Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bătălia pentru democrație

Anton CARAGEA

În perioada 22-28 ianuarie, la Taipei, a avut loc Forumul Global al Noilor Democrații, reunind marile personalități politice ale timpului nostru în suținerea democrației și a evoluției popoarelor către dreptul de a-și stăpâni destinele și de a fi stăpâne la ele acasă.



Forumul s-a bucurat de o largă participare dintre care amin­tim printre alții pe: preșe­din­tele Republicii Chineze, Chen Sui Bian, dl. Emil Constantinescu, fost preșe­dinte al României, dl. Jelio Jelev, fost președinte al Bulgariei, dl. Francisco Guillermo Perez, fost președinte al Salvadorului, dl. Kim Young Sam, fost președinte al Coreii de Sud,  dl. Lech  Walesa, fost președinte al Poloniei, dl. Frederick de Klerk, fost președinte al Africii de Sud, cercetători inter­na­țio­nali, profesori universitari, reprezen­tan­ți ai mass-media etc.

Sprijin pentru lumea arabă

La forum sau exprimat o serie de opinii tranșante cu privire la necesi­ta­tea transformării democratice a lumii. În primul rând organizatorii și-au afir­mat îngrijorarea cu privire la situația democrației în țări ca Birmania, Kenya, Georgia, unde în ultima perioadă au avut loc alegeri trucate, falsificarea voinței naționale și exercitarea de pre­siuni, manipulare mergând până la folosirea forței în cadrul procesului elec­toral.
Participanții la Forum au declarat că ei consideră o obligație promovarea democrației în spațiul lumii asiatice, în beneficiul popoarelor acestei regiuni, pentru a clădi o societate multi­cul­tu­rală și a pluralismului politic de la Marea Mediterană la Oceanul Pacific.
Interesantă în acest context a fost opinia președintelui Constantinescu, care aprecia (în consensul celorlalți președinți) că democrația este singura soluție pentru pace și dezvoltare dura­bilă, societățile democratice fiind mult mai puțin dispuse la a intra în războaie și favorizează întotdeauna soluțiile ne­gociate, iar presiunea publicului spre rezolvări nonviolente este întotdeauna prezentă și eficace pe termen lung. Democrația poate fi văzută astfel ca o soluție la îndelungatele conflicte ce macină Asia, democrația fiind și o cale spre o pace sigură și spre o recon­ciliere istorică în regiune.

Definiții ale democrației

Interesant a fost efortul forumului de a da o definiție pentru o societate democratică. Kim Young Sam, fostul președinte al Coreei de Sud, aprecia că înseamnă “să asculți cu umilință voința poporului” și că nu trebuie nicio­dată „să ne pierdem încrederea în po­por” chiar dacă acesta poate părea că alege lucruri greșite, în final alegerile sale fiind validate de istorie. În opinia mea, din tot ceea ce s-a dezbătut la forum se pot decela o serie de cons­ta­tări de importanță fundamentală: apa­riția unui val de noi țări ce îmbrățișează trecerea la modelul democratic și care trebuie susținute pentru a evita un eșec al democrației ce ar fi plătit dure­ros de toate aceste popoare. Totodată există un front unit al puținelor state ce refuză democratizarea și care încearcă să găsească adepți chiar și în rândul statelor promotoare ale democrației (SUA, Marea Britanie etc.) și care se ascund sub lozinca neamestecului în treburile interne și a independenței în timp ce își intensifică eforturile pentru construirea prin teroare a unui sistem dictatorial, cum ar fi Coreea de Nord sau Birmania.
O altă provocare o constituie hao­sul globalizării. Forțele economice, insuficient controlate, generează crize economice locale și grupează interese economice puternice și se orientează, în căutarea unui profit rapid, spre afaceri cu regimurile autoritare sau dictatoriale și le permit acestora să profite de creșterile de prețuri de pe piața energetică și de materii prime spre a construi un mecanism represiv și a da o fațadă de prestigiu, această problemă fiind cea mai mare provocare la adresa democrației.  
Cum construim o lume în care regi­murile dictatoriale să nu fie răsplătite cu contracte generoase și sprijin eco­nomic? E cea mai grea întrebare. În final democrația începe a fi amenin­țată chiar la ea acasă de curente autoritariste, de mitul salvatorului și de presiuni interne ale popoarelor nemul­țumite de condițiile grele de viață. Demo­crația trebuie să învețe să învingă astfel de sfidări pentru a putea supraviețui în următorul secol.
În final cea mai grea dilemă ce se pune în fața umanității în secolul XXI este: va fi Asia, cu enormul său poten­țial economic și uman, o forță condu­că­toare nu doar economic, dar și demo­cratic?
Pentru că, dacă influența econo­mică și politică crescândă a Asiei va fi folosită în favoarea modelului auto­ritarist, atunci șansele democrației de a se impune în Lumea a Treia rămân reduse, iar democrația va fi limitată la câteva insule în Europa și Statele Unite.
Dacă în următoarele decenii democratizarea Asiei nu reușește, atunci supraviețuirea democrației va fi grav pusă în cumpănă. Cel mai important semnal de alarmă al conferinței a fost acela de a nu  considera democrația ca un bun câștigat pentru totdeauna. Democrația este cea mai perisabilă floare și, dacă nu muncim permanent pentru cons­truc­ția ei, atunci noi forme de autoritarism și populism o vor sufoca.

Democrația e antiteza sărăciei

De ce să aleagă popoarele demo­crația? este o întrebare actuală. Să alegem democrația pentru că așa vrea Uniunea Europeană sau Washingtonul sau pentru că acest sistem este cel mai bun pentru oamenii simpli? Preșe­dintele Emil Constantinescu a demons­trat în discursul său că ale­gerea demo­cratică trebuie percepută ca o alegere în favoarea dezvoltării economice, a eradicării sărăciei, a evitării izolării pe plan internațional și o rupere de mode­lul colectivist care sacrifică omul și asiprațiile sale individuale, condam­nându-l la o  viață cenușie și uniformă.
Democrația nu trebuie niciodată percepută ca o copie a modelului occidental, ea trebuie construită ca o experiență personală a fiecărui popor, în care fiecare are drumul său, soluțiile și experimentele proprii, totul cu un singur scop: o viață mai bună și mai sigură pentru fiecare cetățean.
Există  însă un risc asupra căruia trebuie tras semnalul de alarmă, și anume mitul salvatorului, al acelui con­ducător charismatic, care se consi­deră ales de națiune sau Dumnezeu pentru a salva poporul său și care în final nu produce decât izolare, război intern sau extern și dezastrul complet al țării ce se lasă păcălită de acest miraj. Singura salvare posibilă este demo­cra­ția și tocmai de aceea există în anumite grupuri o ostilitate fățișă față de mecanismele democratice deoa­re­ce doar acestea garantează salvarea popoarelor. Cât timp un sistem demo­cratic este lăsat să funcționeze, el va furniza prosperitate și belșug. Când este blocat aceasta se face pentru a facilita apariția „salvatorului”, adică a dictatorului.

Profețiile lui  Wallesa

Lech Wallesa a declarat de la bun început că el va vorbi în numele revoluționarilor și a speranțelor că întreaga lume va cunoaște o revoluție democratică, profețiile sale mergând de la transformarea Uniunii Europene într-un singur stat, cu mai multe națiu­ni, dar cu toate instituțiile unui stat, ca SUA, până la a atrage atenția că, fără dezvoltare economică și profituri împăr­țite întregii societăți, democrația va distruge demnocrația.      
Dacă nu ne uităm la portofelul cetă­țenilor, la nivelul de trai al oa­menilor obișnuiți, atunci democrația se va prăbuși în colaps, a fost concluzia lui.
Cea mai interesantă profeție a lui Wallesa a fost aceea legată de prăbu­și­rea regimului comunist din China. În fața asistenței extaziate, Wallesa a declarat că Germania nazistă a organizat Jocurile Olimpice în 1938 și apoi s-a prăbușit în 1945, Uniunea Sovie­tică a organizat aceleași mani­festări în 1983 și apoi în doar câțiva ani s-a destrămat și acum China orga­nizează Jocurile Olimpice și va intra pe același drum al prăbușirii și al democratizării rapide. Să fie adevărată opinia lui Wallesa privind existența unui adevărat blestem al Olimpiadelor care lovește statele autoritare?         
Kim Young Sam, liderul Coreei de Sud, a făcut un apel curajos participanților: „Doamnelor și domnilor, haideți să mergem împreună pe drumul democrației!” Francisco Flores Perez a găsit și el câteva formule bine țintite despre necesitatea democratizării prin exemplul Salvadorului: lipsa democrației este aceea care duce la război și la crime, a spus el în aplauzele asistenței, iar „puterea democrației este strâns legată de slăbiciunile ei”.
În raportul meu, ca expert român în relații internaționale, am dorit să mă concentrez pe provocările pe care sis­te­mul democratic le presupune în România sau în oricare altă țară unde democrația intenționează a fi un proiect de succes, și anume că demo­crația nu poate supraviețui fără o clasă de mijloc puternică, fără ca dorința de stabilire a unui sistem democratic să vină din interiorul societății și nu din afara ei, fără o societate civilă puter­nică, care să preia protecția individului în fața statului și fără un sistem judiciar independent și o mass-media liberă și gata să susțină provocările democratice. Fără acest cortegiu de măsuri complexe, educaționale, socia­le, legislative și politice și nu în ultimul rând fără schimbarea mentalităților, proiectul democratic fie va rămâne pe hârtie, fie se va transforma în eșec și în căutarea liderului salvator.

Unitatea liderilor și forța maselor

La finele lucrărilor forumului liderii prezenți s-au angajat să se constituie într-o forță protectoare a noilor demo­cra­ții, să își împărtășească expe­riențele și să se sprijine reciproc în pro­movarea mesajului democratic în în­treaga lume.
Din acest moment ei reprezintă îm­preună o forță de neoprit pe care prietenii democrației și popoarele pot conta, oriunde ar fi ele. Acum mai mult ca niciodată, în opinia mea, prietenii lumii democratice trebuie să își u­neas­că eforturile pentru a fi alături de uma­nitate în cea mai mare provocare, câș­tigarea dreptului la fericire și demo­cra­ție pentru Asia.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 54

Comentarii

Comentariul nr.1 - Mihai a spus în 25.02.2009 14:21:00:
articolul este destul de interesant si merita atentie. Eu va multumesc mult, caci am avut nevoie de un asa refreat

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: