Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

În Europa, Ghaddafi nu mai este un paria

Jorg MULLER

Ghaddafi poate că este oaspetele de onoare al capitalelor europene, dar o schimbare a liderului libian sau a regimului său este mai degrabă o iluzie.

În decembrie 2007, dictatorul libian Muammar Ghaddafi a efectuat un turneu triumfător în Europa. Fără a mai fi un paria inter­național, el a primit onorurile cuvenite unui șef de stat. Întâmpinat de preșe­dintele Nicolas Sarkozy la Palatul Elysée, el a ignorat rezerva ministrului de externe Bernard Kouchner. În fond, în ciuda răcelii lui Kouchner, Ghaddafi tot a obținut contracte de aproape 15 miliarde de dolari.
Liderii europeni descriu reabili­ta­rea Libiei ca pe o dovadă a faptului că politica lor de apropiere cu pași mici dă rezultate. Pe 11 octombrie 2004, Con­siliul de Miniștri al Uniunii Europene a acceptat, în schimbul disponibilității Libiei de a-și închide programul de arma­ment de distrugere în masă și de a acorda compensații victimelor acte­lor de terorism libiene din trecut, să ridice embargoul comercial și militar asupra Libiei. Explicând decizia, amba­sa­dorul Comisiei Europene Marc Pie­ri­ni lăuda "dialogul permanent și plin de încredere întreținut de Colonelul Mua­m­mar Ghaddafi și președintele Roma­no Prodi în acești ani decisivi."
Apropierea europeană a durat un deceniu. În 1995, întâlnirea miniștrilor europeni de externe de la Barcelona lansa Parteneriatul Euro-Mediteranean cu scopul de a iniția un dialog politic și de securitate, de a crea treptat o zonă de liber schimb și de a încuraja socie­tatea civilă. Inițial Uniunea Europeană a exclus Libia, dar patru ani mai târziu președinția UE invita observatori libieni să participe la o conferință în Stuttgart. Acolo Libiei i s-a propus statutul de mem­­bru, în baza ridicării sancțiunilor ONU și a aderării guvernului libian la protocoalele de la Barcelona.
Politica europeană are la bază mai mult dorința de a promova comerțul și de a limita migrația din Africa spre zo­na Schengen, și mai puțin preo­cupările legate de drepturile omului sau de refor­ma politică. Ghaddafi poate că este oaspetele de onoare al capitalelor europene, dar o schimbare a liderului libian sau a regimului său este mai degrabă o iluzie. Deși oficialii europeni și omologii lor americani oferă Libiei o nouă imagine, de membru integrat al comu­nității internaționale, atitudinea lui Ghaddafi față de terorism și drep­turile omului rămâne neschimbată.

Terorismul

În 2004, când oficialii europeni îl primeau pe Ghaddafi în prima sa vizită în Europa după 15 ani și discutau despre reabilitarea sa, colonelul le-a amintit ce le va face dacă nu îi vor îndeplini solicitările. Stând alături de Prodi, liderul libian a avertizat: "Spe­răm într-adevăr că nu vom fi obligați sau forțați într-o bună zi să ne întoarcem la acea perioadă în care ne bombardam mașinile sau ne legam centuri cu explozibili în jurul paturilor și în jurul soțiilor." Diplomații susțin că liderul libian și-a schimbat viziunea, dar pentru Ghaddafi, terorismul ră­mâ­ne în meniul opțiunilor acceptabile în caz că diplomația sau mita europeană se dovedesc sub așteptări.
Denunțarea terorismului de către regimul de la Tripoli nu a fost niciodată reală. În timp ce negocia plățile pentru victimele bombelor din zborul 103 Pan Am și UTA 772, guvernul libian îi ali­menta cu bani pe teroriștii Abu Sayyaf din Filipine, pentru ca gruparea să-și îngroașe rândurile și să sporească frecvența și gravitatea atentatelor. Mai recent, oficiali irakieni au anunțat că Seif al-Islam, fiul liderului libian și repre­zentantul reformei la coctailurile europene, a finanțat o grupare res­pon­sabilă pentru atentate cu bombă și zeci de morți în Mosul.
Nici convertirea lui Ghaddafi la teoria drepturilor omului nu a fost mai sin­ceră. El a eliberat cinci asistente bulgare și un medic palestinian deți­nuți pentru acuzații inventate nu pen­tru că apropierea europeană ar fi încurajat o schimbare de compor­ta­ment, ci mai degrabă pentru că oficialii europeni au aranjat plata unei răs­cumpărări de 400 de milioane dolari, iar Parisul a acceptat să expedieze în statul nord-african armament avansat și chiar tehnologie nucleară. Faptul că aranjamentul i-a permis lui Ghaddafi să pună un semn de egalitate morală între atentatele cu bombă asupra avioa­nelor și asistentele bulgare care încercau să-i ajute pe copiii Libiei ar trebui să reprezinte un motiv de rușine pentru diplomații europeni câteva decenii.
Disponibilitatea Europei de a acorda mai multă importanță legă­tu­rilor comerciale decât oricăror alte con­siderente subminează și ea eforturile internaționale de judecare a crimelor de război. În timp ce fostul președinte liberian Charles Taylor așteaptă să fie judecat la Haga, Tribunalul Special pentru Sierra Leone a publicat dovezi că Ghaddafi a antrenat și sprijinit forțele care i-au oprimat cel mai mult pe civili. Disponibilitatea europenilor de a scuza astfel de crime în schimbul unui beneficiu financiar umple de ridicol discursurile lor despre drepturile omului. Chiar în timp ce șefi de state și de companii europene vizitează Tripoli pentru a semna contracte profitabile, Fathi Eljhami, principalul susținător al reformei politice în Libia, rămâne încar­cerat, neluat în seamă de Bruxelles.
Libia nu s-a schimbat, indiferent de declarațiile americane și europene. Astăzi, atât Bruxellesul cât și Wa­shing­tonul prezintă Libia ca pe un succes, fie pentru politica de apropiere, fie pentru doctrina Bush. Ce contează este realitatea. Este periculos să trecem cu vederea absența unei reforme reale. Nu doar că Ghaddafi continuă să încurajeze terorismul și să încalce drepturile omului, ci el poate folosi oricând infuzia de fonduri și tehnologie europeană pentru a-și relua programul de înarmare. Eșecul nu se va limita însă la Libia. Alte state-problemă, ca Siria, Iranul și Coreea de Nord, înțeleg acum că ultimatumurile occidentalilor sunt trecătoare și că amânarea este profitabilă.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: