Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Despre a trăi în România

Diana ILIESCU

„Lasă, bei, ușile să se-nchidă, lasă, bei, ușile!!”, acesta era mesajul la microfon al conductorului unui metrou acum câteva zile când mă întorceam de la serviciu. Un astfel de mesaj comic îți înveselește ziua? Sau te întristează impolitețea și barbarismul? Nu se știe. România este țara tuturor posibilităților...



Să mergi în București în fiecare dimineață și seară pe rând cu autobuzul sau troleul, apoi cu tramvaiul, continuând cu metroul, pentru a termina pe jos este o experiență de viață dintre cele mai serioase. De multe ori însă experiența aceasta serioasă trăită în profunzimea ei se manifestă grotesc de contrastant. Aproape că devine normal să te enervezi, să zbieri, să împingi cu coatele, să plângi, să leșini de căldură, după caz, dar și să zâmbești sau chiar să râzi isteric de omul care se împiedică și cade sau de faptul că te simți așa cum poate că s-ar simți dacă ar putea o felie de șuncă presată între celelalte felii însumând un kilogram de mezel ținut la temperatura unei camere bine încălzite. Pornind deci de la nivelul zero, de la omul simplu, din Capitală, așa se vede cam cum stau treburile în România.
De când am început să lucrez și să locuiesc (în București, de circa un an și jumătate, departe de locul unde m-am născut) – și deci să fac ochi în lumea acestei țări, am descoperit că există și apropieri și deosebiri umane cu conotații îngrijorătoare. Mai întâi, am ajuns să cred că există la noi două tipuri opuse de oameni: un tip, majoritar numeric, al celui care „se descurcă”, al adaptatului care suferă un proces de înrăire conform cu mediul de valori răsturnate în care trăiește. Există apoi un tip minoritar al permanentului inadaptat, al celui care își păstrează valorile și verticalitatea, dar cu prețul unei erodări psihice zilnice sau, în limbajul cotidian, cu prețul unui stres mult mai mare.
Dintr-un unghi mai cosmopolit, am observat că se insinuează treptat, dar sigur în România, și în București mai ales, o tendință a epocii postmoderne, globale, în care ne aflăm, pericolul pierderii în mulțime, al dispariției individualității proprii, al vieții despiritualizate, robotice. Parcă am fi piese dintr-o mașinărie bine unsă cu propria noastra unicitate. Simțim că mașinăria merge, ne pune în mișcare și o punem în mișcare, totuși acest continuum înfioară printr-o presimțire: piesele se uzează inevitabil, valoarea lor individuală se micșorează și dispare, mașinăria are nevoie de piese de schimb noi, strălucitoare.
Am reperat și niște ciudate forțe de atracție și respingere între semeni: printr-o mișcare paradoxală, cu cât individul se străduiește să își împingă propria ființă printre și peste ceilalți, cu atât mai mult individualitatea pare să-i fie mai dizolvată în mulțime. Astfel, cei mai mulți se aseamănă prin egoismul lor. Este o asemănare aproape solidară – solidaritate inconștientă și negativă.
Cu toate acestea, comparând cu alte țări, cum ar fi Anglia, pe care o cunosc mai bine, nu pot să nu remarc sub toate aceste umbre lumina tainică a unui fel de apropiere afectivă între români chiar la un nivel care teoretic ar trebui să îi despartă. Critici, te plângi fără rost, dar în mod esențial, până la urmă, îl înțelegi pe doctorul care îți ia bani ca să te trateze, pentru că salariul de la stat este prea mic. Îi înțelegi într-un anumit grad până la urmă – chiar dacă nu fără împotrivire, atunci când te fură pe tine – până și pe hoții din buzunare, că doar viața este grea cu un salariu mic și cu copii acasă de crescut. Chiar dacă poate înjuri, te cerți sau te bați cu alții, totuși există o înțelegere subliminală a celor din jurul tău, deși nu ești în principiu de acord cu felul lor de a fi sau de a se comporta. Și de fapt, am sta probabil mult mai prost (am fi la stadiul de războaie civile) dacă nu ar exista acest fel de solidaritate. Bineînțeles, empatia negativă, înțelegerea în „rele”, nu poate fi constructivă în sine pentru progresul moral și economic al unei țări. Dar ceea ce cred este că mai întâi trebuie să existe o solidaritate, chiar de orice factură ar fi ea, un sentiment colectiv, o formă de „patriotism”. Aceas­tă solidaritate inconștientă, inci­pientă și de multe ori negativă ne poate trage în jos, dar ne poate și sal­va, în sensul că ar putea fi folosită ca punct de plecare către ceva superior, către o solidaritate interumană mai exigentă, mai îndreptată către ceea ce e bine, către ceea ce e moral, atât la nivel individual, cât și de grup.

Publicat în : Ultimul cuvânt  de la numărul 54

Comentarii

Comentariul nr.1 - Cosmin Arsene a spus în 21.04.2008 06:42:00:
Un articol scris in zodia si in cifrul simplitatii lucrurilor mari, coerent, bine argumentat si infuzat de parfumul unei fine gandiri analitice si filozofice.
Un articol venit din profunzimea lucrurilor traite in primul rand cu intreaga fiinta si reverberate de o constiinta curata.
Aceste comentarii pe care le-am scris mai sus reprezinta substanta lucrurilor regasite in articol impreuna cu mintea si sufletul care le-au strans si le-au dat viata.


Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: