Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PNL ca avangardă politică

Arthur SUCIU

Călin Popescu Tăriceanu și Traian BăsescuÎn ultimii trei ani, PNL a luat o serie de decizii politice importante, care au schimbat locul său pe scena politică. Dintre acestea, opoziția față de organizarea alegerilor anticipate (2005) și scoaterea de la guvernare a PD (2007) reprezintă momentele-cheie de raportare. În prezent, PNL conduce, împreună cu UDMR, un guvern minoritar, susținut parlamentar de aproape toate forțele politice, cu excepția PD-L. Guvernul Tăriceanu are o majoritate transpartinică în chestiuni fundamentale, cum este propria existență, și majorități politice conjuncturale, în funcție de problematica supusă legiferării.



PNL a evoluat de la o alianță politică și electorală cu PD la un conflict cu acest partid. O parte dintre liderii PNL au fost excluși din partid pe parcursul anului 2006, în felul acesta evitându-se un război in­tern. Gruparea contestatară, con­du­să de fostul președinte al PNL, Theodor Stolojan, a înființat PLD, partid care, la sfârșitul anului 2007, a fuzionat cu PD. Dacă, în 2004, PSD era principalul ad­versar al PNL, acum cele două for­mațiuni au fost obligate la colaborare. Ele colaborează pentru evitarea anti­ci­patelor și împotriva președintelui Tra­ian Băsescu și a PD-L.
Acțiunea lui Traian Băsescu îm­potriva PNL a fost principalul factor care a schimbat orientarea PNL pe termen mediu. Cu toate acestea, o serie de decizii ale partidelor politice au afectat guvernarea și au silit PNL să ia decizii radicale. Dacă, după alegerile din 2004, PC (fost PUR) a fost convins să intre la guvernare, retragerea acestui partid de la guvernare, la sfârșitul anului 2006, a lăsat guvernul fără majoritate parlamentară. În noul context politic, PSD a evitat demiterea Guvernului, dar a obligat practic PNL să susțină suspendarea din funcție a președintelui Băsescu.
După excluderea din PNL a adver­sarilor conducerii a urmat excluderea de la guvernare a PD. Decizia a mărit zona de control executiv în domenii-cheie, cum ar fi justiția. PNL și-a asumat în întregime guvernarea, iar Executivul a devenit o redută politică. Alianța parlamentară PD-PSD-PLD nu a reușit să demită Guvernul prin moțiune de cenzură (toamna lui 2007).

Opțiunea electoratului pentru multipartidism

Alegerile europarlamentare au arătat că, deși tendința de favorizare electorală a PD (acum PD-L) se men­ți­ne, ea are șanse reduse de a conduce la o schimbare radicală, altfel spus de a aduce PD-L la putere ca partid majo­ritar. De asemenea, referendumul privind votul uninominal a arătat că Tra­ian Băsescu este susținut în conti­nuare de cea mai mare parte a electoratului, dar nu se poate vorbi de un entuziasm revoluționar pentru proiectele sale. Alegerile europarla­men­tare au arătat perspectiva formării unui spectru multipartid, care în apa­rență ar funcționa ca un sistem de două partide și jumătate. În situația în care UDMR nu ar intra în Parlament, PNL ar fi „jumătatea de partid” care să decidă viitoarea alianță de guvernare.
Având în vedere că PD-L își afirmă dorința de a deveni partidul dominant, întrebarea care apare este legată de strategia pre-electorală a PNL. Fu­ziu­nea PLD cu PD a scăpat PNL de un con­curent pe partea dreaptă, dar a întărit componenta liberală a partidului lui Traian Băsescu. Această unificare accentuează asocierea PNL cu PSD și cu celelalte partide (PC și UDMR). Ce-ar trebui să facă PNL: să accepte această asociere sau să se distanțeze de ea măcar prin mijloace retorice? Dorește PNL să devină o alternativă sau se mulțumește cu statutul de partid-balama?

Alegerile raționale ale liberalilor

Asocierea cu PSD este forțată de împrejurări, problematică electorală și politică. Ea își poate căuta legitimitatea într-un proiect de alianță democrată opusă lui Traian Băsescu și PD-L. Este vorba de formarea unei mari alianțe pre-electorale, ca alternativă la par­ti­dul lui Băsescu. De asemenea, PNL se poate include doar tacit într-o ase­me­nea asociere, urmând ca alianța să fie parafată post-electoral. PNL nu poate deveni o alternativă decât dacă va susține un proiect de schimbare de o anver­gură similară celui propus de președintele Traian Băsescu. El pre­supune de asemenea asocierea dintre PSD și PD-L prin evidențierea unor ele­mente imagologice negative comune celor două partide.
Este de așteptat ca, o dată cu apro­pierea alegerilor, presiunea asupra Guver­nului să crească și dinspre PSD. Acest fapt va obliga PNL să riposteze și deci va face necesară construirea unei strategii de contracarare a atacurilor (care, cel mai probabil, se vor concen­tra pe tema economică). Reacția PNL va deveni cu atât mai legitimă după reve­nirea la vârful PSD a lui Adrian Năstase (fostul adversar al lui Traian Băsescu, dar și al PNL în campania electorală din 2004).
Din punct de vedere politic, PNL și PSD reprezintă cele două direcții de avangardă, care se confruntă însă cu probleme serioase de credibilitate. Managementul defectuos al lui Mircea Geoană a permis reactivarea lui Ion Ilies­cu și, mai nou, a lui Adrian Năs­tase, într-o încercare de a construi o revanșă la alegerile din 2004 și, de fapt, de a realiza o întoarcere la para­digma iliesciană. Această perspectivă este defavorabilă PNL, care a luptat, alături de PNȚCD și, apoi, alături de PD, pentru înfrângerea lui Iliescu și a lui Năstase. PNL nu a avut probleme de management; în schimb, propria paradigmă istoric-liberală i-a fost confiscată de Traian Băsescu, cel care s-a autoinstituit ca ax al dreptei. PNL trebuie să facă totul pentru a demons­tra electoratului ilicitul acestei autoin­sti­tuiri. Pentru Ion Iliescu și Adrian Năs­tase, adversarul este Traian Băsescu. Cei doi vor face tot posibilul pentru a radicaliza taberele, în așa fel încât să se revină la situația din 2004. Aceasta va risca să marginalizeze PNL în războiul politic și electoral.

PNL și dezideologizarea

În interpretare liberală, dreapta anticomunistă și stânga cripto­comu­nistă sunt captive unui parcurs dia­lec­tic de tip marxist. De o parte, Ion Iliescu a încercat să impună dominația ideo­logică a „clasei muncitoare”; de cea­laltă parte, Traian Băsescu vrea să impună ideologia societății civile elitis­te și a burgheziei frustrate. Fie­ca­re tabără are profeții săi și marile sale idei, dar nici una nu a fost capabilă să creeze bunăstare, aplicarea legii și res­pec­tarea regulilor democratice. În apa­rență, cele două tabere se află într-un conflict permanent; ele generează o stare de revoluție continuă și sunt inca­pabile să încheie tranziția în România. În esență, Iliescu și Băsescu fac parte din aceeași paradigmă cripto­comu­nis­tă, sunt profeții aceleași lumi, profeții unei lumi care ar trebui să dispară. În spatele proiectelor grandioase de reformare socială, ale lui Ion Iliescu sau ale lui Traian Băsescu, s-au ascuns acte­le cele mai grave de corupție, manipularea electoratului, întârzierea dezvoltării României. În prezent, lucru­rile sunt chiar mai grave, întrucât lupta împotriva corupției este instru­mentată ideologic în bătălia politică, la un nivel fără precedent, și practic blochează aplicarea legii în România. Ion Iliescu și Traian Băsescu sunt profeții născuți din mantaua lui Ceaușescu. Amândoi prac­tică dubla măsură, alternanța interesată dintre consens și conflict, majoritarismul rigid, învrăjbirea cla­selor sociale, a generațiilor cu singurul scop de a se perpetua la putere. Din 1989 și până în prezent, PNL a fost obligat să se înscrie de partea uneia sau a alteia dintre taberele care au dat lupta politică. Este timpul ca PNL să pună capăt acestei lupte.
În locul „luptei de clasă” dintre Bă­sescu și Iliescu, PNL are să propună un con­tract social între cetățeni cu drepturi egale. În locul unei ideologii de esență marxistă, care menține clasa politică într-un conflict permanent și în ignorarea intereselor cetățenilor, PNL poate să vină cu aplicarea unor politici publice sectoriale, care să vizeze rezolvarea directă a problemelor cetățenilor. PNL ar putea să propună o dezideologizare a politicii.
România și-a păstrat și chiar și-a agravat, după 1989, complexele sale identitare, iar Traian Băsescu și Ion Iliescu sunt expresii ale acestor com­plexe. Amândoi au contribuit la izo­la­rea României pe plan internațional, amân­doi au dorit să perpetueze iluzia excepționalismului românesc, amân­doi au susținut că au o misiune istorică etc. În numele unei Românii mai bune, al unei Românii ideale, Ion Iliescu și Traian Băsescu i-au divizat, i-au învrăj­bit pe români.
În locul unei Românii a identității greoaie, PNL are șansa de a veni cu un proiect al unei Românii a indivi­duali­tății și a diferențelor. În locul unei Ro­mânii învechite, tensionate, utopizate, PNL poate să propună o Românie relaxată, deschisă, bine-dispusă.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: