Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Răscrucea NATO de la București

Andrei BĂDIN

Afișul oficial al summitului NATOLa începutul lui aprilie, membrii NATO se vor reuni la București pentru un summit istoric, spun unii. Pentru unul de criză, spun alții. Cert este că va fi un summit foarte important pentru Alianța Nord-Atlantică. Unul la care în premieră va participa și țarul de la Kremlin, Vladimir Putin, care tocmai a lăsat sceptrul prezidențial pentru cel de premier.



"TraianSummitul NATO de la Bucu­rești va fi un prilej mai ales pentru lămurirea proble­me­lor din cadrul Alianței divizate, mai ales în privința problemelor din Afganistan, pentru că, în afară de americani, bri­tanici și canadieni, puțini vor să-și asume participarea efectivă la rezol­varea situației de acolo.

Istorie și viitor

Fondată în anul 1949 și având la acel moment 12 membri, NATO avea obiectivul de a apăra Europa Occidentală și a împiedica izbucnirea unui al treilea război mondial, dar și de a lupta contra blocului comunist condus de Uniunea Sovietică. Și sistemul a funcționat. Războiul Rece a fost câștigat de Statele Unite și aliații săi. Paradoxal, victoria a pus probleme Alianței. După dezmembrarea URSS, statele europene care se aflau în centrul Alianței nu au întârziat cu modificările pentru timp de pace. Ele și-au redus bugetele pentru apărare și și-au dizolvat capacitatea militară. Spre exemplu, armata germană avea 12 divizii în anul 1989, în vreme ce acum are echivalentul a trei divizii, observa recent „Los Angeles Times”.

Extinderea, pretextul continuității


Extinderea către Est a fost prin­ci­pala preocupare a Alianței Nord-Atlantice. Astăzi, NATO are 26 de membri, iar Albania, Croația și Mace­donia se spune că vor fi primite în Alianță la summitul de la București. Însă extinderea, spune analiza citată din „Los Angeles Times”, a diluat capa­citatea propriu-zisă a NATO de a se apăra. În loc să fie o organizație de securitate colectivă, Alianța a devenit mai curând un fel de club politic, mai priceput la organizarea de conferințe decât la a se pregăti pentru răz­boi.Actualul război din Afganistan împo­triva Al Qaida și a talibanilor oferă în prezent un alt test în această direcție – demonstrează cât de mult s-au diminuat capacitățile și solidaritatea Alianței, mai spune ziarul american. Și are dreptate în mai multe privințe. Solidaritatea între membrii Alianței, prilej de dispute și în timpul Războiului Rece, are mari probleme în prezent. “În Afganistan, NATO eșuează. Teoretic, toți cei 26 de membri ai Alianței contribuie la eforturile de război, numărul total de soldați trimiși fiind de aproximativ 43.000. În realitate, dacă ar fi scoase din calcul trupele trimise de SUA, Marea Britanie și Canada, abia dacă ar mai rămâne 20.000 de soldați – pentru a asigura pacea într-o țară care este cu 50 la sută mai mare decât Irakul. Multe contingente naționale, ale Germaniei fiind cele mai proeminente, operează sub restricții care fac imposibilă trimiterea lor în locații în care nu există deja o anumită securitate”, conchide „Los Angeles Times”.

Avertismentul american de la München

Ministrul american al apărării, Robert M. Gates, a avertizat la confe­rința pentru securitate de la München de la începutul lui februarie că NATO riscă să devină o Alianță în care există două tipuri de membri: cei care sunt dispuși să își îndeplinească datoria și cei care sunt simpli spectatori.
Gates are evident dreptate, dar cu precizarea că avertismentul lui este tardiv deoarece deja în NATO cele două categorii de membri există deja, marea majoritate a statelor fiind mulțumite cu a face parte din cea de-a doua cate­gorie – a celor care preferă spectacolul televizat.

Viitor sumbru

“Dacă Alianța își va păstra valoarea în vreun fel, acela va fi ca instituție pentru consolidarea integrării și prosperității Europei. Nici un efort din partea SUA nu va putea schimba această situație. Administrația Bush se minte singură dacă se așteaptă ca europenii să intervină pentru a salva situația din Afganistan. Gândul la NATO ca o mare alianță este acum pură nostalgie”, mai scrie „Los Angeles Times”.
Pentru a supraviețui, sunt de pă­rere unii observatori, Alianța are nevoie de o revizuire de concepție, de strategie și organizare. În prezent, este respinsă ideea ca NATO să devină o organizație pe două niveluri: primul nivel de țări ar decide unde să fie desfășurate forțele de luptă adecvat echipate și operaționale și ar oferi aceste forțe, iar țările incapabile sau nedoritoare să lupte ar constitui al doilea nivel, concentrându-se pe asistență și edificarea națiunii. Viitorul NATO depinde acum de misiunea din Afganistan, notează la rândul lor „The Times” și „Financial Times”. Iar această chestiune va fi punctul principal de discuții la București.

Testul Afganistan, căzut cu brio

Aliații din NATO au luptat împreună în războaie din afara Europei – în Irak de exemplu – dar întotdeauna în coali­ții ale voluntarilor, nu într-o operațiune explicit a NATO. În mod straniu, Afga­nistanul este primul test al Alianței pe câmpul de luptă. Și primul eșec. În timpul Războiului Rece, sistemul a funcționat perfect. Sau, cel puțin, așa părea. Lipsa de rezultate în Afganistan este cauzată de faptul că misiunea duce lipsă de contingente de luptă. Mulți au promis, puțini au trecut însă și la fapte.
A doua problemă este că nu există nici un acord între statele membre NATO privind obiectivul strategic al misiunii lor. SUA și Marea Britanie, de exemplu, pun accent pe efortul de contra­insurgență. Pentru Germania și alte țări, misiunea are ca obiectiv reconstrucția și dezvoltarea, observă „Financial Times”. Așa cum se anunță, problema situației din Afganistan va fi discutată la summitul NATO de la București. Al treilea obstacol este lipsa de coeziune dintre NATO și alți actori internaționali din Afganistan și slaba coordonare dintre ei și guvernul de la Kabul.
Problema din Afganistan, observa la rândul său cotidianul italian „La Stampa” este că nu numai că se riscă un insucces militar, ci mai ales pentru că arată o îngrijorătoare stare de divizare și de confuzie în rândul membrilor săi. Aceasta duce la o problemă mai generală, aproape existențială, aceea a funcției sale strategice și a identității sale, după Războiul Rece.
‘’Toward a Grand Strategy for an Uncertain World’’
Un raport de 152 de pagini redactat de cinci foști șefi de Stat-Major (SUA, Marea Britanie, Germania, Franța și Olanda), intitulat ‘’Toward a Grand Strategy for an Uncertain World’’ (Spre o strategie pentru o lume nesigură), trage semnalul de alarmă. Cei cinci spun că e nevoie de regândirea strategică a NATO plecând tocmai de la situația din Afganistan. Generalii spun că există trei probleme mari.
Prima: NATO, care are 42.000 de militari în teritoriul afgan, are totuși nevoie de întăriri, în soldați și mijloace. A doua: nu este de conceput ca forțele unor țări ca SUA, Marea Britanie și Canada să susțină povara luptelor în sudul Afganistanului, în timp ce alte contingente operează, desigur nu fără riscuri, în nordul relativ mai liniștit sau în jurul capitalei Kabul. A treia: nu este corect ca țările prezente militar să-și plătească singure factura, deși în promovarea și judecarea acestui tip de inițiative sunt toate pe picior de egalitate. Prin urmare, odată decisă o intervenție în Afganistan sau în altă zonă, cheltuielile trebuie să fie ale NATO, pentru a evita situația în care unele aduc soldați, dolari sau euro, iar altele, deși coresponsabile ale deciziei, nu asigură nici una, nici alta.
Între timp, Canada amenință că își va retrage trupele dacă europenii nu vor crește contingentele lor și nu le vor roti în zona în care presiunea talibanilor și a Al Qaida este mai puternică.
Evident NATO poate merge spre o soluție în care noii membri, printre care și România, vor trebuie să asigure necesarul de trupe din Afganistan. Problema este că aceste trupe, nepregătite pentru astfel de operațiuni, vor deveni carne de tun în lipsa unei coordonări efective a celor mari – SUA, Marea Britanie și fără participarea Germaniei și a altor țări din Vest.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 54

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: