Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Războiul de trei trilioane de dolari

Michael COHEN

Costul operațiunilor militare directe ale SUA – nici măcar nu sunt incluse contribuțiile pe termen lung, ca serviciile medicale pentru veteranii răniți – îl depășește deja pe cel al războiului de 12 ani din Vietnam și este de peste două ori mai mare decât cel al războiului din Coreea.



Administrația Bush s-a înșelat în ce privește beneficiile războiului și se înșală în ce privește costurile acestuia. Preșe­din­tele și consilierii lui s-au așteptat la un conflict scurt și necostisitor. În loc de asta, SUA au un război care costă mai mult decât și-ar fi putut imagina ori­care dintre americani.
În scenariul cel mai optimist, estimările indică per total un cost de aproape zece ori mai mare decât cel al primului război din Golf, cu aproape o treime mai mare decât al războiului din Vietnam și de două ori mai mare decât al primului război mondial. Singurul război din istoria SUA care a costat mai mult a fost cel de-al doilea război mon­dial, în care 16,3 milioane de militari americani au luptat într-o campanie de patru ani, cheltuielile totale (la valoa­rea din 2007, ținând cont de inflație) fiind de aproape 5 trilioane de dolari. Cu aproape întreaga forță armată angajată în lupte împotriva germanilor și a japonezilor, costul pe militar (la valoarea actuală) a fost de sub 100.000 de dolari (corelat cu inflația). În comparație, războiul din Irak costă peste 400.000 de dolari pe militar.
Majoritatea americanilor încă nu au simțit aceste costuri. Prețul în vieți omenești a fost plătit de militari voluntari și de personal contractual. Prețul în bani a fost acoperit exclusiv din împrumuturi, într-un anumit sens. Nu au fost mărite impozitele pentru a se plăti aceste costuri – de fapt, impozitele pe capital chiar au scăzut. Cheltuielile din împrumuturi, genera­toa­re de deficit, dau iluzia că legile economice pot fi contrazise, că ame­ricanii pot avea atât arme, cât și pâine. Însă legile economiei nu pot fi eludate. Costurile războiului sunt reale, chiar dacă ele au fost amânate, poate chiar pentru o întreagă generație.

Costuri estimate doar la 200 miliarde dolari

Înainte de declanșarea războiului s-a vorbit despre costurile probabile. Larry Lindsey, consilierul economic al președintelui Bush și șeful Consiliului Economic Național, a sugerat că aces­tea ar putea ajunge la 200 miliar­de de dolari. Dar estimarea a fost etichetată de secretarul pentru apărare Donald Rumsfeld drept “o prostie”. Adjunctul său, Paul Wolfowitz, sugera că reconstrucția post-conflict ar putea fi autofinanțată, cu ajutorul veniturilor mai mari din petrol. Mitch Daniels, șeful Biroului pentru Administrație și Buget, și secretarul Rumsfeld au estimat costurile undeva în jurul a 50-60 miliarde dolari, din care, considerau ei, o parte urma să fie finanțată de alte țări. (Corelată cu rata inflației, esti­ma­rea lor ar echivala cu 57-69 miliarde de dolari la valoarea din 2007.) Tonul întregii administrații era foarte relaxat, ca și când ar fi fost vorba de sume neglijabile.
Chiar și Lindsey, după ce a afirmat că războiul ar putea costa 200 de miliarde de dolari, a continuat: “Fina­li­zarea cu succes a războiului ar fi benefică pentru economie.” Privind înapoi, Lindsey a subestimat cu mult atât costurile războiului în sine, cât și impactul asupra economiei. Dar, la sfârșitul celui de-al cincilea an de război, costurile operaționale (chel­tuie­lile directe pentru război, ceea ce am putea numi “cheltuieli curente“) pentru 2008 sunt estimate să depășească 12,5 miliarde dolari pe lună doar în Irak, față de 4,4 miliarde în 2003, și socotind și Afganistanul suma ajunge la 16 miliarde de dolari pe lună. Șais­prezece miliarde de dolari este bugetul anual al ONU. Chiar și așa, suma nu include cele 500 de miliarde dolari ai bugetului anual pentru cheltuieli regulate ale Departamentului pentru Apărare. Și nici alte costuri ascunse, cum ar fi cele pentru colectarea de informații sau fondurile alocate prin bugetele altor departamente.

Costuri mai mari decât cifra oficială

Date fiind toate aceste costuri pe care administrația nu le pune la socoteală, costul total al războiului este mai mare decât cifra oficială.
Vocile guver­na­mentale spun adesea că viețile soldaților americani sunt neprețuite. Dar, din perspectiva costurilor, aceste vieți “neprețuite” figurează în condicile Pentagonului cu suma de 500.000 de dolari – suma plătită familiilor cu titlu de despăgubiri și asigurări de viață. După ce a început războiul, acestea au fost mărite de la 12.240 la 100.000 (despăgubiri în cazul morții) și de la 250.000 la 400.000 dolari (asigurarea de viață). Chiar și astfel mărite, sumele sunt mult mai mici decât ceea ce ar fi primit familiile în cazul în care persoanele respective și-ar fi pierdut viețile în accidente stupide de circulație.

În reglementările din domeniul sănătății și al siguranței, guvernul SUA evaluează viața unui tânăr aflat în perioada de vârf a capacității sale de a genera venituri la peste 7 milioane de dolari – mult mai mult decât suma plătită de armată ca despăgubire. Pe baza acestei valori, prețul pentru cei aproape 4.000 de militari americani uciși în Irak se ridică la aproximativ 28 miliarde dolari.
Costurile pentru societate sunt fără îndoială mult mai mari decât cele din statisticile guvernamentale. Un alt exem­plu de cost ascuns este definiția “victimelor de război” americane. Sta­tisticile în acest sens ale Departa­men­tului pentru Apărare se referă la victimele înregistrate în acțiuni ostile (de luptă). Însă, dacă un militar este rănit sau moare într-un accident auto în timpul nopții, oficial este o “victimă fără legătură cu acțiunile de luptă” – chiar dacă este extrem de periculos ca militarii să călătorească în timpul zilei.
De fapt, Pentagonul are două rânduri de scripte. Prima este lista oficială a victimelor de război postată pe site-ul web al Departamentului pentru Apărare. Al doilea set de date, mult mai greu de accesat, poate fi obținut doar invocând Legea privind accesul la informații și se găsește pe un alt site. Aceste date arată că numărul total de militari răniți, acci­den­tați sau care s-au îmbolnăvit este de două ori mai mare decât cel al militarilor răniți în luptă. Unii vor afirma că o parte din aceste cazuri ar fi fost înregistrate chiar dacă militarii res­pec­tiv nu s-ar fi aflat în Irak. Însă ultimele investigații jurnalistice demonstrează că majoritatea acestor accidente și boli pot fi puse în legătură directă cu misiunea de război.
Din această combinație fatală de finanțare prin proceduri de urgență, statis­tici multiple și subestimare cronică a resurselor necesare pentru finalizarea războiului, suma necesară care va trebui cheltuită până la final de peste 3 trilioane de dolari. Aceata este doar costul suportat de SUA, și nu reflectă costurile uriașe plătite de restul lumii sau de Irak.

Costurile Marii Britanii

De la bun început, Marea Britanie a jucat un rol central – strategic, militar și politic – în conflictul din Irak. Din punct de vedere militar, Marea Britanie a participat cu 46.000 de oameni, 10 la sută din total. Nu este deci sur­prin­zător că experiența britanică în Irak este asemănătoare cu cea americană: număr crescut de victime, costuri ope­ra­ționale tot mai mari, lipsă de transparență în privința destinației fondurilor, resurse militare supraso­li­citate și scandaluri legate de condițiile sordide și de serviciile medicale insu­ficiente acordate unor veterani grav răniți.
Înainte de război, Gordon Brown a pus deoparte un miliard de lire sterline pentru cheltuieli de război. De la sfârșitul lui 2007, se estimează că Marea Britanie a cheltuit 7 miliarde de lire în operațiunile directe din Irak și Afganistan (din care 76 la sută în Irak). Sunt incluse fondurile dintr-o “rezervă specială” suplimentară, plus chel­tu­ielile suplimentare ale Ministerului Apărării.
Rezerva specială se adaugă la bugetul obișnuit al Apărării în Marea Britanie. Sistemul britanic este deose­bit de opac: fondurile din rezerva spe­cială sunt “retrase” de Ministerul Apă­rării atunci când e nevoie, fără o apro­bare specială a Parlamentului. Prin urmare, cetățenii britanici nu știu clar cât se cheltuie de fapt.
În plus, costurile sociale ale Marii Britanii sunt comparabile cu cele ale SUA – familii care își abandonează slujbele pentru a îngriji soldații răniți, o calitate a vieții redusă pentru miile de invalizi.
La fel, există costuri macroeco­no­mice în Marea Britanie ca și în SUA, deși costurile pe termen lung ar putea fi mai reduse din două motive. Primul este că Marea Britanie nu a avut aceeași politică de risipă fiscală; iar al doilea, că până în 2005 Marea Britanie a fost exportator net de petrol.
Am presupus că forțele britanice din Irak vor fi reduse anul acesta la 2.500 de oameni și vor rămâne cons­tante până în 2010. Ne așteptăm ca prezența britanică în Afganistan să fie ușor sporită, de la 7.000 la 8.000 de soldați în 2008, și să rămână cons­tantă timp de trei ani. Comisia pentru Apă­rare din Camera Comunelor a stabilit recent că, în ciuda reducerii numărului de soldați, costurile războiului din Irak vor crește cu 2 la sută anul acesta, iar cheltuielile de perso­nal vor scădea doar cu 5 la sută. Între timp, costul operațiunilor militare din Afganistan sunt estimate să creas­că cu 39 la sută. Dacă aceste tipare se mențin, estimările din modelul de față vor fi semnificativ depășite.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: