Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Eșecul „e” în România

Iulian POPESCU

„… vă mai trebuie o declarație pe proprie răspundere semnată și ștampilată, certificatul constatator copie și original și …„, cred că aceste cuvinte sunt cunoscute pentru majoritatea dintre dumneavoastră, iar citind aceste rânduri vă aduceți aminte de ultimul ghișeu de la care ați fost întors pentru că nu aveați toate actele necesare, după ce ați pierdut deja o oră la coadă. Neplăcută situație, după care vă întrebați dacă se va schimba vreodată ceva și în România.

Optimist din fire, și eu am spe­rat că funcționarii ner­voși, cozile și ghișeele vor dis­părea din viața noastră, iar toată această speranță mi-am pus-o în intro­ducerea unui sistem informatic efi­cie­nt, care să rezolve definitiv problemele de comunicare dintre instituții.
Informatizarea administrației publi­ce a început cu pași timizi încă din anii ’90, dar pașii cei mai importanți ar fi trebuit să fie făcuți prin adoptarea pa­chetului legislativ din jurul semnăturii elec­tronice.
Legea 455/2001, privind semnă­tu­ra electronică implementează fidel pre­vederile Directivei Europene 1999/93/EC, care a avut ca scop realizarea unui cadru unic comunitar pentru recunoaș­terea din punct de vedere legal a semnăturii elctronice în Uniunea Euro­peană și promovarea liberului acces la astfel de servicii la nivel comunitar.
Pornind de la această lege, au apărut în următorii ani și alte legi necesare unui cadru legislativ complet, care să reglementeze toate aspectele manipulării documentelor în format electronic. Așa au fost adoptate legea marcării temporale, legea activităților electronice notariale, legea arhivei elec­­tronice sau recenta lege a facturii electronice.
Din păcate, aceste legi nu au fost urmate imediat și de norme meto­do­logice și reglementări pentru aplicarea lor. Un exemplu elocvent ar fi normele de aplicare a Legii 451/2004 privind marca temporală, lege ce specifică clar că în termen de 3 luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial, Autoritatea de Reglementare și Supraveghere a Furni­zorilor de Servicii de Certificare trebuie să elaboreze norme tehnice și meto­do­logice de aplicare. După mai bine de 3 ani de zile nu avem norme de aplicare, iar momentan această atribuție a fost mutată în curtea ANRCTI.
Și așa au trecut mai bine de 6 ani de la votarea Legii semnăturii elec­tro­nice, lege de la care se aștepta să fie piatra de temelie pentru reducerea biro­crației din România, și după toată această perioadă atât de discutata „societate informațională” este mai mult o sintagmă politicianistă decât o realitate.
Oare numai modul de regle­men­ta­re și aplicare al legilor din domeniul IT au dus la acest eșec ? Răspunsul este categoric NU.
Dacă facem o scurtă retrospectivă a acestor ani, vedem că trecerea la societatea informațională a murit din fașă datorită lipsei de viziune a poli­ti­cilor guvernamentale sau poate a lipsei complete a acestora în domeniul teh­no­logiei informației.
Așa cum a precizat într-un interviu dl. Pambuccian, inițiatorul pachetului legislativ pentru societatea informa­țio­nală, în România, nu avem aplicații majore care să justifice semnătura electronică.
Oare aceste aplicații de care vorbește președintele Comisiei de IT din Camera Deputaților pot să apară de la sine? Ce interes sau ce avantaje ar avea administratorul unei firme cu 10 angajați să achiziționeze semnă­tu­ra eletronică?
Manifestarea unui interes pentru astfel de servicii ar fi numai dacă prin folosirea certificatului achiziționat o firmă va putea să depună declarațiile lunare, va putea semna ordinele de plată către bancă, va participa la licitații și va semna oferte, și lista ar putea continua. După cum se poate observa, aproape toate aplicațiile ma­jore sunt în curtea administrației centrale sau locale.
Unii dintre dumneavoastră or să spună că poate că sunt prea sever și că uit să precizez și „succesele” de până acum. Și o să-mi exemplificați cu Ghișeul Virtual de Plăți, sistemul de licitații electronice SEAP, registrul electronic al angajaților sau viitorul sistem de declarare și plată online a taxelor și impozitelor.
Da, pe de o parte aveți dreptate, ceva pași s-au făcut în acest sens, dar, dacă ne uităm mai atent, nu și în direc­ția cea bună. Sistemele au fost dez­voltate în mod haotic și fără a se încer­ca o integrare a acestora. Sistemul de licitații SEAP a dezvoltat intern o auto­ritate de certificare care le emite utili­zatorilor săi certificate simple (nu au valoare juridică). Pentru depunerea declarațiilor fiscale, autoritatea de resort a dezvoltat alt sistem care emite certificate electronice simple, nece­sa­re pentru a accesa acest sistem. Pe scurt, fiecare cu certificatul său și cu cerințele sale. E ca și cum ar trebui să avem câte un pașaport diferit pentru fiecare țară în care am vrea să intrăm.
Pe baza Legii 455/2001 privind semnătura electronică, au apărut în România câteva autorități de emitere a certificatelor electronice calificate, având capital integral privat și acțio­nând într-o piață concurențială. Aceste firme pot să emită, pe baza unei autorizații date de Ministerul Comu­ni­ca­țiilor, certificate electronice califi­ca­te, pe care putem să le utilizăm în semnarea electronică a documentelor având aceeași valoare juridică în instan­ță ca și semnătura olografă. De aceea o politică mai corectă mi s-ar fi părut ca toate aceste autorități să liberalizeze piața certificatelor electro­nice și să ceară utilizatorilor să achi­ziționeze un certificat de la unul din furnizorii autorizați. Acest lucru ar fi dus la o scădere a costurilor de imple­men­tare ale acestor sisteme și la crea­rea unei piețe concurențiale în acest domeniu în spiritul Legii 455/2001.
Ce ar fi dacă administratorul unei firme își achiziționeză un certificat calificat de la unul din furnizori, iar cu acesta el va putea să acceseze toate sistemele puse la dispoziție de către autorități, să semneze documente etc.? Nu ar fi mai comod așa? Nu ar mai fi necesară completarea formu­la­re­lor greoaie pentru emiterea certi­fi­catului de acces la SEAP, nu ar trebui să gestionăm o mulțime de fișiere. Am avea doar un smart-card sau un token cu care putem să facem orice, de la autentificarea pe computerul de la birou, la semnarea documentelor până la accesul în instituții.
Astfel cu un singur dispozitiv s-ar putea accesa o mulțime de sisteme de e-administration, e-government, e-health sau e-business, prin calitatea de cetățean român, administrator de firmă sau asigurat.
Oare nu este aberant că pentru scoaterea banilor dintr-un cont al Trezoreriei trebuie să obțin un certifiat de negrevare, adică să mut o hartie eliberată de la un ghișeu, la altul în care se va primi, ambele administrate de același minister? Și această hârtie se obține plătind taxe și stând la cozi. Ce ar fi dacă ar exista un portal cu toate firmele din România și în care am regăsi toate informațiile legate de acestea, grupate pe anumite secțiuni, cu acces diferențiat? Astfel toate instituțiile vor avea la dispoziție toate informațiile de care au nevoie printr-o accesare a sistemului electronic. Așa nu ar mai fi necesar să depunem de fiecare dată copii după certificate de înregistrare, după actul de identitate, nu ar mai trebui să aducem certificate de atestare fiscală, certificate cons­tatatoare sau alte documente, poate că ar trebui să desfințăm cu totul aceste documente.
O firmă ar putea să fie înregistrată complet electronic și ar fi suficient ca administratorul să posede un certificat calificat cu care va putea face tot ceea ce înseamnă administrarea unei firme în timpul cel mai scurt și având costuri minime.
Similar am putea discuta despre medicii de familie, care pot să depună raportările prin internet semnate electronic, sau de sistemul de depu­nere și evaluare a granturilor de cer­cetare și al finanțărilor pentru IMM-uri, care s-ar putea face complet pe inter­net. Astfel cozile în care oamenii dorm noaptea prin mașini pentru a se înscrie la o finanțare nerambursabilă de la ANIMMC ar fi doar o tristă amintire.
În spatele semnăturii electronice trebuie să existe și alte sisteme care să ne aducă o birocrație suportabilă. Trebuie ca instituțiile publice să folo­seas­că documentele în format electro­nic înainte și după semnarea acestora, mă refer aici la sisteme de gestiune a documentelor și fluxurilor de lucru și la sisteme de arhivare electronică. Aici stăm puțin mai bine, adică au fost achiziționate de multe instituții ase­me­nea sisteme, dar nu sunt folosite sau, în cazul cel mai bun, nu la adevăratul lor potențial.
Posibilități de aplicare ale sem­nă­turii electronice sunt foarte numeroase și cred că sunteți convinși de avan­ta­jele sale, mai ales în zilele noastre când discutăm de mobilitate, accesare rapidă a informațiilor și lipsa spațiilor de depozitare.
Închei această expunere cu speranța ca politicile UE, cum ar fi Convenția de la Lisabona, să impună un anumit ritm de dezvoltare a j50 societății informaționale.

Publicat în : Tehnologie  de la numărul 53

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: