Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

Lunile anterioare

Autor

Noua criză balcanică şi România

Radu GEORGESCU

Kosovo este cuvântul ce marchează o nouă etapă în evoluţia relaţiilor internaţionale la începutul secolului XXI. Kosovo reprezintă un catalizator de evenimente şi frustrări de ordin politic adunate de-a lungul timpului. Se poate marca începutul unei noi ere în relaţiile bilaterale NATO-Rusia, însoţite de noi tensiuni şi contradicţii.

În toată această construcţie, SUA au reuşit atingerea a două mari scopuri tactice: menţi­ne­rea unei situaţii confuze în Balcani lovind astfel în interesele Federaţiei Ruse în această zonă, iar pe de altă parte se demonstrează incapacitatea instituţiilor Uniunii Europene de a oferi soluţii fezabile unei crize ivite pe propriul continent. Pe termen lung acest tip de gândire poate avea con­secinţe cu turnuri surprinzătoare.
Sprijinul SUA acordat provinciei Kosovo reprezintă un capăt de pod tac­tic deschis, scopul final rămânând slăbirea intereselor ruseşti în regiunea Balcanilor. Rusia şi-a manifestat inte­resul în regiunea extinsă a Balcanilor căutând metode de influenţare poli­ti­co-economice în foarte multe circum­s­tanţe ivite în ultima perioadă de timp. Kosovo se alătură unei lungi serii de dispute între Federaţia Rusă şi SUA între care amintim chestiunea scutului antirachetă european, problematica extinderii NATO, controversele eco­no­mice în ceea ce priveşte transportul petrolului şi gazului natural. Acest în­treg tablou, marcat de culori nuanţate, apare în apropierea desfăşurării summit-ului NATO de la Bucureşti. Este absolut evident faptul că problema Kosovo va fi un subiect fierbinte al discuţiilor de la Bucureşti.

Precedent periculos sau start de oportunităţi?

Originea temerilor pe care Ro­mâ­nia le nutreşte faţă de problema Kosovo îşi are originea în anii 1990, mai exact în continua controversă legată de posibilitatea ca maghiarii din Transilvania să acţioneze într-o manieră similară. Situaţia este cu mult mai complexă o dată cu mutarea axului posibilelor probleme pe direcţia Trans­nistria-Republica Moldova. România se simte vulnerabilă în faţa unor astfel de posibile dezvoltări regionale, dar dincolo de aceste aspecte ţara noastră poate juca şi un meci cu rezultate ex­trem de favorabile. Diplomaţia româ­nească poate scăpa de letargia din ultima perioadă printr-o gestionare optimă a posibilităţilor oferite de acest complex de situaţii. Este o ocazie pentru noi contacte cu Federaţia Rusă şi redeschiderea unor dosare extrem de importante în special cele legate de Republica Moldova şi viitorul acestui stat. Poziţia rece a Chişinăului din ultima perioadă a pus relaţiile bila­terale moldo-române într-un con de umbră unic şi greu de depăşit. Diplo­maţia românească a învăţat faptul că drumul spre Chişinău trece prin Moscova, iar ultima perioadă oferă posibilitatea unor noi contacte având în vedere poziţiile asemănătoare ale României şi Federaţiei Ruse în ches­tiunea Kosovo. Summit-ul NATO de la Bucureşti poate fi şansa unui nou început în relaţiile româno-ruse, dar totul depinde de felul în care Bucureştiul va şti să speculeze aceas­tă oportunitate.
Kosovo a reprezentat şi o recon­firmare a relaţiilor optime dintre Ro­mânia şi Serbia, o continuare pe un trend ascendent, ţara noastră putând juca şi rolul de mediator între Belgrad şi Bruxelles. Vizita simbolică a lui Boris Tadici reprezintă o confirmare a unei noi etape în relaţiile bilaterale posibil marcată de cooperare politică şi economică.
Discuţiile privind posibila auto­no­mie a Ţinutului Secuiesc reprezintă o consecinţă normală, având în vedere ultimele evoluţii din regiune. Ceea ce trebuie evitat sunt discuţiile purtate de extremişti ce vor duce problema pe un drum cu soluţii nefezabile, iar, atunci când raţionalul va învinge focul naţiunilor, specific secolului XIX, vom reuşi să construim Europa la care cu toţii visăm.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 54

Comentarii

Număr curent

Linkuri

• Proceduri, instructiuni, fise de post
• Virginia MIRCEA
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: