Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Analiză SWOT înainte de alegerile locale
Cristian BANU
Care este situația partidelor politice și care sunt șansele fiecărui partid să obțină un număr cât mai mare de fotolii în administrația locală?Din analiza noastră rezultă că cel mai bine stă PNL, singurul partid care nu este afectat de scandaluri interne și de dispute în teritoriu. PD-L este măcinat de multe conflicte interne în teritoriu, care confirmă ceea ce anunțam în „Cadran Politic” cu multe luni în urmă și încă nu știe cum să salveze eșecul electoral previzibil de la București (inexistența unei strategii pentru pierderea alegerilor fiind motivul real pentru care nu se anunță candidatul pe care îl știe toată lumea încă de acum trei luni). PSD are de luptat cu tentativele disperate ale lui Marean Vanghelie de a-și salva cariera politică în detrimentul partidului.Deși PNL este cotat la nivelul Capitalei doar cu vreo 20%, este singurul partid care a anunțat un candidat serios, cu o bună experiență administrativă de viceprimar și care face parte chiar din conducerea de la vârf a partidului. Din acest motiv, Orban este în pole-position pentru primărie, o eventuală reușită a sa având darul de a schimba radical configurația politică înaintea alegerilor parlamentare.
PD-L
După ce a epuizat cam toate temele serioase, PD-L vine în campanie cu câteva idei „răsuflate”. Ei mizează pe demonizarea relației PSD-PNL, numai că Theodor Stolojan nu este cel mai potrivit personaj pentru a-l critica pe Ion Iliescu, el făcând parte în trecut chiar din comitetul de susținere la președinție al acestuia, în vreme ce Valeriu Stoica a fost unul dintre susținătorii unei alianțe cu PSD în 2000. Prin promovarea jenantă a Elenei Băsescu, PD-L și-a înscris un autogol antologic, iar actuala garnitură de lideri face ca sloganul „Hai la curățenie!” care a început să apară pe panourile publicitare să sune mai degrabă ironic.
Faptul că nu sunt la guvernare și nu au lideri locali foarte puternici îi face principalii perdanți ai alegerii președinților de consilii județene în sistem uninominal. PSD are baronii locali, PNL vine cu prefecți sau miniștri, oameni care au căpătat o bună notorietate și putere în plan local. La modul teoretic, faptul că sunt lideri în sondaje îi prezintă ca favoriți la niște alegeri desfășurate într-un singur tur de scrutin. Însă asta numai dacă alegerile respective s-ar derula pe liste. Cel mai bun exemplu este chiar cel de la București, unde deși sondajele îi dau aproape de 40%, nu au șanse reale decât la sectorul 3, acolo unde Negoiță a făcut o treabă bună, în rest, inclusiv la primăria capitalei existând chiar posibilitatea de a nu intra în turul doi. Faptul că președinții consiliilor județene vor fi aleși uninominal face să conteze foarte mult și candidatul, nu doar partidul.
Pentru PD-L principala problemă o reprezintă modul în care poate masca eșecul de la București. Pentru că nu a găsit încă o soluție, tergiversarea nominalizării oficiale indică mai degrabă teamă, nesiguranță, elemente care nu sunt deloc bune pentru un partid considerat cel mai puternic.
În fine, acest lucru constituie un handicap major pentru PD-L, care intră în cursă din postura de favorit cert, ceea ce induce în electorat așteptări majore. Orice scor sub 35% va fi catalogat drept dezastru și va accentua începutul de degringoladă care se simte la democrați și Traian Băsescu.
PD-L se confruntă în momentul de față și cu probleme interne serioase, filialele locale având dispute interne majore, cel mai recent scandal fiind cel de la Buzău, dar probleme similare există și la Constanța, Timișoara.
Dacă analizăm discursul principalilor lideri din ultima vreme observăm că aceștia insistă masiv pe ideea că PD-L va intra la guvernare după alegerile parlamentare, Traian Băsescu garantând nominalizarea unui premier PD. Calculele conducerii sunt OK dacă PD-L ajunge la 40%, or acesta este la 35% în sondajele „prietenilor” și undeva pe la 31% în sondajele „concurenților”. PNL și PSD, aflate în creștere, au deja împreună câteva procente peste democrați, iar împreună cu UDMR ajung la 50% fără redistribuire.
Desigur, argumentul că dacă Tăriceanu a guvernat lejer cu 20%, de ce nu ar guverna Stolojan cu 40% pare logic și corect. Întrebarea care se pune însă este cât timp poate guverna Stolojan cu 40%? Răspunsul este „maxim câteva luni, până la alegerile prezidențiale”. După ce Traian Băsescu nu va mai fi președinte, guvernul Stolojan va fi demis fără nici o prblemă și numit un altul pe baza „majorității parlamentare”. Dar nu se va ajunge acolo. Traian Băsescu nu va numi un premier PD dacă acesta nu are majoritatea parlamentară (și nu o va avea).
Nu o va face pentru că, oricât tupeu ar avea, nu-și poate permite să nesocotească încă o dată voința electoratului, mai ales că rezultatele primeia au fost dezastruoase. Vă rog să urmăriți discursurile lui Adrian Năstase (în Jurnalul național sau pe blogul său) și să observați că de la o vreme se tot repetă ideea „Traian Băsescu a fraudat alegerile din 2004”. Până la alegerile prezidențiale, această idee va fi devenit deja loc comun. Ce răspunsuri poate da Traian Băsescu în campania electorală la astfel de acuzații?
Mult mai repede ideea de campanie electorală a lui Traian Băsescu va fi “coaliția PNL-PSD are nevoie de un paznic, ca să nu fure tot”. Cu o astfel de idee ar avea o șansă de a mai fi ales. Dar mă îndoiesc. Mai degrabă va fi preferat un președinte neutru, ca Emil Costantinescu, care are și avantajul major de a nu mai avea dreptul decât la un singur mandat, deci nu ar mai exista presiunea “realegerii”. Cinci ani de scandaluri continue au avut darul de a obosi prea tare electoratul.
Puncte tari
- l Beneficiază încă de sprijinul lui Traian Băsescu;
- l Partidul are câteva fiefuri electorale unde va înregistra succese facile;
- l Este cel mai important partid politic.
- l Traian Băsescu este pe un trend descendent;
- l Pierderea Capitalei va fi o lovitură puternică de imagine;
- l Nu reușește să depășească nivelul de 35% în opțiunile de vot, ceea ce se traduce într-un scor de maxim 30%;
- l Certuri interne din ce în ce mai zgomotoase (București, Buzău, Constanța, Timiș…), care pot degenera urât, mai ales ca urmare a obținerii unor rezultate slabe în alegeri;
- l Izolarea politică;
- l Lipsa de lideri politici credibili – este practic singurul partid politic fără nici măcar o „speranță”; poate doar primarul sectorului 3, însă anvergura sa nu depășește prea mult granițele sectorului.
Oportunități
- l Ajutorul pe care îl va da în campanie Traian Băsescu;
Amenințări
- l Faptul că nu e la guvernare și nu are nici o șansă să mai ajungă poate limita succesul electoral;
- l Izolarea politică îl exclude de la eventuale negocieri și astfel se poate trezi cu un scor mult mai mic decât potențialul maxim;
- l O bună parte din electoratul său este inactiv social, fiind atras doar de discursul justițiar, cu accente naționaliste, astfel încât votează doar în sondaje;
- l Certurile interne pot duce la scăderea mobilizării activiștilor.
PSD
Recentele sondaje de opinie dau PSD în București la 25-28%, ceea ce înseamnă că la nivel național partidul stă chiar ceva mai bine. Din păcate, și în PSD sunt discuții referitoare la candidatul la Primăria Capitalei, ceea ce poate duce la obținerea unui scor slab. Pe de altă parte însă, este posibil ca acest lucru să nu afecteze partidul în condițiile în care Mircea Geoană este deja considerat de toată lumea ca „interimar”, o dată cu revenirea în prim-plan a lui Adrian Năstase, plecarea lui de la președinția partidului fiind doar o chestiune de zile.
Revirimentul PSD după revenirea lui Adrian Năstase ar putea fi explicat și prin faptul că românii au nevoie de un lider autoritar (Vlad Țepeș este încă modelul de bună guvernare) și dincolo de acuzațiile de corupție, Adrian Năstase a fost șeful absolut și rămâne un model de eficiență administrativă. Până la urmă, dacă este regretat Nicolae Ceaușescu, de ce nu ar fi și Adrian Năstase? Rămâne însă de văzut dacă fostul premier și-a învățat lecția.
PSD este avantajat și de faptul că primele alegeri sunt cele locale, ei având un bun aparat administrativ și poziții solide în teritoriu.
Puncte tari
- l Primul set de alegeri sunt cele locale, acolo unde PSD stă foarte bine grație baronilor locali; există toate premisele unui scor spre 30%, care va schimba radical raportul de forțe în perspectiva alegerilor parlamentare viitoare;
- l Un bun aparat organizatoric de partid care permite o bună mobilizare electorală.
Puncte slabe
- l Imaginea negativă (sigur, în momentul în care mass-media împroașcă cu noroi și în stânga și în dreapta nu este neapărat o problemă);
- l Lipsa fondurilor;
- l Ofertă economică foarte riscantă în momentul de față – reintroducerea taxării progresive poate prejudicia grav bugetul;
- l Ion Iliescu – prea bătrân și mult prea epuizat de bătăliile politice;
- l Slăbiciunile conducerii, Mircea Geoană făcând gafă după gafă.
Oportunități
- l Dacă își rezolvă problemele la București și vine cu un candidat rezonabil, ar putea apărea situația în care în turul doi să se bată candidatul PSD și cel al PNL, ceea ce ar însemna o umilință maximă pentru PD-L;
- l Colaborarea cu PNL.
Amenințări
- l Certurile interne pot afecta performanța electorală;
- l Negocierile cu PNL pot fi compromise dacă PSD insistă pe câteva idei asupra cărora PNL nu poate face un compromis, cum este cota unică (un succes major al guvernării Tăriceanu).
PNL
PNL se află acum pe un trend ascendent, în București apropiindu-se de 20%. Din păcate însă, nu peste tot în teritoriu stă la fel de bine. Principala problemă este că nu are nici măcar un județ pe care să îl controleze. Impunerea prefecților la consiliile județene și candidatura câtorva miniștri pot ridica scorul electoral și există șanse bune de a obține guvernarea câtorva județe.
Faptul că și-a anunțat din timp și fără probleme candidatul pentru Primăria Capitalei îi conferă un avantaj deosebit în fața PSD și PD. Din păcate însă, oferta PNL pentru primăriile de sector este mai degrabă prematură – majoritatea fiind specialiști în administrație publică, fără însă a avea notorietate publică. Cel puțin candidații de la sectoarele 2 și 6 ar câștiga detașat primăria în condiții normale – Chiliman oricum având toate șansele de a fi reales.
Pentru PNL este o problemă faptul că nu a reușit să comunice eficient rezultatele guvernării, care nu sunt rele deloc (creșteri economice de 6%, investiții străine, repararea unor nedreptăți sociale prin recorelarea pensiilor), preferând să aleagă campaniile negative. Desigur, acestea au avut eficiență din punct de vedere al diminuării scorului adversarilor, însă această scădere nu este valorificată prea mult de PNL, rezultatul fiind mai degrabă inducerea ideii că „toți sunt o apă și-un pământ” și îndepărtarea de politic.
PNL ar trebui să se concentreze acum pe campanii pozitive, deoarece deja mass-media acoperă suficient de bine problemele celorlalți pentru a fi nevoie ca liberalii să mai insiste sau să intre în polemici.
Șansa PNL o constituie poziționarea ca „a treia cale”, alternativă a aripilor FSN.
Puncte tari
- l Garnitura de candidați; PNL mizează în special pe tineri, buni specialiști, fețe noi, necompromise, ceea ce contrazice un pic ideea de „lipsă de cadre”;
- l PNL e la guvernare și are controlul resurselor;
- l Nu a avut o guvernare rea;
- l E pe trend ascendent;
- l Adversarii și-au cam epuizat lista de acuze;
- l Nu este un partid de lider (există vreo 3 alternative la Călin Popescu Tăriceanu);
- l Simpatia mediului de afaceri;
- l Deși costă, nu a renunțat la principii (taxa auto, finanțarea mass-media din bani publici).
Puncte slabe
- l Ostilitatea mass-media – o ostilitate care contează din ce în ce mai puțin grație decredibilizării constante;
- l Incidente neplăcute de imagine, care ar fi putut fi evitate foarte ușor (cazul Remeș, accidentul lui Orban);
- l Inabilitatea de a comunica rezultatele pozitive.
Oportunități
- l E singurul partid de dreapta semnificativ;
- l Ideologia este atractivă;
- l Există o coerență în promovarea unor politici „de dreapta” (deconspirarea securității, anti-comunismul).
Amenințări
- l Unele măsuri luate de Guvern au fost etichetate „de stânga” și afectează identitatea ideologică a partidului;
- l Campaniile negative de presă.
Publicat în : Politica interna de la numărul 55
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)