Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Labirintul economiei subterane

Mihnea GRAUR

Veche de când lumea,  economia subterană a (re)apărut în forță în România postdecembristă îmbrăcând toate formele posibile de la evaziunea fiscală și munca la negru până la traficul de droguri și arme, cu efecte majore în special în plan economico-social. Ponderea sa în produsul intern brut este dificil de cuantificat, estimările unor organisme internaționale fiind diferite de cele ale Institutului Național de Statistică, nemaipomenind aici contradicțiile permanente dintre putere și opoziție.



Avântul economiei naționale din actualul deceniu a condus firesc la intrarea în legalitate (sau măcar în zona gri) a tot mai multor firme, dar în ansamblu situația actuală continuă să fie îngrijorătoare.
 Numerologia economiei naționale
Adrian Năstase prezenta recent, invocând ca sursă Institutul Național de Statistică, următoarea evoluție: 1998 - 23,3%; 1999 - 20,2%; 2000 - 18,2%; 2001 - 18,1%; 2002 - 17,7%; 2003 - 17,6%; 2004 - 15,0%; 2005 - 16,3%; 2006 - 16,5%.
Fostul prim-ministru sublinia evolu­ția ultimilor ani vs. impactul cotei unice, dar credem că cifrele exprimă realități mult mai sofisticate alăturând acestora evoluția PIB-ului pentru aceeași perioadă: 1998 – (-4,79%); 1999 – (-1,2%); 2000 – 2,1%; 2001 – 5,7%; 2002 – 5,1%; 2003 – 5,2%; 2004 – 8,4%; 2005 – 4,1%; 2006 – 7,7%. Scăderea de la sfârșitul anilor 1990 are loc pe fondul căderii eco­nomiei naționale din acea perioadă, în care mediul de afaceri nu era propice nici măcar pentru economia subte­rană. Întoarcerea economiei pe drumul cel bun și folosirea cursului de schimb ca subvenție pentru export aduce la suprafață o parte importantă din economia subterană.
Economia națională a crescut în perioada 2000-2004, ceea ce înseamnă că de fapt în perioada guver­nului Năstase sectorul subteran a rămas aproximativ constant, fiind cu­nos­cută pasivitatea față de fenomen. Mai mult, în noiembrie 2004, Ion Iliescu mulțumea economiei subterane pentru influența sa în combaterea șomajului.
Cota unică nu aduce (s)căderea asteptată a economiei subterane – în fond acesta era unul din scopurile declarate! –, mai mult aceasta chiar reîncepe să crească.
Premisele avute în vedere la calcularea acestor ponderi sunt diverse, influențând decisiv rezultatele elaborării, de pildă în SUA unde în 1976 rapoartele vehiculau procente între 2% și 22%.
Ignorând concluziile politice ce pot rezulta de aici și implicit o abordare distructivă a potențialilor contestatari ai datelor prezentate, statistica de mai sus reprezintă nu doar cifre seci, ci o realitate economică periculoasă.
Fuga de fiscalitate

Conform studiului “Paying taxes 2008” elaborat de PricewaterhouseCo­opers, România se află pe locul patru în lume la numărul de impozite și taxe pe care o companie trebuie să le plătească anual – nu mai puțin de 98, fiind devansată din cele 178 de țări incluse în raport de Belarus (124), Uzbekistan (118) și Ucraina (99). În celelalte țări ale Uniunii Europene acestea sunt între 2 (Suedia) și 30 (Slovacia).
Este recunoscut faptul că un stat cu un sistem de impunere eficient are un număr redus de taxe și impozite care prezintă un grad scăzut de com­plexitate. Corectitudinea deter­mi­nării impozitelor scade accentuat în cazul existenței unei multitudini de surse de venit ale unui agent economic, de altfel în practică apar des situații în care contribuabilii mici sunt impozitați scru­pulos, în timp ce contribuabilii mari beneficiază de o serie întreagă de circumstanțe care îi încurajează, con­trazicând orice principiu de echitate fiscală. În aceste condiții fiscale devine evident că însuși statul este generator de economie subterană, descurajând IMM-urile și implicit formarea clasei de mijloc.
Cota unică, sigur, a scos din eco­no­mia subterană o mulțime de firme. Estimările vorbesc de peste 100.000 salarii ieșite la lumină, ceea ce înseam­nă că micile firme nu mai sunt acolo, ci cele mari.
Cota unică nu a adus succesul scon­tat. Explicația este simplă: deși impozitul pe profit a scăzut cu 9%, recunoașterea unor activități ar conduce la plata altor impozite, or, în condițiile unei fiscalități ridicate, s-a preferat menținerea acestora în subteranele economiei. Nici asupra veni­turilor salariale nu a fost o schim­bare spectaculoasă – era imposibil având în vedere nivelul taxelor plătite de angajatori! –, diminuarea muncii la negru fiind cauzată mai mult de presiunea venită din partea salariaților ca urmare a evoluției cererii pe piața muncii.
Exemplul din construcții și imobiliare
Mai mult, repetatele modificări și bâlbâieli din Codul Fiscal nu fac decât să încurajeze creșterea economiei sub­terane. În ultimii trei ani s-a introdus, modificat și răsmodificat impozitul pe tranzacțiile imobiliare între persoane fizice, plata TVA la tranzacțiile imo­bi­liare între persoane juridice, modi­ficarea procedurii de calcul pentru cheltuielile deductibile la impozitul pe profit cu privire la transport, cazare și locuințe de serviciu, majorarea impo­zitării pentru proprietarii care au mai mult de 5 contracte de închiriere, eliminarea scutirilor sau reducerilor la impozitul pe terenuri și clădiri pentru investițiile de peste 500.000 euro și lista ar putea continua…
Observăm, așadar, că guvernul și-a îndreptat atenția spre una din zonele cele mai lejere din punct de vedere fiscal: afacerile imobiliare și din construcții, adică sectoarele cu “boom-ul” cel mai spectaculos. Numărul blocurilor de locuințe și de birouri construite pe “persoană fizică” în 2007 nu lasă loc de interpretări.
Se urmărește taxarea echitabilă și scăderea tranzacțiilor speculative, dar printr-o abordare legislativă inadecvată se comite o mare eroare. Mai cu seamă în economiile în curs de dez­voltare, unde construcțiile sunt deținute în proporție covârșitoare de economia subterană – circa 80%, ca și industria textilă și comerțul cu amănuntul –, fiscalizarea corectă reprezintă mai mult un deziderat decât o realitate.
Poveste fără sfârșit

În fapt, nu nivelul economiei sub­te­rane este îngrijorător, ci faptul că ea înghite sectoare întregi aflate în plin avânt, ceea ce îi imprimă un trend crescător. Există multe țări în Uniunea Europeană care se află în situații mult mai grave decât România, cum ar fi Grecia sau Belgia cu rate de 20%, Spania 24% și “campioana europeană” Italia cu 35% (totuși la jumătate față de Georgia și Bolivia!). La polul opus se află Danemarca cu 3,8% și Olanda cu doar 1,6%.
Spre deosebire de ceilalți membri ai UE, România se confruntă și cu alte probleme cu grad ridicat de simili­tu­dine. Este vorba în primul rând de agricultura neimpozitată, ramură asupra căreia nimeni nu a îndrăznit să se îndrepte având în vedere com­ple­xitatea problematicii sociale. Lucrurile nu pot persista de această manieră, fiind necesar a se trece întâi la fapte și abia ulterior la impozitare.
O altă problemă este cea a eco­no­miei de suprafață, dar care prezintă un comportament subteran, am numit aici așa-numita “economie a  arieratelor”, adică societățile care își asumă obligațiile financiare – inclusiv pe cele de natură fiscală –, dar nu le achită. Deși în continuă scădere, acestea creează importante disfuncționalități economico-financiare atât la nivelul agenților economici, cât și la bugetul de stat.
Lupta cu economia subterană trebuie dusă până ce aceasta ajunge la un nivel decent, pentru că de dispărut nu va dispărea niciodată. Este o poveste fără sfârșit, să ne amintim că nu a dispărut nici măcar în anii comunismului.
Există o singură parte bună aici, recunoscută și la nivelul Uniunii Euro­pe­ne: scăderea șomajului, pentru că ponderea operațiunilor economice legale, dar neînregistrate este mult mai mare decât cea a celor ilicite provenite din trafic cu arme, droguri sau persoane.
Dincolo de lozinci, lupta cu eco­nomia ascunsă este imperios necesară dacă vrem să scăpăm de sindromurile de tip Caritas, SAFI sau FNI, de escrocii deveniți multimilionari care repetă obsesiv cuvintele lui Rockefeller: „Să nu mă întrebați cum am făcut primul milion!” Primul pas e la îndemână și se numește Codul Fiscal.  (M. G.)   

Publicat în : Economie  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: