Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

SUA și dilemele de securitate ale Orientului Mijlociu

Michael COHEN

Administrația Bush a inițiat războiul împotriva terorismului considerând că durata acestuia va putea ajunge chiar la câteva decenii. Întrebarea rămâne dacă SUA vor reuși să dezvolte o strategie cuprinzătoare astfel încât celulele teroriste ce acționează în prezent să fie eliminate, iar elementele ce cauzează radicalizarea opiniilor să fie atenuate.

Analiza cauzelor fenomenelor de radicalizare și terorism indică faptul că însăși pre­zen­ța militară americană în Orientul Mijlociu reprezintă un determinant impor­tant al acestor fenomene. Pre­zen­ța militară americană este carac­te­rizată de apariția unui număr impor­tant de baze și contingente numeroase de forțe terestre plasate cu un caracter permanent în arealul zonei Orientului. Situația ciclică este evidentă, pentru fiecare terorist pe care SUA îl elimină alte zeci îi vor lua locul; aceștia venind din imensul lac de nemulțumiri și frus­trări generate de prezența militară americană.
Prio­ritățile SUA în regiune gravi­tea­ză în jurul unor puncte clare: protejarea statului Israel, dar și a statelor arabe cu o administrație moderată, men­ți­nerea unui acces optim spre Golful Persic (mai ales în ceea ce privește se­curizarea transportului petrolului), lupta împotriva terorismului și lupta împo­triva proliferării armelor de distrugere în masă. Menținerea unui flux constant al resurselor dinspre Orient spre lumea occidentală este o prioritate, având în vedere faptul că estimările privind consumul de petrol până în 2030 reliefează o creștere cu aproximativ 70% a consumului global. Aceste obiective pot fi îndeplinite cu o prezență militară mult mai redusă. Să ne amintim că în timpul Războiului Rece prezența militară americană a fost redusă și nepermanentă; dacă în 1989 numărul de trupe americane era cifrat la 600-700, după invazia din 1990 numărul de militari prezenți în Arabia Saudită se ridica la 500.000.
Pentru atingerea obiectivelor regio­na­le, SUA au nevoie doar de o prezență minimală din punct de vedere militar. Asigurarea protecției infrastructurilor petroliere reprezintă o misiune pe care guvernele țarilor-gazdă trebuie să le asi­gure, iar SUA trebuie să ofere ga­ranții de securitate, dar și să favorizeze menținerea unui mediu politic moderat ce poate stabili cu luciditate prioritățile privind securitatea. Lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, în special dosarul iranian, poate fi realizată cu un număr restrâns de tru­pe; aici înțelegând trupe specia­li­zate pe distrugerea de ținte precise, a infrastructurii de lansare a rachetelor și întreaga capacitate de reacție. Tru­pe­le ce pot asigura aceste misiuni pot fi grupate în jurul unor baze ae­riene capabile să sprijine războiul de la distanță, eficient și într-o manieră mai discretă.
Prezența militară masivă în Arabia Saudită a reprezentat una din cauzele radicalizării pozițiilor și mai ales cea a lui Osama bin Laden, care încă din 1994 deplângea această prezență pe tărâmul sfânt al musulmanilor. Re­gân­direa anumitor planuri și strategii tre­buie să reprezinte o prioritate pentru viitoarea administrație de la Wa­shin­gton, iar însăși ideea de implicare a Irakului și Iranului în arhitecturi de secu­ritate regională poate reprezenta o soluție viabilă și un înlocuitor pentru prezența militară masivă. O arhitectură de securitate bine definită poate reprezenta un punct de start pentru dezbateri, unde jucătorii – inclusiv Ira­nul – pot aduce în prim-plan probleme comune. Astfel o structură comună de securitate poate fi o alternativă viabilă la o alianță împotriva Iranului cu rezul­tate incerte și eventuale consecințe nefaste pentru procesul de pace în regiune.  (M.C.)
Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: