Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ce se poate face pentru prevederea 2%

Oana Claudia IACOB

Încă de acum câțiva ani, organizațiile neguvernamentale au conștientizat problemele legate de retragerea finanțatorilor externi. Fondurile structurale vor fi greu de accesat pentru cei care nu au fost nici măcar familiarizați cu procedurile PHARE. Parteneriatul cu mediul de afaceri este o soluție, însă una prea puțin folosită. În aceste condiții se pune întrebarea: ce șanse de supraviețuire mai are un ONG de dimensiuni medii sau mici?



Soluția (sau parte a unei soluții): atragerea a 2% în urma derulării unei ample cam­panii de marketing social. O cam­panie care ar presupune implicarea mai multor segmente ale societății civile și care ar putea avea în vedere câteva lucruri.
Sistemul “2%” este o noțiune prea puțin cunoscută maselor largi – această prevedere din Codul Fiscal permite contribuabililor persoane fizice să direcționeze 2% din impozitul lor pe venit către o organizație neguver­na­mentală. Suma nu este considerată o sponsorizare sau donație, ci reprezintă o parte a bugetului de stat care este direcționată de către fiecare cetățean în parte către sectorul neguver­na­men­tal. Prevederea este considerată de mulți ca fiind un sprijin indirect oferit de către stat sectorului non-profit sau un model de „filantropie de tranziție”, dată fiind aplicarea ei în țările Europei Centrale și de Est.
ONG-urile nu pot însă atrage acești 2% dacă nu depun eforturi pentru a se face cunoscute pe ele însele și proiectele lor. Barometrele de opinie publică arată că nivelul de încredere de care se bucură ONG-urile în rândul populației este mai mare decât cel înregistrat de partidele politice. Și ONG-urile au „nucleul lor dur” (în creș­tere de patru ori, de la 145.000 contribuabili care au direcționat 2% în 2005, la 568.000 în 2006), însă asemenea partidelor politice, au ne­voie de un „program electoral” pentru a câștiga și alte „voturi”. Acest program nu poate fi pentru un ONG decât un raport de activitate – o dovadă a transparenței și a responsabilității organizației.

Succesul stă în marketing

Din păcate, numărul de rapoarte de activitate depuse la concursuri ca Forumul Donatorilor este mult prea mic (raportat la numărul de ONG-uri care activează), iar multe dintre cele redac­tate sunt realizate, în principal, doar pentru acest concurs și nu pentru stakeholderi sau pentru a fi folosite ca instrument de PR. ONG-urile nu folo­sesc îndeajuns principii și tehnici de marketing pentru a se promova.
Prima concluzie – câtă vreme ONG-urile nu vor utiliza mijloace moderne de marketing, nu vor avea succes în atragerea contribuabililor care să le doneze 2% din impozitul lor pe venit. Faptul că luptă pentru o cauză bună nu este de ajuns pentru a obține și sprijin.
Mai mult, dacă ne uităm pe lista de la Concursul Forumul Donatorilor, nu găsim nume mari ale societății civile, ONG-uri cu o voce puternică, ce bene­ficiază de o oarecare vizibilitate. Este normal ca acestea să fie prea puțin interesate de atragerea de fonduri în acest mod, având la dispoziție și alte mijloace.
A doua concluzie – până când marile ONG-uri nu resimt necesitatea implicării într-o campanie de pro­mo­va­re a 2%, șansele de reușită ale unei asemenea acțiuni sunt reduse. Socie­tatea civilă are nevoie de principalele voci pentru ca acțiunea să câștige vizibilitate și forță, iar marile ONG-uri au nevoie de o astfel de acțiune pentru a demonstra că și proiectele lor au susținere publică – își găsesc astfel o legitimare în fața actorilor politici, de multe ori interlocutori sau subiecți ai studiilor unor organizații și care atunci când sunt apostrofați sau criticați, răspund invariabil: „Noi suntem aleși prin vot.”
La rândul lor, marile companii (po­ten­țiali finanțatori) au propriile fundații. Conceptul de responsabilitate socială a fost introdus de companiile multina­țio­nale și începe, timid, să se dezvolte. Finanțarea acestor fundații nu este o problemă – există fondurile alocate de companie, dar se pot îndrepta și cei 2% din impozitul pe venit al angajaților. Se pun însă întrebări legate de etică, în măsura în care conducerea companiei ar „încu­raja” o astfel de practică în favoarea propriei fundații, nelăsând la alegerea angajatului organizația și cauza socială pe care decide să o susțină.
A treia concluzie – implicarea fun­dațiilor marilor companii într-o cam­panie pentru 2% le-ar aduce acestora un beneficiu de imagine. Iar pentru campania 2%, ar fi o binevenită o lecție de marketing adevărat.

Rolul mass-media

O parte a mass-media s-a declarat deja interesată în susținerea unei astfel de campanii. Puterea mass-media de a informa sau atrage atenția asupra unor cazuri sociale a fost verificată. Lipsa referințelor și explica­țiilor privind prevederile legii 2% a fost demonstrată și de datele unui sondaj de opinie, comandat anul trecut de Organizația Salvați Copiii, care au ară­tat că aproape jumătate din populația urbană nu a auzit de acest sistem, în timp ce cealaltă jumătate a ales să nu-și exprime opțiunea de caritate. Nevoia de informație poate fi satisfăcută prin pro­movarea acțiunilor și rezultatelor ONG-urilor, însă a avea un aliat ca mass-media ar garanta difuzarea largă a tuturor datelor legate de prevederea 2% și ar duce la reușita unei posibile campanii.
Ultima concluzie – prin implicarea într-o astfel de campanie, mass-media ar putea contribui nu numai la popularizarea unei practici prea puțin cunoscute, ci ar juca și un rol social, ajutând la dezvoltarea pe termen lung a unei culturi civice.

Colaborare

Milioane de contribuabili, și nu doar o jumătate de milion, pot fi convinși să doneze 2%; ei reprezintă „bazinul electoral” pentru cele aproximativ 17.000 de ONG-uri active (cele care și-au depus bilanțul de activitate). ONG-urile sunt însă și ele separate de interese, orgolii. Între ele, competiția este acerbă și cu atât mai greu de imaginat o alianță cu mediul de afaceri și media. Însă această asociere, chiar și temporară, ar aduce în atenție și o altă problemă – aceea a necesității unei reglementări a lobby-ului, trasarea liniilor care demarcă traficul de influență de practicile de lobby și advocacy.
ONG-urile au reclamat, și pe bună dreptate, disfuncționalități în procesul de colectare a celor 2%, procedura prea puțin cunoscută, funcționari publici prea puțin instruiți etc. Dar, înainte ca ONG-urile să se întrebe ce pot face autoritățile pentru a le ușura procesul de colectare a celor 2%, poate ar trebui să se gândească împreună la modalități pentru a se ajuta singure. ONG-urile ar trebui să se așeze mai des la aceeași masă și să încerce să pună la punct, pentru beneficiul tutu­ror, detaliile unei campanii puternice pentru 2%. Campania ar putea fi susținută chiar prin folosirea celor 2% primiți de ONG-uri în ultimul an. Din­colo de promovarea practicii 2%, ar de­monstra transparență față de modul în care au fost utilizați banii primiți prin acest sistem.
Fiecare ONG poate duce propria bătălie pentru a convinge contribuabilii să doneze 2%. Însă orice acțiune individuală nu se poate compara cu suc­cesul pe care l-ar putea înregistra un efort colectiv. Mai mulți stake­hol­deri, mai mulți potențiali donatori ce devin conștienți asupra existenței acestei practici ar aduce nu numai la îndreptarea mai multor fonduri către ONG-uri, dar ar și conduce, în timp, la formarea unui spirit civic, a unui mod responsabil al societății românești de a-și găsi singură și, într-un mod efi­cient, rezolvări la propriile probleme. Mai apoi, competiția între ONG-uri pentru a câștiga fiecare o cotă cât mai mare din milioanele de potențiali contri­buabili este un lucru firesc, normal într-o societate democratică în care funcționează regulile economiei de piață. Evoluția sectorului neguver­namental, consolidarea sau fragmen­ta­rea lui depind de o acțiune colectivă în forță. Iar o campanie pe 2% ar fi o ocazie excelentă de care ar trebui să profite.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: