Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cine nu știe să piardă?

Mihnea GRAUR

Deschiderea fabricii Nokia lângă Cluj nu este umbrită de nici un scandal, în ciuda faptului că unii se străduiesc în acest sens. În primul rând, dacă cineva are o problemă, și anume una de imagine, este Nokia care poate pierde – e drept, doar pe termen scurt – o parte din cota de piață pe care o deține în Germania. Fiți siguri, riscul este unul calculat din vreme și asumat.



Atitudinea și frustrarea oame­nilor care se văd ră­mași fără loc de muncă este de înțe­les. Economia Germaniei nu mai este de foarte mult timp “locomotiva Eu­ropei”, de fapt nu mai duduie de mult, încă își spune cuvântul frâna pusă la momentul înglobării RDG-ului. Situația economico-socială se deteriorează de la an la an, deși nu la modul dramatic, mersul lucrurilor îngrijorează mai ales în contextul evoluțiilor și tendințelor economiei mondiale.
Nu același lucru se poate spune des­pre clasa politică germană. Preșe­dintele Partidului Social-Democrat german, Kurt Beck, a declarat că în ca­sa lui nu vor mai exista telefoane Nokia. Pe lângă populismul de doi bani, Beck nu se putea face mai tare de râs, dând dovadă de fals patriotism: în condițiile acerbei lupte de pe piața telefoanelor mobile, ar fi dat mai bine în ochii opiniei publice un Siemens – marcă-simbol al tehnologiei germane de peste 160 de ani.
Horst Seehofer – ministrul pentru protecția consumatorului – a anunțat că va boicota în întregul minister telefoanele Nokia. La afirmația asta mă umflă râsul. Mai rămâne să le dea foc în piață, iar apoi “ilegaliștii” care le folosesc să fie trimiși în lagăre.
Angela Merkel a încercat să păs­tre­ze o atitudine demnă de un cancelar, dar tot a spus că “acest boicot este de înțeles”. De înțeles?! În ce sens? Că nervii par a fi scăpați de sub control când situația este greu de gestionat?
Singurul care pare a fi înțeles situația este ministrul finanțelor Peer Steinbrück, care a catalogat opera­țiu­nea “capitalism de caravană”, o afir­ma­ție dură, dar cât se poate de adevărată. Dar mutarea spre Est e o deviză a tuturor multinaționalelor, inclusiv a celor germane. Dacă sunt adepții unei formule moderne “prin noi înșine”, atunci de ce și-au mutat și marii producători germani fabricile în Est?

Panta descendentă

A urmat o amplă manifestație în Bochum, același oraș care a mai “găzduit” un miting dur de
aceeși natură în 2004, atunci când General Motors a închis fabrica Opel. De ce tot acolo? Nu mai este Germania țara lucrurilor trainice, bine făcute și de calitate? Are economia Germaniei o problemă?
Problema este că tendința spre economia de consum afectează o țară cu o mentalitate în care primează conș­tiinciozitatea și calitatea mult mai mult decât cantitatea. Similar VW, mașina populară, a ajuns să fie o ma­șină cu la fel de multe probleme ca Renault sau Fiat, luate de valul meca­nis­melor pieței. Este vorba de o ecuație cu multe variabile, fiind grea din punct de vedere al mentalității germane găsirea unei soluții perfecte în raport de productivitatea muncii, cali­tatea și creșterea producției în condiții de eficiență în condițiile pieței actuale de consum. Sună a manual de economie, sună prea teoretic, dar în condițiile în care vorbim de o țară cu multe probleme: peste 5 milioane de șomeri, populație îmbătrânită, datorie publică ce reprezintă două treimi din PIB și poate mai ales cu visul neîm­plinit al unei înfloritoare Germanii uni­te, vis promis de Kohl, dar la care mai este mult de lucrat și acum după cele peste 1.500 miliarde euro pompate din Vest în Est… Revenirile spectaculoase după cele două războaie mondiale au creat speranța repetării istoriei, care istoria se repetă, dar nu depinde de ea însăși.
S-au mai închis fabrici cu scan­daluri mai mici sau mai mari, poate peste 10 ani Nokia va migra și mai la Est, iar clujenii vor ieși la fel de firesc și ei în stradă. Sper însă până atunci să atingem un grad de civilizație care să ne ferească de declarații infecte de genul celei a premierului Renaniei de Nord-Westfalia care, potrivit NewsIn, a declarat: “Mă întreb dacă ei (con­du­cerea Nokia) cred că oamenii din România, care pot desigur să facă și ei treabă bună, sunt mai buni decât angajații și angajatele de aici, din Bochum. Eu nu cred că sunt mai flexibili, mai harnici și mai cinstiți decât angajații și angajatele care au făcut până acum ca firmei Nokia să-i meargă foarte bine.” Clujeni, voi ce spuneți?

Răspunsul României

Răspunsul la întrebare vine tot din Germania. Producătorul german de componente pentru motoare Kolben­schmidt Pierburg (KSPG) va investi în Parcul Industrial Dej (tot județul Cluj!) circa 100-120 milioane de euro unde vor produce blocuri motoare pentru constructorii Porsche și Mercedes. Și să nu uităm că Trelleborg și ACE-Fujikura se află deja acolo.
Acum, aceeași zonă este vizată și de Daimler, care analizează oportu­ni­tatea deschiderii unei fabrici care să producă modelele Mercedes A-Klasse și B-Klasse, alternativa poloneză Wroc­law fiind dezavantajată de nivelul salarial mai ridicat, dar câștigând la capi­tolul infrastructură. Investiția este estimată la circa 400 milioane euro.   
Sunt prezente în România nume­roa­se firme germane în domenii variate de activitate în care dețin poziții importante: asigurări (Allianz), energie (E.ON), retail (grupul Metro, inclusiv diviziile Praktiker și Real, Rewe cu Selgros, Plus), anvelope (Continental), industria alimentară (Dr. Oetker) etc. Germania se află pe locurile 3-4 în topul investitorilor străini (la egalitate cu Franța, dar după Olanda și Austria), dar într-un astfel de ritm investițional devine posibilă avansarea în top.
La începutul anului, Viorel Gavrea, directorul Tetarom, declara public că investitori foarte serioși și-au mani­fes­tat intenția de a investi în parcul indus­trial, ceea ce a dus la creșterea cererii de la 500 la 700 hectare, motiv pentru care a cerut teren în plus pentru extin­derea Tetarom III.
Clujul tinde să devină un „El Dora­do” pentru investitorii străini, tocmai pentru că acolo au fost canalizate eforturi importante pentru atragerea unor companii importante. Tipic ro­mâ­nesc, au apărut vocile contestatoare și invidia. Mult mai indicat ar fi ca aceștia să își concentreze energia în sens pozitiv, găsind soluții pentru copierea fenomenului în zone slab indus­tria­lizate și/sau cu șomaj mai ridicat (Mehedinți, Gorj, Vaslui, Botoșani etc.).
Crearea condițiilor necesare extin­derii investițiilor direct productive într-un ritm susținut este imperios nece­sară, iar aici autoritățile centrale și locale trebuie să încerce să găsească un numitor comun indiferent de culoa­rea politică, grupuri de interese sau altceva, altfel Clujul va fi doar o excep­ție care întărește regula și atunci vom recunoaște și la noi destui care nu știu să piardă. În fapt, am pierde toți, ca dovadă o scurtă privire aruncată pe nivelul deficitului de cont curent.

Planuri de viitor

Evenimentele legate de relocarea fabricii Nokia de la Bochum la Jucu ne-a deschis porțile unor interesante paralele între Germania și România. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, ci să ne gândim cum putem fructifica oportunitățile ivite tocmai pentru a micșora cât mai rapid decalajul de trei decenii care ne separă. Ritmul de creștere economică ne dă speranțe nouă, nu lor.
În România deja se vorbește de un deficit de forță de muncă – fenomen par­țial adevărat pentru anumite pos­turi –, ridicându-se problema rea­du­cerii în țară a cât mai multor români plecați, în acest sens fiind organizat la sfârșitul lunii februarie un târg la Roma. Acesta este doar un mic pas, dar urmat de alții se pot rezolva dintr-un foc atât probleme de ordin eco­no­mic, cât și cele de ordin social, acestea din urmă căpătând un trend tot mai dramatic. Sigur, există și alternativa importului de forță de muncă, cu avantaje și dezavantaje. Lucrurile tre­buie cântărite cu grijă, pentru a nu re­greta mai târziu... și nu doar din punct de vedere economic.
În timp ce la Roma se desfășura târgul de forță de muncă, în Germania se anunța intenția Siemens de a con­ce­dia aproximativ 3.000 de angajați din divizia de telecomunicații SEN (Siemens Enterprise Networks). Tot în februarie, Airbus a anunțat că dorește accelerarea procesului de restruc­tu­rare în Germania, prețul fiind 3.100 locuri de muncă, iar Continental va dis­po­nibiliza 2.000 de oameni.
Conform Oficiului federal de statis­tică al Germaniei (Destatis), 18% din companiile care au peste 100 de anga­jați au transferat o parte a activității în străinătate sau urmează să o facă în scurt timp. Destinațiile favorite sunt cele 12 state care au aderat la Uniu­nea Europeană în 2004 și 2007, pen­tru care au optat 60% dintre aceste companii. Pe locul 2 se află – firesc?! – China. Destatis precizează că impactul aces­tor relocări în perioada 2001-2006 este concedierea a circa 188.000 de oameni și crearea a 105.000 noi locuri de muncă.
Și atunci pentru ce s-a făcut atâta teva­tură în Germania? O variantă poate fi aceea de a umbri concedierea a 3.500-4.000 de angajați (din totalul de 5.200) la Forest în Belgia, ca ur­ma­re a închiderii fabricii Volkswagen în care se fabrica modelul Golf. Altă varian­tă – pentru a primi de la Comisia Europeană subvenții de milioane de euro pentru proiecte în sprijinul lucră­torilor disponibilizați, așa cum s-a în­tâm­plat anul trecut când Germania a primit 12,8 milioane euro pentru cei 3.300 de disponibilizați ca urmare a vân­zării a două uzine Siemens către compania taiwaneză BenQ. Răspuns corect: ambele variante de mai sus.

Publicat în : Economie  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: