Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Salubrizarea județelor, între vorbe și realitate

Pompiliu COMȘA

Respectarea normelor de mediu europene reprezintă un capitol important al integrării României în Uniunea Europeană, iar investițiile necesare pentru acest lucru sunt impresionante. Este nevoie de circa 3,3 miliarde de euro pentru prevenirea și controlul integrat al poluării industriale a celor 638 de fabrici care mai funcționează încă. O treime din populație nu are acces la serviciile publice, anume rețelele de canalizare și alimentare cu apă, pentru remedierea situației fiind necesari cel puțin 12 ani și aproximativ 10 miliarde de euro.



Acestea reprezintă o parte din angajamentele privind me­diul pe care România le are de îndeplinit. Mai rămâne proasta ges­tionare a deșeurilor, moștenită și din anii comuniști, costurile pentru re­zolvarea ei ridicându-se iarăși la 3,3 miliarde de euro. Ca tabloul să fie com­plet, în ceea ce privește criza ges­tionării deșeurilor, administrațiile publice locale și județene mai sunt și incompetente, iar acest lucru îl pun pe seama lipsei banilor. Salubrizarea, în mai toate localitățile din țară, e departe de a fi conformă cu normele europene. Dacă din punct de vedere legislativ, România a „importat” toate directivele necesare pentru gestionarea deșeurilor, până la apli­carea lor mai este cale lungă. Obligații clare în ceea ce privește planul de gestionare a deșeurilor le revin pri­ma­rilor și consiliilor locale care trebuie să urmărească și să asigure sistemul de colectare, inclusiv asigurarea etapizată a colectării selective, transportul, neu­tralizarea, valorificarea, incine­ra­rea și depozitarea finală a deșeurilor, imple­mentarea și controlul funcționării siste­mului, dotarea căilor de comunicație și a locurilor publice de colectare a de­șeurilor cu un număr suficient de reci­piente pentru colectarea selectivă, transportul la timp a întregii cantități de deșeuri produse pe teritoriul localităților, existența unor depozite finale pentru deșeurile colectate selectiv, interzicerea depozitărilor de deșeuri în alte locuri decât cele destinate depozitelor stabilite prin documentațiile urbanistice, elaborarea de instrucțiuni pentru agenții econo­mi­ci, instituții și populație privind modul de gestionare a deșeurilor în cadrul localităților, orice alte măsuri și mijloace legale pe care le consideră necesare.

Deșeurile în lume

Sute de milioane de dolari sunt aruncate pe apa Sâmbetei pentru că mai multe firme europene trimit deșeurile adunate de pe continent în Africa sau în Asia, ilegal și din rațiuni pur financiare. În cadrul UE, reciclarea și eliminarea deșeurilor periculoase, ce pot polua solul, aerul sau apa, costă în jur de 400 euro pe tonă. Transportul lor în Africa nu costă mai mult de 10 euro pe tonă. Tentația de a se debarasa de deșeuri la costuri foarte mici este uriașă. Circulația mondială a deșeurilor reprezintă aproximativ 200.000 tone pe an, dintre care mai mult de jumă­tate sunt transportate ilegal în diverse colțuri ale lumii. Din cauza neglijenței și a nerespectării legii, aceste deșeuri ajung să fie abandonate pe fundul oceanelor sau în gropi neacoperite din Africa, așa cum sunt cele de la Probo Koala, de le periferia Abidjanului, în Coasta de Fildeș. În țările africane ajung echipamente informatice, elec­tro­nice, automobile sau moto­cicle­te vechi, pline de substanțe chimice. Poluarea este cu atât mai mare cu cât un singur televizor conține peste 80 de substanțe de toxicitate ridicată. Germania, cu toate avertizările, con­tinuă să-și transporte cu trenul prin Europa deșeurile nucleare destinate unor regiuni din spațiul ex-sovietic.

Situația de la noi

Astăzi în România sunt 256 depozite de deșeuri municipale, din care 240 neconforme cu cerințele europene. Până în 2017 se vor construi 65 depozite de deșeuri conform cu legislația Uniunii Europene, din care 16 sunt deja realizate. România trebuie să investească, în perioada 2007-2013, nu mai puțin de 4,8 miliarde de euro pentru alimentarea cu apă potabilă și 3,8 miliarde de euro pentru canalizare și epurarea apei, ceea ce reprezintă cel mai mare necesar investițional în noile state membre ale UE, potrivit Planului Operațional Sectorial de Mediu. Ser­vi­ciile de alimentare cu apă potabilă și de canalizare și epurare a apelor uzate necesită investiții de 8,6 miliarde de euro pentru ca România să se confor­meze din acest punct de vedere aquis-ului comunitar. Potrivit datelor sta­tis­tice conținute în Planul Operațional Sectorial-POS de Mediu, dintre noile sta­te membre, România este țara cu cel mai mare necesar investițional în acest domeniu. Polonia a avut nevoie de investiții de 8,3 miliarde de euro în acest sector, Ungaria de 5,8 miliarde de euro. Chiar și bulgarii stau mai bine la acest capitol, pentru a atinge stan­dardele europene în materie de apă și canalizare, țara vecină având nevoie de investiții care se ridică la 5,6 mi­liarde de euro, cu trei miliarde de euro mai puțin decât România. În ce priveș­te România, statisticile arată că 65% din totalul populației beneficiază de apă potabilă distribuită prin sistem pu­blic. La nivelul populației urbane, 90% dintre locuitorii orașelor sunt racordați la sistemul de alimentare cu apă po­ta­bilă, în timp ce numai o treime din populația rurală beneficiază de acest serviciu. În acest moment, în România există 1398 de stații de tratare, din care 797 produc apă potabilă pentru comunități de până la cinci mii de persoane. Un sfert dintre acestea însă distribuie apă care nu este conformă cu valorile-limită pentru parametrii bacteriologici, turbiditate, amoniac, nitriți, fier. În ceea ce privește serviciile de colectare și epurare a apelor uzate, din totalul populației României, de aproximativ 21,7 milioane de locuitori, doar jumătate au acces la acestea, iar majoritatea locuiesc în mediul urban. Astfel, 90% din cei 11,5 milioane de locuitori racordați la sistemul de canalizare locuiesc în comunități de peste zece mii de locuitori și numai zece procente – 1,15 milioane de locuitori – provin din localități care au sub zece mii de locuitori.
Potrivit POS Mediu, obiectivele stabilite în acest sens presupun ca ponderea populației care beneficiază de serviciile de alimentare cu apă potabilă și de canalizare și epurare a apelor uzate să crească cu 18 procente în următorii șase ani, de la 52% cât este în prezent, la 70% în 2013. Pentru atingerea acestui obiectiv, România va putea accesa, potrivit primei axe prioritare din POS Mediu, fonduri europene în valoare de 2,7 miliarde de euro, la care se adaugă cofinanțarea națională de aproximativ 490 milioane de euro. 

Publicat în : Economie  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: