Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Diferența de gen în Partidul Democrat american

Michael COHEN

Într-un sondaj Gallup realizat în SUA în 1936, oamenii erau întrebați dacă ar vota pentru o femeie ca președinte, „în cazul în care aceasta ar fi competentă în toate celelalte privințe„. Doar 31 la sută au răspuns afirmativ. Gallup a schimbat ulterior formularea, iar în perioada în care se năștea Hillary Clinton, o cvasimajoritate de 50 la sută își afirma disponibilitatea de a vota pentru o „femeie competentă„, dar aproape la fel de mulți, 47 la sută, răspundeau negativ. Întrebați același lucru astăzi, o majoritate copleșitoare a subiecților – peste 90 la sută – răspund că ar vota o femeie competentă.

Nu doar disponibilitatea de a vota o femeie s-a schimbat dramatic în timp, ci și atitu­di­nea legată de prezența femeilor în politica SUA. Atunci când Centrul Națio­nal de Cercetare a Opiniilor de la Univer­sitatea din Chicago punea pen­tru prima dată, în 1974, întrebarea dacă majoritatea bărbaților sunt mai potri­viți din punct de vedere emoțional decât majoritatea femeilor, puțin peste patru din zece, 44 la sută, răspundeau că da, în timp ce 49 la sută nu erau de această părere. Ultima dată când a fost pusă această întrebare, marea majoritate a răspuns că nu există diferențe.
Într-un sondaj ABC News/Wa­shing­ton Post de la începutul lunii februarie, Clinton era percepută ca “liderul mai puternic” cu un avantaj substanțial față de Obama, de 58 față de 34 la sută, și conducea cu opt puncte pro­centuale și în ce privește abordarea față de problema Irakului. Și în rândul populației în ansamblul său s-au dimi­nuat îndoielile legate de capa­citatea de conducere a femeilor în aceste probleme-cheie.
În competiția democrată, Hillary Clin­ton a fost susținută de popu­la­ri­tatea sa extraordinară în rândul fe­meilor. În jur de 60 la sută dintre demo­crați sunt femei, în timp ce la republicani și independenți balanța înclină în favoarea bărbaților. Femeile au votat în număr masiv în cadrul ale­gerilor primare din Partidul Democrat anul acesta, peste 55 la sută din vo­turile exprimate aparținând de regulă femeilor.
În așa-numita “super-marți”, femei­le au reprezentat 57 la sută din elec­torat și au votat cu Clinton într-o majo­ritate de 10 la sută. În Wisconsin, vo­turile femeilor au fost împărțite în mod egal, fapt care i-a făcut pe unii analiști să sugereze că întâmpină probleme în campanie, dată fiind poziția sa slabă în rândul electoratului său cheie, femeile. Dar femeile au revenit în Ohio și Texas. În Ohio, femeile au reprezentat 59 la sută din alegători, față de 52 la sută în 2004. În Texas, ele au reprezentat 57 la sută. În ambele state, votul femeilor a ajutat-o să obțină rezultate finale pozitive.
Încă din anii 1980 mult-discutata prăpastie între femei și bărbați în politica SUA a fost interpretată în special din perspectiva diferențelor dintre partide. În 1980, 36 la sută dintre bărbați au votat cu Jimmy Carter și 55 la sută cu Reagan. Femeile și-au împărțit voturile, 45 la sută pentru Carter și 47 la sută pentru Reagan.
Diferența dintre sexe este în prezent o trăsătură permanentă a politicii americane. Femeile înclină constant spre candidații democrați la președinție, iar bărbații spre repu­bli­cani.
În 1980 a fost prima dată când numărul de votanți bărbați a fost egal cu cel al femeilor. La alegerile din 2004, potrivit Census Bureau, voturile femeilor au fost cu aproape 9 milioane mai numeroase decât ale bărbaților.
Diferența de gen are astăzi o dimensiune intra-partinică puternică, evidențiată de competițiile democrate în care bărbații au fost mai puțin dis­puși să o voteze pe Hillary Clinton. În Ohio, Clinton a câștigat o majoritate substanțială din voturile femeilor (57 față de 41 la sută), dar cu mare greutate în rândul bărbaților – 50 față de 48 la sută. În Texas, l-a bătut pe Obama cu 55 față de 44 la sută în rândul femeilor; dar între bărbați, Obama a câștigat foarte greu, 50 față de 48 la sută. De ce bărbații și femeile din Partidul Democrat văd cursa în termeni diferiți? În timp, sondajele de opinii au confirmat o schimbare majoră în atitudinea la nivel național față de implicarea femeilor în politică. Dar ele nu oferă răspunsuri clare asupra dimensiunii intra-partinice a diferenței de gen care a constituit o trăsătură atât de evidentă a cursei democrate din 2008. (M. C.)
Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: