Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare martie 2010februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea PAUL (VASS)Andreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Circul electoral din Teheran

Michael COHEN

Republica Islamică Iran operează într-un fel de cod, al cărui cifru este atent păzit de mâna de mullahi şi ayatollahi încruntaţi din jurul Conducătorului Suprem Ayatolahul Khamenei. Dezbaterile libere lipsesc, iar presa de opoziţie este interzisă. Numeroşi înalţi clerici, inclusiv unii dintre marii ayatollahi, sunt arestaţi la domiciliu. Mii de alţi clerici sunt în închisorile din zonă.

În luna martie nu au fost alegeri în Iran, orice aţi citi în ziare sau aţi văzut pe programele de ştiri. „Prezenţa la vot“ a fost şocant de mică, chiar şi după standardele de acolo, fapt demonstrat de evidenta panică din Teheran, unde mullahii au prelungit cu cinci ore programul secţiilor de vota­re. Aceasta nu s-a întâmplat, aşa cum au susţinut ei, pentru a se asigura că cetăţenii patrioţi ai capitalei îşi pot exprima voturile, ci pentru că a fost nevoie ca angajaţii publici supuşi şi credincioşii reticenţi să fie îmbarcaţi în autobuze şi duşi la secţii, pentru a crea aparenţa unei participări largi, volun­tare. Chiar şi aşa, cifra oficială de 60 la sută nu are nici o legătură cu reali­tatea, în care poate 10-15 la sută din cetăţeni chiar au „votat.“

O democraţie puternic îngrădită

Rezultatul alegerilor a fost stabilit dinainte, pentru că pe buletinele de vot nu a fost trecut vreun oponent real al regimului – toate numele au fost veri­ficate şi acceptate de servitorii loiali ai lui Khamenei – care a decis dinainte ci­ne urmează să facă parte din urmă­torul parlament. Frauda a fost atât de evidentă încât chiar şi Uniunea Euro­peană a denunţat alegerile ca nefiind libere şi nici corecte, în ciuda dorinţei de a prezenta Republica Islamică drept „o democraţie“ (după formularea fai­moa­să a fostului secretar de stat adjunct Richard Armitage, actualul consultant de campanie al lui McCain). În comentariul său, “The Economist” o nu­meşte „o democraţie puternic îngră­di­tă,“ ceea ce mulţi intelectuali au spus şi despre Mussolini ori Stalin.
Deloc surprinzător, observatorii şi teoreticienii nu se pot pune de acord asupra „semnificaţiei“ rezultatelor a­nun­ţate. Republica Islamică operează într-un fel de cod, al cărui cifru este atent păzit de mâna de mullahi şi aya­tollahi încruntaţi din jurul Con­du­că­to­rului Suprem, îndelung încercatul Ali Khamenei. Acesta suferă de cancer în fază terminală, iar din când în când intră în comă (ultima dată la începutul lunii martie, când o întâlnire cu liderii Emiratelor Arabe Unite, planificată cu mult în avans, a fost anulată brusc, iar Khamenei a fost dus de urgenţă la spital în comă).
În această lume a comploturilor şi a umbrelor, în care are loc un război hobbesian al tuturor împotriva tuturor pentru succesiunea lui Khamenei, încercarea de a clarifica semnificaţia “democraţiei” nu are nici un sens. Unii observatori afirmă că veştile sunt bune pentru preşedintele Mahmoud Ahma­di­nejad, în timp ce alţii, cu aceeaşi siguranţă, consideră rezultatul o în­frân­gere majoră pentru actualul preşedinte. Oricum, rezultatul nu arată ce îşi doreşte poporul iranian. Dar ne arată poate ceva din ceea ce au intenţionat tiranii. “The Independent” are dreptate: este „o luptă pentru putere în tabăra conservatoare.“ Poate, dar noul Majlis nu pare foarte diferit de cel actual, iar ideea de în­frân­gere a lui Ahmadinejad este forţată. Da, există unii radicali care nu-l plac. Nimic nou. Asta se întâmpla şi după ultimele alegeri prezidenţiale, cu mult înainte ca inflaţia să ajungă la 20 la sută şi ca înfruntările verbale cu SUA, Israelul, evreii, Consiliul de Securitate al ONU şi chiar cu europenii să ajungă la intensitatea actuală. Khamenei – omul numărul unu în Iran – se distrea­ză văzând conflictul dintre cei care se luptă pentru scaunul său, aşa că va fi conflict din belşug.

Un conservator pragmatic

Editorialiştii de la “The Independent” îşi concentrează analiza pe o altă circumscripţie electorală: „oraşul sfânt” Qom, care a votat masiv cu Ari Larijani, un politician cu mult talent retoric care se descrie de regulă drept „un conservator pragmatic”, formulă rezervată adesea pentru fostul preşedinte Hashemi Rafsanjani. Sin­tag­ma denotă un radical nesuferit care este totuşi rezonabil, care poate în­cheia târguri cu Occidentul (nici un radical nu are nici cel mai mic interes să împingă Iranul pe calea unei societăţi civile mai puternice), aşa cum scrie “The Independent”.
Unii observatori ai situaţiei din Iran consideră votul dintr-un fief al clericilor cum este Qom drept un semnal că puternica clasă religioasă şi-a pierdut încrederea în Ahmadinejad şi l-ar putea susţine pe Larijani, dacă acesta can­didează în 2008. Aceia dintre occi­dentali care preferă discuţiile cu Iranul unui război nu pot decât să spere că un nou preşedinte în Iran – ca să nu mai vorbim de un nou preşedinte la Casa Albă – poate oferi o cale de ieşire din blocajul actual.

Dublă eroare

În primul rând, pentru că nici un preşedinte al Republicii Islamice nu are atâta putere încât să modifice radical politica externă a Iranului. Preşedintele nu are autoritatea nece­sară (Ayatolahul Khamenei da). În al doilea rând, pentru că „puternica clasă religioasă” din Qom include nume­roa­se persoane care se opun regimului în sine, şi nu unui anumit politician. În ulti­mele alegeri, Qom a înregistrat cea mai scăzută prezenţă la vot din ţară, semn clar de protest. Numeroşi înalţi clerici, inclusiv unii dintre marii aya­tollahi, sunt arestaţi la domiciliu (Aya­tollahul Montazeri, cândva moş­te­ni­torul desemnat al lui Khomeini, este cel mai cunoscut). Mii de alţi clerici sunt în închisorile din zonă.
Regimul a demonstrat clar că nimic important nu se va schimba. La două zile după alegeri, alte nouă publicaţii au fost interzise. Cam atât despre şansele unei dezbateri libere în Iran.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: