Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Brandurile rurale și dezvoltarea locală în România

Roxana MAZILU

Dacă cineva mai credea că globalizarea va distruge specificul local sau că este incompatibilă cu afirmarea identității locale, tot ceea ce se întâmplă în ultimii ani la nivel european, dar și mondial nu face decât să infirme această părere.



După o perioadă de confuzie și de alarmare în fața expan­siunii marilor corpo­ra­ții și a difuzării unor valori care păreau uniformizante, timpul a arătat că acest fenomen universalist nu face decât să alimenteze tot mai mult multicul­turalitatea și afirmarea identităților.

Epoca afirmării identităților

Uniunea Europeană, creată sub sloganul unei geneze culturale comune, dar și al unității în diversitate, este un model în acest sens. Dincolo de Europa națiunilor, profund, la bază, există și o Europă a regiunilor și mai mult una a comunităților dornice de dezvoltare și de afirmare. Din aceste fenomene sociale s-a născut ideea de brand local.
Dincolo de prima impresie, care poate vedea într-o marcă doar învelișul, imaginea exterioară, brandul poate fi foarte util atunci când este umplut de conținut. Acesta este mai întâi un nume, apoi devine o imagine vizuală, apoi capătă contururi reale. Aceasta se produce în imaginația privitorului căci în realitate procesul de conștientizare a unei identități proprii care să poată fi rezumată în cuvinte și imagini relevante și atrăgătoare se petrece invers, de la interior spre exte­rior. Iar un nume și o imagine bună trebuie să exprime unicitate, auten­ticitate și raritate, să ofere o experiență nouă legată de locuri, de produse, de oameni și desigur de creativitate.
"Brânză"Elementele care pot „îmbrăca” a­ceas­tă imagine sunt produse culi­nare, produse naturale, artă tradițională (ceramică, textile, sculptură etc.), tradiții și obiceiuri, sărbători, peisaje și monumente ale naturii etc. Există o mare varietate de elemente care pot crea identitatea unui loc. Iar vestea bună este că atunci când pare să lipsească o puternică marcă locală, aceasta poate fi creată pornind de la date reale și mai ales de la o comu­ni­tate creatoare. S-a întâmplat și în România.

Cum se creează un brand local

Crearea unui brand este o inves­ti­ție locală. Aici intervin pe de o parte producătorii/creatorii locali, agenții economici, administrația publică și în final chiar întreaga comunitate.
Ca o noutate, și în România au apărut firme care oferă consultanță pentru branding comunitar. Deocam­da­tă există o singură organizație de acest fel, localizată în Cluj, care se implică în sprijinirea comunităților rurale pentru a-și crea o imagine care să fie utilă în valorificarea potențialului lor și să le aducă recunoașterea valorii și dezvoltare. Într-un astfel de proiect, atașamentul și implicarea comunității sunt esențiale, iar succesul depinde de disponibilitatea oamenilor locului de a-și împărtăși ideile și viziunea despre dezvoltare.
Comuna Bucium din județul Alba este una dintre localitățile care au optat să apeleze la o strategie de branding profesionistă. Amplasată în Țara Moților, pe Valea Arieșului, Bu­cium nu avea, ca majoritatea comu­ne­lor din România, o strategie coerenta de promovare, putând fi ușor confun­dată cu alte localități din zonă. În urma unui proces de cercetare a comunității a fost creată o strategie care a subliniat ce are localitatea original și autentic și care să atragă vizitatorii. Esența, cea mai dominantă carac­teristică a comunității, era conectarea la natura pură. Bucium nu mai este astăzi doar o comună din Alba, ci este “Țara Narciselor”.
Europa culinară
Cazul Bucium este crearea unei mărci locale bazate în principal pe natură, dar cel mai important fenomen în identificarea unei comunități este asocierea cu produsele acesteia, un fapt care ține direct de oameni și de creativitate. Iar dintre toate, produsele culinare constituie o atracție majoră.
Este un trend global acela de a opune mișcării „fast-food” un nou con­cept: „slow-food” în care se regăsesc un mare număr de consumatori. Aceș­tia sunt interesați de produsele tradiționale locale de calitate și care provin din regiuni geografice clare. Produsul păstrează în sine un mod de fabricare original și are un conținut natural. Fără a avea profitabilitatea unor afaceri industrializate, dar nici riscul pierderii consistenței produsului, producătorii locali caută să își facă loc și să fie recunoscuți pe piața internă europeană. Aici succesul ține foarte mult de strategia de marketing pe care o pot adopta.
În prezent România are 162 pro­duse alimentare tradiționale, mărci înregistrate ce nu vor mai putea fi fabricate și comercializate sub aceeași denumire în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. Pe lângă produsele bine cunoscute, cum ar fi cârnații de Pleșcoi, plăcintele dobrogene, salamul de Sibiu sau horinca de Maramureș, pe lista de produse se găsesc unele alimente mai puțin cunoscute chiar de români. Între acestea: cașcavalul de Bobâlna, magiunul de prune de Râureni, brânza de Mănăștur, horinca de Camarzana, vinarsul de Segarcea. Toate produsele au asociate nume de localități, iar toate localitățile care dețin astfel de produse pot considera că au o bază de plecare pentru pro­movarea identității și pentru dezvol­tare. Produsele tradiționale, pe lângă aspectul pur comercial de mai mică sau mai mare amploare, pot relansa și turismul.
Produsele tradiționale marchează o adevărată mișcare culturală. Și la noi a apărut un concept care se numește “Revoluția Pleșcoi”, după celebrii cârnați, fiind echivalentul românesc al mișcării slow-food. Adepții acesteia vorbesc despre o adevărată „suve­ra­ni­tate alimentară” care înseamnă apă­ra­rea intereselor țăranului dintr-o anu­mită zonă pentru a rezista pe piața locală, pentru ca acesta să trăiască și să muncească în localitatea sa de origine, vânzând produsele lui. Ca și dreptul populației locale de a consuma produse de calitate chiar în locul în care trăiește.

România tradițională

Fie că este vorba despre alimente sau artă rurală, promovarea pro­du­selor tradiționale românești poate aduce beneficii considerabile eco­nomiei rurale, în special în zonele mai puțin favorizate sau îndepărtate, prin sporirea veniturilor producătorilor agricoli și reținerea populației rurale în zonele respective.
Din păcate lipsa unei strategii loca­le în promovarea produselor tradițio­nale este o stare de fapt generalizată. Poate se va argumenta că oamenii locului, țăranii, nu pot înțelege conceptul de brand și beneficiile acestuia, dar afirmația nu se susține. Orice s-ar spune, există în multe sate și comune din România o puternică conștiință și mândrie locală. Aceasta este o temelie solidă pe care se pot dezvolta produsele generate de comunitate. Iar aici administrația trebuie să intervină mai puternic pentru a-i mobiliza și conștientiza că mândria locală poate genera pros­peritate.
Dezvoltarea comerțului cu produse tradiționale nu va avea desigur un impact foarte mare la nivel național, dar la nivel local, al satelor și comunelor, va fi imens. Atât economic, cât și ca imagine. În plus poate genera o altă axă de creștere economică, aceea a turismului rural, cultural și ecologic.
Piedicile în calea creării unei mărci a locului sunt lipsa de informație, slabul spirit comunitar, necunoașterea felului în care se poate regenera o comunitate, neînregistrarea produselor locale, îmbătrânirea populației sau dispariția unor meșteri locali și pierderea tradiției. De exemplu, în ceea ce privește merele de Voinești sau covoarele din Botiza, acestea nu sunt înregistrate ca denumire de origine controlată și nu există planuri de producere pe scară largă. În Vlădești, Vâlcea, mai există doar doi artiști care creează și pictează ceramica albă. Însă în comuna legumicolă Matca, admi­nistrația a devenit conștientă de ceea ce înseamnă un brand local, primarul dorind să sprijine fermierii să vândă roșii pe care să fie aplicată eticheta denumirea de origine controlată „de Matca”.

Modelul Șinca Nouă – o comunitate creativă

Șinca Nouă din județul Brașov este un exemplu de succes care infirmă prejudecata și pesimismul celor care cred că în condițiile actuale în România nu pot exista comunități rurale creative, conștiente de potențialul și nevoile lor. Șinca Nouă desființează toate pronosticurile pesimiste mai ales că localitatea, în momentul în care s-a decis să nu mai fie doar o comună oarecare, nu avea nici un produs local specific pe care să se bazeze. Dar avea creativitate, iar spiritul comunitar activ a generat soluții.
Primarul Dumitru Flucuș po­ves­teș­te astăzi cum a început povestea lor: „În 2003 am luat legătura cu o comunitate din Germania, să ne înfrățim cu ea. Nu avem nemți aici, dar le admirăm spiritul și modelul. După multe insistențe, ne-au întrebat: «Aveți o strategie de dezvoltare pe 20 de ani?» Habar nu aveam, atunci, ce înseamnă o strategie de dezvoltare durabilă. Așa că, în iarna 2003-2004, ne-am apucat să facem una, prima din județ. Trebuia să avem un capăt la care să ajungem peste 20 de ani. Ne-am propus să dezvoltăm două domenii: infrastructura și imaginea.“
Noutatea este tocmai conștien­ti­zarea valorii pe care o poate aduce o imagine pozitivă. Fiind asemănători cu oricare alt sat de deal din România șincănenii au decis să facă diferența creând primul sat ecologic din România. A fost o idee curajoasă care putea părea la început utopică, dar oamenii au crezut în ea și au început să dea chiar bani din buzunar, înainte să primească subvențiile pentru proiectele lor.
Un elvețian a fost convins să finanțeze aici o fabrică de prelucrare a laptelui, una de mezeluri, o alta de sucuri, un abator... toate ecologice. O altă direcție pe care comunitatea din Șinca Nouă o are în vedere este dezvoltarea ecoturismului și păstrarea peisajului arhitectural al comunei, cu case mici cu acoperișuri roșii. Rezultate până în prezent: titulatura de sat european, mediatizarea intensă, dezvoltarea comerțului și turismului local și, ca o recunoaștere, apariția în anul 2007 în broșura „One Europe More Nature”. Cercul vicios al sărăciei la sate este deja fisurat.

Publicat în : Economie  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: