotrivă. Suplimentarea bugetelor devine ineficientă pe fondul sistemelor încă nereformate și nu va face decât să amplifice actualele găuri negre.
Chiar și promisiunile asumate ge­neros de către România și monitorizate de către Comisia Europeană (CE) sunt ostentativ tergiversate. „Tonul blând al ultimelor două rapoarte este stân­jenitor”. Stânjenitor însă doar pentru cei înzestrați cu bunul simț al culpei. Ceilalți au optat pentru o trântă discur­sivă în care fondul e marginalizat, iar CE incriminat pentru slaba ope­ra­bilitate a intervențiilor.
Emerge o nouă economie liberală
Statul român controlează o pon­dere mai mică a proprietății decât însăși Marea Britanie. Creșterea eco­nomică din ultimii ani, una dintre cele mai ridicate între statele europene, este justificată tocmai de performanța superioară a mediului privat.
În nici un caz a celei publice, căci „în ultimii doi ani s-a coagulat o oligarhie trans-partidică, interdepen­den­tă cu forțele economice care au beneficiat de pe urma privatizării”. Modul de reglementare și gestionare a mediului public, valorile democratice, independența justiției și a mass-me­dia, corupția, procesul electoral - toate ne aruncă la periferia performanțelor europene. În clasamentul Freedom House am fost depășiți în 2007 chiar și de către ultima clasată, Bulgaria.
„Semnalele tot mai puternice ale pactului partidului de guvernământ cu cel din opoziție (...) se justifică prin cele două puncte comune: opoziția față de accentuarea transparenței și față de responsabilizarea clasei politice”. Până acum am fost doar martora unui electorat care rămâne pasiv la conver­gența antagonicelor PSD și PNL. Alian­ța e în curs de coagulare. Le unește suportul „dezinteresat“ pentru birocra­tizare, pentru blocarea reformei jus­tiției și a clasei politice. Supraviețuirea partidului de guvernământ stă pe fundalul:
l „prezervării birocrației” și a vitezei de melc în reformarea admi­nis­trației publice, modernizare solicitată cu atâta insistență de UE;
l „bătăliei câștigate de către clasa politică împotriva reformei justiției”;
l „simpatiei media alimentată de imixtiunea magnaților”;
l „banilor de care dispune partidul liberal”. Autorii bănuiesc chiar că „Tăriceanu este unul dintre cei mai bogați prim-miniștri ai Europei”.  
Oricare ar fi dovezile prezentate sau puterea argumentelor invocate, politicienii se vor grăbi să ne acuze de idealism, de partizanat sau de proastă percepție a intereselor electoratului. Fără a susține omogenitatea inte­re­selor celor din urmă, cum vom putea noi fi oare lesne convinși că o astfel de grupare va satisface vreo nevoie strategică sau practică a românului de rând?
Concesiile oferite pensionarilor sunt rețeta pentru catapultarea la guvernare. Din punct de vedere economic, măsura nu se justifica în acest format, iar finalitatea inițiativei este perimată de bucla inflaționistă antrenată. Fiind însă vorba de o largă pătură socială, aceste măsuri pot lovi în proaspăta formațiune politică.
PD-L găsește la rându-i anevoios drumul spre performanță. Autosu­fi­cient, nu apelează și nu promovează veritabilii specialiști. Fără aceștia, „președintele nu are abilități reale de a transforma în realitate mesajul său pro-reformist”. Apoi, PD-L dovedește o mult prea strâmtă deschidere la a găzdui unul dintre cei mai performanți oameni politici post-decembriști, Mona Muscă. Singurul politician din linia întâi care a demisionat! Singura care și-a asumat greșeala! Activă și eficientă în demersurile sale politice! Bătălia argumentelor contrare conduce, fără echivoc, la concluzia devenirii sale ca persoană cu valori mult prea diferite de cele ale conspirativității sau ale colaborării cu Securitatea.
În schimb, nu li se mișcă nici un mușchi pe față când sunt promovați non-profesioniști în posturi de prim rang. Mult prea multe energii sunt irosite în acțiuni politice fără finalitate și eficiență, cum este de pildă cazul mărgelelor de moțiuni, doar pe fondul argumentelor imagologice. Doar dacă va reuși să-și propulseze forța latentă și să se repoziționeze pe valoarea competenței, PD-L are șansa reală de a uni românii pentru a le oferi votul care să le garanteze majoritatea în Parlament și ieșirea din actualul blocaj politic.
În caz contrar, perpetua desconsiderare a inteligenței nației române și eterna ofensă adusă elementarului bun simț nu vor înceta. Autorii „Oxford Analytica” se vor fi dovedit a avea dreptate în temerile care le alimentează pesimismul. Nici responsabilitatea, nici transparența, nici credința în viabilitatea propriilor ideologii, nici propunerile concrete de reformă nu caracterizează scena politică și economică actuală. Gâlceava ne poluează zilnic auzul și își înaintează grabnic candidatura la rangul de virtute. Rațiunea cheamă la oprirea decuplării de la performanțele față de noi înșine, pe de o parte, și de la dezbaterile europene, pe de altă parte.
Publicat în : Politica interna  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: