Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Medvedev & Putin: de partea cui va fi puterea în Rusia?

Ionuț GAIDĂU

Cu 70,23% din sufragii Dmitri Medvedev a devenit cel de-al treilea președinte al Federației Ruse, astfel încât alegerile pentru președinție nu s-au lăsat cu surprize, iar rezultatul final a fost cel pe care l-au preconizat sondajele de opinie.

Campania electorală din Rusia a fost una atipică. Sigur pe el că va fi victorios încă din primul tur, Medvedev a renunțat să mai participe la dezbaterile electorale tele­vizate. Acest fapt însă nu i-a știrbit din popularitate. Dimpotrivă, aparițiile sale publice în diverse orașe din Rusia au fost relatate pe larg în presă și televiziune, făcând practic inutile pole­micile și discursurile din fața micilor ecrane ținute de contracan­didații săi. Încă din data de 10 decembrie 2007, atunci când a primit susținerea parti­dului care deține puterea absolută, Rusia Unită, și a președintelui Putin atât în Rusia, cât și în Occident se vorbea deja că el va fi noul președinte. Din acel moment, când dezno­dă­mântul era cunoscut înainte de a începe acțiunea, mersul campaniei electorale din Rusia a devenit un subiect cu o miză prea mică și nu a suscitat comentarii semnificative. În atenția ziariștilor și analiștilor au apărut alte subiecte care au fost considerate mult mai relevante decât alegerile în sine. Cine dintre Medvedev și Putin va conduce cu adevărat Rusia în anii care urmează? Care va fi relația dintre cei doi pe viitor și la ce să se aștepte sutele de milioane de ruși?

Nașterea unei idei – puterea lui Putin

Pentru Rusia, secolul XX a fost obositor. Perioada de înflorire econo­mică a lui Stolâpin a fost urmată de începutul primului război mondial și Revoluția Bolșevică. În Rusia, iden­tifi­cată pe bună dreptate cu U.R.S.S., au urmat ani grei. Colectivizarea forțată, economia planificată și monopolizarea vieții politice nu au asigurat o dez­voltare socială, economică și politică pe măsura statelor din Vest. Colapsul Uniunii Sovietice însă nu a renăscut Rusia, țara fiind aruncată într-o perioa­dă dificilă de tranziție. Mafia, corupția și instaurarea unei “legi a junglei” au devenit flageluri extrem de puternice care subminau puterea statului rus. Astfel că începutul mileniului III găsea Federația Rusă într-un avansat declin economic, social, politic și militar. În schimb, rușii aveau un președinte tânăr, energic și capabil în persoana lui Vladimir Putin. În scurt timp, Putin a reușit să elimine oligarhii care sfidau impozitele, a îmbunătățit starea ma­te­rială a rușilor (aceasta fiind susținută de o continuă creștere economică anua­lă a țării), a stabilizat viața politică de la Moscova și a redat vocația poli­ticii externe rusești. În Occident criticile la adresa lui Putin nu au contenit. În Rusia însă autoritarismul lui Putin a fost pe placul majorității rușilor, deoa­rece cultul unui conducător puternic încă predomină mentalitatea acestora. În aceste condiții, mulți analiști erau de părere că umbra fostului președinte va bântui încă mult timp culoarele Krem­linului și s-au grăbit să afirme că viitorul președinte al Rusiei va fi un “om de paie”, supus total puterii lui Putin.

Cine va dansa cel mai bine în tandem?

Pe data de 7 mai se așteaptă înves­tirea lui Medvedev în funcția de președinte al Federației Ruse. În ace­eași zi Putin va părăsi fotoliul de la Krem­lin, însă îl va ocupa pe cel de la Casa Albă, oficializând astfel mult-preconizatul tandem.
În mod normal, orice cetățean rus așteaptă de la tandemul Medvedev-Putin să păstreze stabilitatea politică și să continue creșterea economică a țării. De fapt, campania electorală a lui Med­vedev a avut o vădită tentă eco­nomico- socială. Mai mult decât atât, la concertul care s-a organizat în cinstea victoriei candidatului Rusiei Unite noul președinte al Rusiei a menționat că va continua politica predecesorului său. Însă pentru cât timp? O zicală mai veche spune că două săbii nu încap în aceeași teacă, iar istoria abundă de astfel de exemple. La un moment dat între președinte și prim-ministru se va produce o ruptură și în acest caz îi acordăm dreptate cunoscutului analist politic rus Evgheni Volk care, atunci când își exprima poziția în legătură cu fidelitatea pe care ar trebui să i-o arate Medvedev lui Putin, afirma că “în po­li­tică nu există alianțe eterne”, iar “oa­menii care ajung la putere se pot schimba”.
Faptul că cei doi lideri politici nu au o construcție politică asemănătoare reprezintă un indiciu elocvent și îndreptățit să susțină posibilitatea ca dintr-un anumit punct Medvedev și Putin să emită păreri proprii pe care să le impună. Pe de o parte, Dmitri Med­vedev are o atitudine liberal- moderată, însă, în același timp, este un pragmatic desăvârșit și un om căruia îi place să administreze la perfecție tot ce se află în subordinea sa. Tocmai din această cauză presa moscovită l-a botezat pentru a doua oară, atribuindu-i cali­ficativul de “marele vizir”. De cealaltă parte, Putin a simțit din plin ce înseam­nă puterea și întruchipează alura unui demnitar care a redat măreția Rusiei. O retragere prematură de la nivelul înalt al politicii deocamdată este imposibilă, dar nici ideea că s-ar mulțumi cu cea de-a doua poziție în stat nu are sustenabilitate.
În acest context, scenariile analiștilor politici despre viitorul puterii politice în Rusia sunt multiple. Unii analiști consideră că Medvedev va asigura un interimat, iar Putin va reveni la putere în cel mai scurt timp pentru al treilea mandat de președinte. Alții afirmă însă că la Moscova se va produce un transfer de putere, iar prim-ministrul va dobândi o serie de atribuții mult mai importante decât ale președintelui.
Un alt scenariu, plauzibil ca atare și care în ultimul timp atrage din ce în ce mai mulți adepți, vizează faptul că Medvedev va fi un președinte puternic, iar Putin nu-i va influența deloc mandatul.
De multe ori s-au făcut comentarii la adresa relației dintre Medvedev și Putin, nuanțându-se ideea că, din momentul în care s-au cunoscut, Medvedev l-a urmat în carieră pe Putin și i-a fost un aliat fidel tot timpul. Cei doi se cunosc de 17 ani, au colaborat împreună la primăria din Sankt-Petersburg, în guvern, în campanii electorale, în administrația prez­iden­țială. Tot timpul Putin a avut încredere în Medvedev propulsându-l în funcții-cheie în stat, precum cea de șef al administrației prezidențiale sau ajutându-l să devină președinte în Consiliul director al GAZPROM, iar compania a devenit promotoarea ambițiilor lui Putin pe plan extern. Totul însă durează până la un moment, iar în politică, și mai ales când vine vorba de putere, nu există afectivitate, așa că nu este exclusă pe viitor posibilitatea ca Medvedev să se dispenseze de Putin.
În Constituția Federației Ruse, când sunt enumerate structurile față de care aparține puterea, sunt amintite în primul rând președinția, fiind urmată de parlamentul bicameral și abia pe treapta a treia guvernul. Ordinea nu este întâmplătoare, deoarece acesta este felul în care se distribuie puterea în Rusia. Președintele Federației Ruse deține cele mai importante atribuții și implicit joacă un rol decisiv pe scena politică. Și prim-ministrul are un rol semnificativ, numai că poate fi eclipsat oricând de orice mișcare a președintelui. Mult-așteptatul transfer de putere dinspre Kremlin către Casa Albă încă nu s-a realizat. Nu este ușor să faci un astfel de demers, fiindcă impune modificarea Constituției și înseamnă să atingi lucruri simbolice pentru popor sau să încalci cuvinte deja rostite. Pe de o parte, rușii au vrut dintotdeauna să aibă în frunte o persoană reprezentativă, care să dețină un rol decisiv în conducerea țării. De aceea în prezent președintele nu este doar un lider, ci și un simbol. Algerile din 2 martie au complicat structura puterii politice la Moscova. Rusia va avea un premier foarte popular, respectat, adulat și un președinte care trebuie să confirme. Pe de altă parte, Putin a promis că va respecta Constituția. Până la acest moment nu a tranșat puterea în favoarea guvernului, ținându-se astfel de cuvânt că nu va modifica Constituția. Nu este exclus ca în calitate de premier să încerce cu ajutorul Rusiei Unite să facă acest lucru. Oricum, această strategie este mai dificil de realizat, fiindcă mulți membri ai partidului sunt de partea lui Medvedev, iar, o dată ce a devenit președinte, numărul acestora este într-o continuă creștere. Astfel, tentativa lui Putin de a prelua puterea cu ajutorul partidului aflat la putere ar putea duce la o ruptură în sânul Rusiei Unite și la instabilitate politică în țară.
În presa moscovită a apărut de curând ideea că în acest moment la nivelul clasei politice rusești se produce o rearanjare de forțe. Unii politicieni se grupează în jurul lui Medvedev și așteaptă ca noul președinte să guverneze după metode mai liberale, iar alții cad în tabăra lui Putin, fiind adepții stilului riguros după care s-a ghidat.
La Moscova rearanjarea de forțe la nivelul clasei politice nu este întâmplătoare. În defuncta U.R.S.S. și chiar în scurta istorie a Federației Ruse, adeseori când liderii se schimbau între ei se produceau fel și fel de permutări, iar tradiția se respectă și acum. Următoarele luni sunt decisive pentru Medvedev și vor fi importante pentru viitorul vieții politice din Rusia. Medvedev trebuie să tranșeze forțele politice în jurul său ca să devină un președinte cu adevărat puternic și să elimine suspiciunile că va fi o marionetă.
Publicat în : Politica externa  de la numărul 55

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: