Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Gheorghe Zamfir – geniul muzical de renume mondial

Virginia MIRCEA

Președintele american George Bush: “România este Gheorghe Zamfir, cel mai mare artist român și mondial pe care numai Dumnezeu putea să-l coboare pe Pământ. A vândut mai multe CD-uri decât Elvis Presley. Este un mit și o legendă vie.”

„Românii nu numai că nu     mi-au dat nimic, dar mi s-a        și luat totul”

Mă întreb dacă eram american și ieșeam pe primul loc într-un clasament mondial, înaintea lui Bach? Fluturau drapelele SUA și mi se dădea Premiul Nobel? Românii nu numai că nu mi-au dat nimic, dar mi s-a și luat totul. Am fost jefuit în 35 de ani de către mafia mondială și românească de peste 1,5 miliarde dolari. Toți președinții m-au detestat ignorându-mă total, toți miniștrii Culturii m-au eliminat de pe orice listă, propunere sau proiect. Cum putem fi europeni cu astfel de instituții, politicieni și atitudini? Oare Bush, Sarkozy sau regina Angliei îi detestă pe Madonna, Edith Piaf sau Beatles? Mi-e milă de noi...
Maestre, cum s-a integrat cultura românească în Uniunea Europeană, în cultură intrând religia, tradițiile și obiceiurile?
Când  cultura și în special religia și cultul unei țări depind de un ministru care îl urăște pe Gheorghe Zamfir, cum poți vorbi de cultură?... Înainte exista o legătură între Dumnezeu și regi prin naștere și ungere în biserică. Pare hilar acum când vezi un președinte ateu care depune jurământ pe Biblie.
Este vizibilă o ofensivă a non-valorilor și a imposturii. Putem vorbi de o criză morală și spirituală?
Suntem în plină criză morală și spirituală, pentru că moralul nu mai există, iar spiritualul a dispărut, ceea ce duce la aceeași concluzie. Suntem pe calea dispariției tuturor formelor ce țin de bunul simț și de trecutul glorios care ne-a hrănit pe toate planurile și trăim într-un beci întunecos hrăniți cu o subcultură și o teroare și frică injectată latent, și o impunere a fricii care este obiectivul numărul unu de a domina lumea de către ghizii ascunși care țin totul sub control. Când nu mai recu­noști coloși și giganți ca Eminescu nu ne mai putem numi un popor, o țară...
Câțiva artiști contemporani încearcă să introducă elemente „etno” în muzica actuală. Există chiar și o trupă cu acest nume. Loredana Groza a lansat și ea un album cu prelucrări... Cum comentați aceste realizări?
Nu există artiști contemporani. Totul e prăbușire totală. Nu mai există concept, nu mai există sistem, nu mai există ghid, formatori de școală, nu mai avem direcție și cârmă, nu mai există nimic: oameni-model, căci modelul nostru actual este America, o țară care în 1850 era încă nelocuită în mare parte a ei. Ne aflăm într-un haos gene­ralizat teleghidat cu bună-știință. Eu aveam ca ghizi pe Maria Tănase, Maria Lătărețu. Ei erau ghizi și formatori. Nu mai există un Dan Moisescu, un Ion Cristo­reanu, Botoca Efta, George Pan­ta­zi, la care generația mea ne uitam ca la niște zei și ne prosternam în fața lor. Te poți prosterna astăzi în fața lui Pepe, fără a jigni acest artist? Te poți pros­ter­na în fața unui manelist? Despre Loredana Groza nu vreau să comentez. În SUA nu ar cânta nici măcar într-un piano bar.
Vi se pare normal ca cel mai cunoscut român în lume să nu fie invitat la evenimentul artistic organizat pentru summitul NATO... și ca toți jur­naliștii americani aflând că sunt român și că mă aflu în țară să dorească să mă vadă? Vi se pare normal să fiu scos de pe lista reprezentanților artiștilor ro­mâni care au susținut un spectacol acum câteva săptămâni la Bruxelles?  
Dintre artiștii folclorici autentici, care ar fi favoritul dumneavoastră?
Pe lângă cei pe care i-am amintit mai devreme, putem vorbi de Sofia Vicoveanca sau Benone Sinulescu, care au fost ghizi pentru folclorul ro­mânesc în perioada anilor 1970. După ei s-a ajuns la manierism și a primat tendința de a mulțumi gustul publicului ajungându-se la playback, ceea ce a dus la distrugerea personalității artistului. Artistul se autocopiază, un lucru îngrozitor.
Ați avut și o tentativă de a intra în politică, puteți detalia episodul?
Nu a fost o tentativă, a fost un studiu personal în ideea de a constata care este ideea pe care și-au făcut-o românii și oamenii care conduc Ro­mâ­nia despre mine. Gestul pe care l-am făcut în anii 2000 a fost numai din punct de vedere religios și patriotic, nu politic. Cine l-a înțeles ca atare presu­pune că a fost un complot organizat împotriva mea. Ca să fiu implicat în politică, să se servească de mine toți cei care au făcut parte din complot din punct de vedere al imaginii, al numelui, al celebrității și al legendei care este Gheorghe Zamfir. Dacă este așa, este foarte grav.

“Eu am ieșit pe locul 54, și Gheorghe Becali pe locul 12”

Cum sunteți perceput în România?
Ce mi s-a întâmplat mie se întâm­plă o dată la câteva sute de ani unui artist: să fie scos din istorie. Știe vreun român la ora actuală și interesează pe cineva în România, pe ministrul Culturii sau pe vreun alt politician, că în urma unui studiu făcut de către Academia de Științe din Malmo, Suedia, anul trecut, Gheorghe Zamfir a ieșit pe locul întâi mondial ca cel mai celebru muzician al planetei și cel mai iubit, cu un miliard cinci sute de milioane de voturi, iar pe locul doi a ieșit Richard Wagner, cu 600.000 de voturi, iar pe 3 Beethoven, pe 5 Mozart și doar pe locul 7 Bach? Inte­resează pe cineva în România acest clasament? Căci, dacă purtam alt nume, cu „ici” la sfârșit, azi eram eroul planetar cu cele mai mari ono­ruri. Interesează pe cineva că de 50 de ani Gheorghe Zamfir este pe locul unu în lume și niciodată nu a fost pe locul doi? De câte ori Nadia a ieșit pe locul doi sau trei? De câte ori Hagi nu a primit cartonașul roșu și a fost dat afa­ră din teren? Eu n-am cunoscut niciodată în cariera mea locul doi și în toa­te domeniile muzicale pe care le-am abordat am fost pe locul întâi. Inclusiv în morală, pentru că am fost unul dintre cei mai morali artiști români. Au existat voci care l-au clasat pe Brân­cu­și cel mai mare român din toate timpurile. Când va avea Brâncuși un mili­ard cinci sute de milioane de voturi să vină susținătorii săi să stea de vorbă și cu mine. Când a fost concursul “Ro­mâni celebri”, eu am ieșit pe locul 54, și Gheorghe Becali pe locul 12. Ce a făcut Gheorghe Becali mai mult decât mine? În acest clasament, George Enescu nu a ieșit în primii 100, deși se injectează în festivalul care îi poartă numele treizeci milioane de euro anual și este considerat cel mai mare muzician român din toate timpurile. Eu nu am fost invitat niciodată în acest festival. Și vorbim de cultură... Cu consternare văd la televizor emisiuni cu titlul “Folclorul contraatacă”. Ce să atace, ce să contraatace, când de 7000 de ani folclorul românesc este el însuși imbatabil, invincibil și incon­fun­dabil? Este nevoie ca folclorul să fie în luptă cu cineva și să contraatace?
Dar episodul de la facultate, ce ne puteți spune despre el?
În 2004 am fost eliminat de doi troglodiți care nu știu unde este nota do pe portativ, de la Universitatea de Muzică din București, luându-mi-se catedra muzicală de nai și cei zece studenți ca să fie pusă în locul meu o femeie de 32 de ani, fără diplomă de specialitate, fără școală de muzică, fără profesor, fără să aibă nici o noțiu­ne științifică despre naiul divin: clanuri, mafii, șpăgi, abuzuri făcute de rector, decan și senat. M-au amenințat că, dacă nu plec îmi aruncă lucrurile din clasă pe fereastră și mi-au scos mași­na din incinta instituției rectorul Dan Buciu și alții ca el, niște caricaturi muzi­cale care au transformat instituția în veceu sonor și proprietate privată. Majoritatea studenților fiind îngroziți de ce se întâmplă și vrând să plece, se poate face o anchetă.
Cum vedeți societatea de astăzi?
Părăsirea lui Dumnezeu poate fi considerată astăzi ca tragedia numărul unu a umanității. Omul a rămas fără busolă. Încontinuu mă întreb ce vor să facă omul și omenirea, unde să ajun­gă, cu cine și de ce. Nu mai există scop major, există doar tendința ca cel pu­ternic să-l domine și să-l sfâșie pe cel slab. Dacă nu ar exista poporul sau po­poarele, ce s-ar face politicienii? S-ar sfâșia între ei, dar pe cine ar mai domi­na? Poporul este subiectul cel mai puternic și cel mai slab pentru aplica­rea proiectului politicianului. Când po­po­rul este slab, politicianul îl “injec­tează” cu un ser care dă impresia de revigorare pentru a-i da impresia că este puternic și a-l supune și mai tare. Dacă privești totul de sus, toată scena politică a omenirii seamănă cu o piesă de teatru jucată de cei mai proști actori. Am ajuns într-o situație atât de jalnică, încât, dacă ne-am privi în oglindă, ne-am ascunde în gropile abisale de sub oceane.
Niciodată omul în existența sa terestră, cu războaie, conflicte, sex, cri­mă, minciună și pornografie, ateism și dușmănie împotriva lui Dumnezeu nu a ajuns mai tragic, mai hilar și mai comic ca astăzi. Politicianul a ajuns la o dominare absolută și este atât de mândru de această cucerire asupra a tot ce mișcă într-o societate inclusiv cultura încât în curând va avea loc o implozie. Seamănă cu un circar care și-a uitat actul de dresură. De fapt, sfârșitul este iminent. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Inițiații știu mai bine acest lucru. Ca să redresezi ceva este imposibil. Singura salvare este să ne resemnăm cu umilința, fiindcă umilința este una dintre cele mai nobile stări. În Biblie se spune: „Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.”
Dar pe români și România?
Părintele Stăniloaie, marele nostru duhovnic al secolului XX, plasa pe primul loc, înaintea smereniei și frângerii inimii, răbdarea. Pentru că la umilință și smerenie nu ajungi decât prin răbdare. Poate aici există speranța salvării poporului român și speranța ajun­gerii sale în vârful piramidei spi­rituale a lumii. Pentru că a știut să îndure și să rabde neridicând buzdu­ga­nul și sabia decât pentru a se apăra. Va fi o luptă crâncenă. Omul nu mai are de luptat decât cu sine însuși pentru că a ajuns cel mai mare dușman al său. Omul crede că a învins natura, că o posedă și că știe totul despre ea, dar de adevăratele secrete nu are habar. De ce? Pentru că s-a declarat el însuși Dumnezeu și a atacat natura fără încu­viințarea divină. Pumnul și palma pe care omul le va primi nebănuit de repe­de vor fi cumplite. Abia din aceste upercuturi și după knockoutul total va urma trezirea, definitiv luminată și spirituală. Să sperăm că vom fi primii așa cum naiul românesc, după secole și milenii de așteptare, prin mine a ieșit primul. Pentru că în clasamentul de care aminteam nu a ieșit naistul, ci muzicianul.
Până când nu va dispărea generația veche a românilor îmbrăcați în togă de comunist, cu satana în sân și-n buzunare, care se plimbă prin culoarele președinției și ale parla­men­tului, până când această rasă care nu vrea să cedeze nici un gram de putere nu va fi lichidată sau se va autolichida, în România nu va fi nici pace, nici prosperitate pentru românul de rând, pentru că cei care fac parte din aceste grupuri hrănesc poporul cu minciună. Priviți aspectul jalnic al țăranului român...
Chiar nu mai este nici o speranță? Avem și oameni competenți...
Ceea ce este mult mai tragic e faptul că ștafeta nu are cui să-i fie dată decât celor care s-au hrănit la școala vechilor, și în acest caz România și po­po­rul român nu mai au nici o scăpare. Restul e utopie și ne hrănim cu himere: pacte, axe și promisiuni. Nimeni nu ne va da niciodată nimic, și nimic contra nimic nu există. Cel mai bun lucru era să rămânem țară neutră, să fi luat exemplu de la țările scandinave care sunt cele mai prospere. Cel puternic și bogat nu dă nimic la sărac decât din milă sau dacă are interes ca săracul să lucreze în favoarea lui pe nimic sau să-i ia și haina care o are pe el ca apoi să-l lichideze.


Interviu realizat de Virginia Mircea

Publicat în : Interviu  de la numărul 55

Comentarii

Comentariul nr.1 - Vasile Bouleanu a spus în 12.04.2008 21:32:00:
Cu tot respectul si admiratia pentru artist ... .
Unde ar fi fost oare Zamfir daca America nul adopta cultural ?

Vasile Bouleanu .

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: