Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Proiectul Nabucco și necunoscutele sale

Laurențiu CONSTANTINIU

Este de domeniul evidenței importanța geopoliticii ca știință și ponderea ei în elaborarea politicii externe a unui stat. Din acest motiv, factorii geografici – configurația teritorială a unei țări, precum și poziția ei geografică într-o anumită regiune – contează într-o foarte mare măsură. Din ce în ce mai mult, acești factori sunt folosiți în definirea relațiilor cu alte state, în special cele aflate în imediata vecinătate.


Geoeconomia Azerbaidjanului

De multe ori, geopolitica este pusă într-o relație strânsă cu geoeconomia, aceasta din urmă fiind înțeleasă ca știința care se ocupă cu studiul dinamicii strategiei și tacticii economice a unui stat în arena internațională. Un exemplu de astfel de țară, în cazul căruia geopolitica și geoeconomia sunt strâns legate între ele, este Azerbaidjan, a cărei atrac­ti­vitate din punct de vedere energetic a crescut foarte mult după ce rezervele sale de gaze naturale au fost evaluate la circa 1,5 trilioane de m3, în con­dițiile în care consumul intern nu depă­șește 14 mld. m3 gaz/an. Acesta este principalul motiv pentru care oficialii de la Baku încearcă să obțină un profit cât mai mare din exportul de gaz. Poten­țialul câștig pe care l-ar putea obține din vânzarea de gaz determină politica Azerbaidjanului față de Uniu­nea Europeană și Statele Unite, inten­țiile acestui stat de a se alătura proiectului privind construirea conduc­tei Nabucco fiind o dovadă în acest sens.
Elita politică de la Baku sprijină, cel puțin la nivel declarativ, inițiativele UE și SUA privind livrările de gaze naturale către Europa prin intermediul unor rute alternative, care să ocolească Rusia.
În noiembrie 2006, aflat într-o vizită la Bruxelles, președintele Ilham Ali­ev a semnat un memorandum pri­vind parteneriatul strategic în dome­niul energiei între Azerbaidjan și Uniu­nea Europeană. Dorind să con­vingă autoritățile europene că Azer­baidjanul are intenții serioase în această pri­vință, în ianuarie 2008, li­derul de la Baku a făcut cunoscut faptul că, în 2007, țara sa a început livrările de gaz către Turcia, Gruzia și Grecia. În plus, el a comunicat că Azerbaidjanul deja s-a alăturat proiectului privind construirea conductei Nabucco, prin intermediul căreia intenționează să livreze gaz statelor UE.
Proiectul Nabucco este foarte atrac­tiv atât pentru Uniunea Euro­pea­nă, cât și pentru Azerbaidjan. Auto­rită­țile de la Baku însă nu au făcut cunos­cut prețul sub care Azerbaidjanul intenționează să livreze gazul către Euro­pa. Dacă se ia în considerare un preț de 400 dolari pentru 1000/m3, atunci Azerbaidjanul poate considera că va face o afacere extrem de pro­fitabilă (în condițiile în care, în 2007, pre­țul de vânzare al gazului către Tur­cia a fost de 120 de dolari/m3, iar pentru Gruzia a variat între 63 și 120 dolari/m3). Din acest punct de vedere, este foarte clar că piața europeană este foarte importantă pentru Azer­bai­djan.

Proiectul Nabucco și Azerbaidjanul

Dacă la nivel declarativ, Azerbai­d­janul este decis să participe la proiectul Nabucco (o conductă care ar urma să tranziteze Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Austria, cu o lun­gime de 3300 km, al cărei cost de construcție este de circa 6 mld. euro și prin intermediul căreia ar trebui să fie livrați 30 mld. m3 gaz/an), în practică însă situația nu este atât de simplă deoa­rece, potrivit conducerii Minis­te­rului Industriei și Energiei din Azer­bai­djan, există o serie de probleme care își așteaptă rezolvarea. În primul rând, problema inexistenței unor acorduri între statele care vor furniza gazul pen­tru conducta Nabucco. A doua pro­ble­mă este legată de stabilirea cotelor de participație la proiect pentru fiecare țară, de aspectele tehnice privind cons­truirea conductei, precum și de resur­se­le financiare ce urmează a fi alocate proiectelui. Ultima problemă vizează susținerea politică – din partea lide­ri­lor statelor implicate în proiect – pen­tru construirea conductei. Am mai pu­tea adăuga faptul că cele șase com­pa­nii inițiatoare ale proiectului Nabucco – OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) și RWE (Germania) – nu au încă certitudini privind implicarea în proiect a Companiei Petroliere de Stat a Republicii Azerbaidjan, adică a unuia dintre principalii furnizori de gaz.
În pofida acestor incertitudini, mi­nistrul Industriei și Energiei din Azerbaidjan, N. Aliev, consideră că țara sa va reprezenta principalul furnizor de gaz în cadrul proiectului Nabucco. El a adus ca argument în sprijinul afirmației sale faptul că între Turcia și Azer­bai­djan există deja o conductă (conducta Caucazul de Sud, cu o lungime de 690 km și cu un potențial de 20 mld m3 gaz/an). Directorul general al com­pa­ni­ei care reprezintă inițiatoarea proiec­tului Nabucco Gas Pipeline Inter­national GmbH, Reinhardt Mitschek, dorind să confirme interesul Azer­bai­djanului pentru construirea conductei, a susținut că există toate șansele ca Azerbaidjanul să fie prima țară care va exporta gaz prin intermediul conductei Nabucco (darea în exploatare a aces­teia a fost amânată din 2011 pentru 2013).
Potrivit informațiilor oferite de Ministerul Industriei și Energiei din Azerbaidjan, în 2013, previziunile pri­vind volumul gazului extras indică o cifră cuprinsă între 18 și 19 mld. m3. Din această cantitate, circa 8 mld. m3 sunt extrase de către Compania Petro­lieră de Stat a Republicii Azerbaidjan din propriile zone de exploatare, apro­ximativ 8,6 mld. m3 provin din zona Shah-Deniz (este vorba despre o colaborare azerbaidjano-turco-gru­zi­nă), iar 1,4-2,4 mld. m3 din zona Azeri-Cigar-Günesli. Din cele 8,6 mld. m3 extra­se din zona Shah-Deniz, Turcia și Gruzia trebuie să primească, potrivit acordurilor, 6,6 și, respectiv, 0,3-0,8 mld. m3. Atfel, Azerbaidjanului îi vor mai rămâne 12 mld. m3, adică atât cât este necesar pentru asigurarea ne­cesarului intern. În aceste condiții, gazul din Azerbaidjan, care urmează să fie livrat UE prin intermediul conductei Nabucco, va fi vândut deja Turciei și reexportat de către aceasta.

Inițiative concurente

Cu sau fără implicarea Azer­baid­janului, proiectul Nabucco trebuie să facă față și concurenței altor inițiative în acest domeniu: conductele South Stream și Blue Stream, a căror cons­trucție a fost inițiată de către Rusia (Gazprom) în colaborare cu Compania ENI (Italia). Se pare că primul dintre cele două proiecte a provocat deja interesul altor state, doritoare să-și asi­gure securitatea energetică: Serbia – care a semnat, la 25 ianuarie 2008, un acord interguvernamental cu Rusia prin care este prevăzută construirea unei părți a conductei South Stream pe teri­toriul său – și Ungaria – cu care Ru­sia a semnat un acord, la 28 februarie 2008, prin care, de asemenea, a fost decisă construirea unei părți a conductei pe teritoriul maghiar.
De departe însă cel mai important concurent pentru proiectul Nabucco este inițiativa premierului Ucrainei, Iulia Timoșenko, privind construirea unei conducte – White Stream –, care urmează să fie construită pe traseul litoralului Mării Caspice-Azerbaidjan-Gruzia-Marea Neagră-Ucraina-UE, cu scopul de a diminua dependența sta­telor UE de gazul provenit din Rusia. Prin comparație cu proiectul Nabucco, cel inițiat de premierul Ucrainei este mult mai atractiv din punctul de vedere al costurilor: pentru construirea con­ductei ar fi necesare circa 2-2,5 mld. euro deoarece pe teritoriul statelor care urmează să fie tranzitate există deja o infrastructură care ar putea fi folosită. Va depinde într-o foarte mare mă­sură de autoritățile de la Kiev ca proiectul să poată fi dus la bun sfârșit, instabilitatea politică din Ucraina re­pre­zentând unul din factorii de risc care contează foarte mult pentru liderii Uniunii Europene.
După cum se poate lesne observa, proiectul Nabucco, în pofida dorinței părților implicate de a fi dus la bun sfârșit, are de înfruntat o serie de probleme legate strict de finanțarea sa, precum și concurența altor pro­iec­te. În toată această luptă pentru asi­gurarea necesarului de energo­re­sur­se, România – grație poziției sale geostra­te­gice – s-ar fi putut manifesta mult mai activ, fie în direcția unei mai strân­se colaborări cu Rusia (a se vedea cazurile Bulgariei, Serbiei și Ungariei), fie printr-o mai mare implicare în cadrul proiectului Nabucco. Însă autorităților române – de ieri, de astăzi și de mâine – se pare că li se potri­veș­te de minune sloganul unei companii nu demult intrate în faliment: „Dormi liniștit, alții lucrează pentru tine!” Parafrazând, am putea spune: „Dormi liniștit, alții își văd de interesele lor!”     
Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: